Ce fel de om a fost Eminescu, care erau trăsăturile de bază ale personalității sale sau dacă marele poet a fost antisemit, sunt întrebările la scriitorul Ștefan Mitroi a încercat să răspundă în capitala Israeului

Ziua Culturii Naţionale l-a prins pe scriitorul Ștefan Mitroi pe meleaguri îndepărtate, tocmai în Israel. A venit mai devreme, pe 12 ianuarie, la invitația Institutului Cultural Român din Tel Aviv, ca să vorbească despre „Mihai Eminescu, natura umană a poetului de geniu”, la o seară literară dedicată operei poetului român, chiar în preajma aniversării a 167 de ani de la naşterea sa.

A fost prima invitație a sa în Israel și, uimit, Ștefan Mitroi a descoperit căldura cu care l-au întâmpinat românii stabiliți acolo. „Am fost invitat de Uniunea Scriitorilor de Limbă Română din Tel Aviv și am ținut o conferință despre Eminescu-omul. Apoi am vorbit despre cărțile mele. Au fost zeci de oameni în sală, evrei plecați din România. Am fost surprins să văd cât de mult iubesc limba română și România. Mulţi dintre ei nu citesc cărţi în ebraică, le citesc în română”, a povestit Ştefan Mitroi.

Lecția de patriotism

„Obișnuim să spunem despre creatorii de geniu că sunt nemuritori. Doar că prezența lor fizică pe pământ este vremelnică. De ce? Pentru că e vorba de niște oameni. Om a fost și poetul Mihai Eminescu, unul care și-a încheiat existența biologică înainte de a împlini vârsta de 40 de ani. Dar ce fel de om a fost Eminescu? Care erau trăsăturile de bază ale personalității sale? În ce măsură semăna omul Eminescu cu poetul Eminescu?”, au fost întrebările la scriitorul Ştefan Mitroi a încercat să răspundă.

FTOO; Ștefan Mitroi, alături de G. Mosari (stânga), președintele Asociației Scriitorilor Români din Israel, la simpozionul „Mihai Eminescu, natura umană a poetului de geniu” FOTO: ARHIVA PERSONALĂ

„S-au întrebat dacă Eminescu a fost antisemit și am susținut că nu a fost. Dacă publicistul Eminescu a avut câteva accente de acest fel, ținând cont de contextul epocii în care a trăit, adică România era sub presiunea mai multor imperii, iar el un foarte mare patriot. În acest context, patriotismul se putea confunda cu naționalismul. Acolo, observația mea a fost confirmată de un critic de teatru care mi-a spus că primul cronicar din România care a scris despre înființarea teatrului în limba idiș la Iași, a fost Mihai Eminescu. Acesta este un argument imbatabil”, a mai explicat scriitorul.

Ştefan Mitroi l-a studiat pe Eminescu din pasiune, a citit mult despre poet, aşa cum a citit și despre Creangă sau Caragiale. „Dacă ar fi să vorbesc despre Eminescu -poetul, aș sublinia limba literară pe care a inventat-o în timpul său. Eminescu a făcut trecerea de la «floricelele» lui Ienăchiță Văcărescu și chiar Vasile Alecsandri, la limbajul modern. Multe dintre poeziile lui Eminescu sunt atât de proaspete , de parcă au fost scrise astăzi”, observă Ștefan Mitroi.

Idealiști și în viața personală

„Dacă e să vorbești despre Eminescu – omul, nu poți să nu observi că el chiar a trăit ca un poet. Nu a fost interesat de nimic material. Eminescu n-a avut casa lui, a avut puține bunuri materiale, doar o ladă în care căra manuscrisele, cărțile și hainele, aproape doar ce avea pe el. Dacă Eminescu ar fi avut toți banii din lume, i-ar fi irosit într- o singură zi, dându-i celor din preajma lui care erau în nevoi. Eminescu a fost un poet și în viața de toate zilele. Sunt foarte puține exemple în literatură în care scriitorii sunt idealiști și în viața personală. Un astfel de exemplu ar mai fi Nichita Stănescu, care avea o casă, dar era prea puțin interesat de bunurile materiale. Oamenii aceștia au trăit și au murit pentru poezia lor”, conchide Ștefan Mitroi.

„Dulce ca pelinul”, roman-cheie

Cunoscut scriitor și jurnalist român, Ștefan Mitroi a scris zeci de poezii, romane și piese de teatru. A primit premiul pentru cea mai bună piesă de teatru a anului 2006, oferit de Clubul Dramaturgilor de la Uniunea Scriitorilor, dar și premiul pentru proză al Academiei Române pentru romanul „ Dulce ca pelinul”, în 2010. Ultimul său roman a avut lansarea şi la Tel Aviv. „Dulce ca pelinul e tocmai lumea satului risipit în țărâna timpului, un sat în care «bucuriile se amânau continuu». Romanul acesta, cu «gust mai degrabă de cucută», dezgroapă vieți fabuloase, mitice, de parcă scriitorul s-ar fi născut nu lângă Alexandria, ci prin America de Sud (...) Ștefan Mitroi se dumică în personajele sale, ca și când nu și-ar ajunge lui însuși și, năpădit de aleanuri năprasnice, zămislește un roman de referință al literaturii noastre”, a spus, în prezentarea sa, criticul Marian Nazat.