Sânii lui Dolly Parton și spionajul militar american
- Alecu Racoviceanu
- 28 august 2026, 08:51
- Tancul cu ”sânii mari”
- SUBIECT: Noi dezvoltări ale tancurilor sovietice [CENZURAT]
- Telegrama e din 1983 și acea perioadă era una de cotitură pentru cariera ei.
- Cât ai zice ”de la 9 la 5”
- Muzica bătrânilor cowboys se modifica de la o zi la alta. Apăruseră country outlaws, muzicieni care înțelegeau că rockul are un public bun de exploatat, Nashville sound, care specula apetența unui public mai elevat pentru romantismul din poveștile cu aventurieri.
- Un crossover pentru istorie
- Totuși, melodia lui Dolly a trecut dincolo!
Dacă ați văzut titlul, probabil ați exclamat ”Încă un material tribut pentru Dolly Parton!” sau „Altul care ne bâzâie cu propriile amintiri ridicole la moartea unui star international!” și poate aveți dreptate. Dar parcurgeți-l, pentru că nu multe materiale in memoriam despre Dolly încep cu reproducerea unei telegrame CIA din domeniul spionajului militar NATO vs. Tratatul de la Varșovia.
Iată telegrama:
Tancul cu ”sânii mari”
National Intelligence Council
19 ianuarie 1983
MEMORANDUM PENTRU: Președintele Comitetului de Informații privind Sistemele de Armament și Spațiale
DE LA: General-maior Edward B. Atkeson, Armata SUA Ofițer național de informații pentru forțele cu destinație generală
SUBIECT: Noi dezvoltări ale tancurilor sovietice [CENZURAT]
1. Anexat se află un memorandum pe care l-am trimis recent directorului CIA (DCI), în care îmi prezint convingerea - și dovezile pe care aceasta se bazează - că sovieticii au desfășurat noul lor tanc T-80 în număr considerabil. Dovezi suplimentare [CENZURAT] sugerează că această evaluare este corectă:
[CENZURAT] tancul prezentat de sovietici la Moscova în 1981 și 1982 (M-1981/3 sau Dolly Parton) este într-adevăr denumit T-80 de către sovietici; acesta este un «T-72 modernizat considerabil» [CENZURAT].
Dovezile [CENZURAT] le sugerează analiștilor CIA/SOVA că, potrivit unei estimări prudente, aproximativ 700 de tancuri T-80 (M-1981/3) ar putea fi deja desfășurate doar în cadrul forțelor sovietice din Germania de Est și Cehoslovacia. Amploarea desfășurării lor în URSS este incertă [CENZURAT].
Notă: Care putea fi legătura dintre tancurile sovietice și numele starului country & western și cum se face că în jargonul militarilor americani tancurile cu indicative de după T-80 sunt poreclite la fel, Dolly Parton, până în zilele noastre? Explicația este simplă, producerea unui nou blindaj pentru turele, dublat, dădea impresia că este ”bombat” în partea de sub tun. Efectul vizual era că... în fine, le-a amintit soldaților americani de amănuntul anatomic pentru care Dolly era dublu admirată, în special de publicul masculin!
Telegrama e din 1983 și acea perioadă era una de cotitură pentru cariera ei.
Tocmai făcuse pasul din lumea country & western spre cea a starurilor internaționale pop. Așa că T-80 era un nume important doar pentru cunoscători, dar de Dolly auzise toată lumea.
Cât ai zice ”de la 9 la 5”
Astăzi toată lumea pune de-a valma succesele ei, de la „Jolene” la „I Will Allways Love You”, de la „Islands in the Stream” la „9 to 5”, dar cariera ei are două componente artistice clare.
Începuturile, debutul l-a avut cu ajutorul lui Porter Wagoner. Acesta nu a fost doar un cântăreț de country, ci ”comandantul” unei armate de entertainers, cu casă de discuri, studiouri de înregistrări, emisiuni de radio și tv, turnee organizate în marile locații americane.
Dolly Parton a beneficiat necondiționat de la început de întregul aparat Wagoner și a devenit steaua spectacolului, dar era o problemă.
Porter Wagoner a fost un tradiționalist, piesele și invitații săi erau în stilurile bluegrass, honky tonk, western swing, balade de văcari, iubite de milioane de oameni, dar care nu treceau ”bariera” Americii rurale. Acolo, dincolo de această barieră era ”prizonieră” și Dolly.
Ca un amănunt strălucitor de culoare: ținutele stridente, cu strasuri și paiete, datează tot din acea perioadă, Porter fiind adeptul modei ”rhinestone cowboy”. Dolly le-a păstrat și folosit ca pe o marcă proprie, obișnuind să spună despre ele că ”it takes a lot of money to look cheep”!
Muzica bătrânilor cowboys se modifica de la o zi la alta. Apăruseră country outlaws, muzicieni care înțelegeau că rockul are un public bun de exploatat, Nashville sound, care specula apetența unui public mai elevat pentru romantismul din poveștile cu aventurieri.
Când a părăsit corporația Wagoner, în 1973, Dolly a mers spre această lume de ”dincolo de barieră”. Dar aici a testat publicul tot cu muzică tradițională, pentru că Jolene și suratele ei asta erau la origini, country tradițional, mai exact mountain ballads, inspirate de muzica din zona Munților Smoky. A avut succes, dar tot nu ”părăsea incinta”.
Ca să fac o glumă, dacă sovieticii ar fi făcut blindajul de tanc asemănător unui sutien de metal înainte de 1981, ”golanii” – normal că și misogini – americani ar fi trebuit să aleagă altă divă pentru a porecli mașinăria morții.
Dar, în 1983, sânii lui Dolly erau cei mai celebri din lume, chiar și din România, și asta dintr-un singur motiv: un regizor de comedie, Colin Higgins, căuta o country girl care să castreze un șef abuziv cu un glonte de Colt!
Un crossover pentru istorie
Filmul ”De la 9 la 5” s-a lansat pe 19 decembrie 1980 și a fost un succes internațional instant. În România Socialistă, povestea celor trei funcționare care-și răpesc șeful abuziv și reorganizează compania, transformând-o într-un boom economic, a fost urmărită de milioane de oameni. În 1981, găsim cronici favorabile în mai toate revistele și ziarele românești, iar asta nu se întâmpla des, mai ales cu un film american.
Dolly era una dintre protagoniste – alături de Jane Fonda și Lily Tomlin – iar rolul îi cerea ca, la un moment dat, când ele visează cum își pedepsesc fizic dușmanul, să îl prindă cu un lasso, să îl imobilizeze și apoi... cu un pistol să îl scape de grija hărțuirii femeilor cu sâni, citez din film, ”larger than life”!
Perfect. Și asta nu a fost totul, ea a scris și interpretat piesa de deschidere, ”9 to 5”, care era ”încadrată” la country, dar este un pop de zile mari.
Aici se cuvin câteva precizări. Astăzi, de prin 2020 încoace, country’s cool again, crossover-ul între genuri ca rock, country sau pop e mai facil, l-au făcut Taylor Swift, Beyonce, Jelly Roll, Jon Bon Jovi sau Barry Gibb, dar în 1980 pop însemna umeri puși la geacă, păr tuns crestă și globuri cu luminițe disco! Nici o legătură cu iubirile de o seară în saloon.
Totuși, melodia lui Dolly a trecut dincolo!
A câștigat două premii Grammy pentru country și melodia anului și... a fost nominalizată la Oscarul pentru muzică de film!
Dolly Parton a devenit un star pentru toate genurile de public, iar sânii pentru care șeful hărțuitor a fost pedepsit au ajuns embleme ale Americii! Frumoși la privit, dar intangibili.
Din 1981 încoace, Dolly a jonglat între pop și country cu măiestrie. Alături de Kenny Rogers, prin Islands in the Stream compusă de Bee Gees, a urcat în topurile pop, dar a lansat și relansat piese country fără egal.
Din acest punct de vedere, al spargerii barierelor dintre stiluri, este neegalată, tocmai prin prisma perioadei când a reușit acest lucru.