MIRCEA MIHĂIEŞ: "Cum acceptă oameni în toată firea să-şi pună destinul în mâinile cuiva care, neruşinat, se oferă să-i cumpere cu o plasă de castraveţi?"
Aşadar, italienii au dat semnalul revenirii la nebunia ideologică a veacului trecut. Tot ei, în 1922, prin „Marşul asupra Romei“, anunţau intrarea omenirii într-o zodie a demenţei şi sălbăticiei. Unsprezece ani mai târziu, la Berlin, amicul lui Mussolini, Hitler, conferea un luciu de intens şi sângeros profesionism improvizaţiilor mai degrabă deşucheate decât eficace ale „fasciilor“ din peninsulă. Ce a urmat se ştie: călcarea în picioare a întregii civilizaţii europene, urmată de contrareplica, infinit mai sinistră, a bocancului sovietic. Prăbuşită sub pumnul de fier al lui Stalin, o jumătate de continent a cunoscut bestialitatea unei ideologii ce nu aspira doar să-l supună pe om, ci să-l şi extermine.
E limpede că omenirea nu învaţă nimic din tragediile pe care le-a trăit sau provocat. Dacă, la doar câţiva ani de la prăbuşirea comunismului, cântecele de sirenă ale lui Marx, Engels şi Lenin se aud asurzitor, de ce să ne mirăm că în zonele unde ideologiile au lăsat răni nevindecate se ivesc reacţii paroxistice? Trăim un moment prost în ce priveşte conducerea naţiunilor. Marii lideri politici, vizionarii, înţelepţii au fost substituiţi de o generaţie de clovni. Era inevitabil să ajungem aici, din moment ce sistemul de promovare în politică se bazează pe tehnici împrumutate din bâlci: în America, Barack Obama îi face semne obscene lui Hillary Clinton, la noi, lumea e sedusă cu mititei, băuturi până la intrarea în comă alcoolică şi limbaj de birjar. În cele din urmă, nu politicianul trebuie blamat. El pare să fi înţeles regula jocului şi răspunde unor aşteptări. Dar votantul? Cum acceptă oameni în toată firea să-şi pună destinul în mâinile cuiva care, neruşinat, se oferă să-i cumpere cu o plasă de castraveţi şi-un tricou din material sintetic? Ce fel de conştiinţă au zecile de mii de indivizi ce se bulucesc la icrele cu fasole ale lui Vanghelie sau la berea în pahare de carton? Astfel de creaturi iau bacşiş o dată la patru ani, dar sunt înşelate pe tot parcursul mandatului. Din acest punct de vedere, ne-am lămurit. Să vedem, însă, liniile de evoluţie viitoare. E limpede că în anii ce vin vom asista la ascensiunea discursului de stânga. Noua generaţie intelectuală nu pare să aibă vreun dubiu că acesta e viitorul de aur al omenirii. Degeaba le spui că promisiunile de pe hârtie au echivalenţe oribile în realitate. Până nu vor trăi ei înşişi experienţa exterminării fizice, nu vor abandona. Pretutindeni şi în toate timpurile, extrema-stângă politică a creat doar subdezvoltare, represiune şi a dus la crime. Daţi-mi un singur exemplu în care comunismul s-a aflat în slujba omului şi sunt gata să retractez tot ce am spus. Se observă că ascensiunea fascismului italian a fost puternic potenţată de elementul infracţional străin, în rândul căruia românilor li s-a repartizat rolul de regină a balului. Era aproape matematic demonstrabil că reziduurile comunismului - pentru că asta sunt milioanele de români alungaţi din ţară, obişnuiţi să fure, să mintă şi, iată, să omoare şi să violeze - vor crea o reacţie puternică. Cu atât mai mult cu cât ei au în urechi, de ani buni, limbajul huliganic, xenofob, extremist pe care, în deplină impunitate, îl propagă publicaţiile revanşarde ale lui Vadim Tudor, „Tricolorul“ şi „România Mare“. Comparat cu discursul cvasimieros al lui Gianni Alemanno, „justiţiarismul“ lui Vadim te bagă în sperieţi. N-am văzut însă nicio reacţie din partea instituţiilor plătite tocmai pentru a sancţiona astfel de derapări bestiale, gen Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, după cum „observatorii“ din zona Centrului pentru Monitorizarea şi Combaterea Antisemitismului tac chitic, de când s-a descoperit că unul dintre mentorii săi, Marco Maximilian Katz, se cam plimba pe la uşa lui Năstase cu plocoane grele de tot.
Ura lui Vadim Tudor împotriva celor care denunţă comunismul va crea, desigur, o contrareacţie. Ar fi pueril să ne mirăm de aşa ceva. Raportul Comisiei „Tismăneanu“ este întâmpinat de moştenitorii ideologiei comuniste cu o agresivitate neîntâlnită în ţările civilizate. Nu şi în România, unde pactizarea neruşinată cu comunismul pavează, încet şi sigur, drumul spre celălalt mare dezastru al secolului trecut, fascismul: „Tâmpiţelul cu mutră de şobolan bleg Vladimir Tismăneanu îşi plimbă «raportul» ca pe sfintele moaşte, prin toată lumea. Zilele trecute, odrasla călăului bolşevic Leon Tismineţki s-a pripăşit la Ambasada României din Washington, unde cică a avut loc o «masă rotundă», în jurul căreia au luat loc numai «capete pătrate». E dezgustătoare murdăria morală a acestui evreu abuziv, Volodea Tismăneanu, de a încerca să şteargă 45 de ani din Istoria României!“.
Am citat aceste rânduri pentru cei care se uită în altă parte când vine vorba de condamnarea comunismului. Foarte bine. Mergeţi pe această linie şi vă asigur că în optzece ani vom avea şi la Bucureşti un fascism ca la carte.
