De unde ne vin murăturile? Sunt din Balcani, doar din România? Dar minunate sunt. După întâlnirea noastră cu murăturile asortate de la Puiu Badea, despre murături astea româneşti, ce s-ar putea spune? Că sunt acre, că sunt sărate, că sunt de toate felurile.

În primul rând se pot mura multe feluri de fructe şi legume. Nu doar verze murate, cum găseşti la piaţă. Şi spunem "se pot mura", pentru că este vorba de minunata murătură pregătită în casă. Slow Food nu înseamnă să cumperi murături de la magazin. Şi nu înseamnă orice fel de legume şi fructe, depinde cum au fost crescute, cu câte substanţe chimice ajung în farfuria noastră. Ce feluri de legume şi fructe şi ce feluri de murături aţi preparat la borcan?

Castraveţi, varză, şi regina gătelilor în saramură, murăturile asortate. O corectură, am greşit, murătura bună şi delicioasă se prepară la butoi de lemn. Dar asta este mai greu de făcut la bloc. Să enumerăm: se murează gogonele, mere, gutui, pepeni galbeni, morcovi, conopidă, gulii. Să revenim la murăturile noastre. Cele asortate.

Puiucu, un produs local

Ce se mai poate inventa în materie de murături? Curaj, se poate inova şi se poate creşte un brand local, care acum a ajuns destul de cunoscut, "Puiucu".

Îndrăzneală, bun simţ, fără înşelarea cumpărătorului, un pic de ambalare cu gust, un site şi murăturile asortate se cer. Această elită a murăturilor a ajuns şi la Târgul Ţăranului-Earth Market. Şi a căpătat importanţa sa, de garnitură de sezon pentru diverse mâncăruri din bucătăria tradiţională. Deşi, drept să spun, eu poftesc la acritură şi pe burta goală, cu nişte pâine ţărănească.

Ce spune familia Badea despre năstruşnica lor idee? "Am început treptat, fiind prezenţi săptămânal la Târgul Ţăranului de la Piaţa de flori "George Coşbuc" #1?i la Târgul de produse tradiţionale de la Muzeul Ţăranului Român. Apoi, am pătruns cu murăturile asortate şi în cadrul magazinelor cu produse tradiţionale româneşti şi produse ecologice din Bucureşti şi din Corbeanca de unde borcanele noastre frumos aranjate au dispărut rapid de pe rafturile magazinelor."

La Bosfor lângă Galata, zeama iute te dă gata!

Legătura cu murătura şi cu turcii, este simplă, pentru că este vorba de o combinaţie inedită. La picioarele podului Galata, pe unde mişună în acelaşi timp sute de persoane, se află la mal, mai multe vase pe apă, care se clatină tot timpul, odată cu mişcarea apei. Trei operaţiuni se petrec: pregătirea peştelui pentru a fi fript, întreţinerea focului sub suprafaţă de tablă şi apoi frigerea lui, în final fiind pus în mijlocul unei bucăţi de pâine cu roşii, cu varză.

Totul într-o viteză remarcabilă: chemări în întrecere, la comanda de fish-kebab, de către toţi ofertanţii. O coadă scurtă şi vioaie la servire, la marginea vasului, apoi ochirea unei mese mici, cu scăunele, la care să te aşezi şi să înfuleci, rapid sau molcom, aromatul peşte fript la tablă. În jurul tău zeci de alte persoane, câte unul-câte doi-câte patru, înfulecă şi îşi holbează ochii de poftă. Mirosul plăcut de peşte fript, nu de mici, aromează tot spaţiul aerian şi la sol. Iar la fiecare măsuţă, câte o butelcuţă de 500 ml, cu zeamă de lâmăie. La fiecare masă, sticloanţa este acolo, şi râmâne acolo.

Adică, dacă m-aţi înţeles, nu pleacă nimeni cu ea acasă şi nici nu stă nimeni, în toată agitaţia de acolo, să te păzească să nu iei cumva licoarea cu tine. Şi, că aici este şpilul, nu te prinzi de la început, alături sunt nişte cărucioare, servite de nişte turci, cu multe vase de plastic transparente. Umplute cu lichid uşor tulbure, de diverse mărimi, cu murături. Cu mirare şi curiozitat e am constatat, la a doua încercare de fish-kebab, că după terminarea acestui fel de mâncare, turcii îşi cumpărau la păhărel de plastic, de tăiat greaţa, murături. Şi mâncau tacticos, înţepând şi culegând cu o scobitoare, plăcutele şi minunatele murături.

Cheia poveştii: murăturile erau iuţi şi sărate ocne. Cea mai tare chestie a fost, peste asta, să găsim în magazin, în cantităţi serioase, zeamă la sticluţe. Roşie şi iute, care era din ce? Am crezut că era din varză, ceva. Ei, nu, erau sticluţe cu zeamă de morcov roşu, murat. Tot pentru fish-kebab. Ei, v-aţi gândit vreodată la o afacere cu zeamă de morcov murat, la sticlă, îmbuteliată? Turcii, da! Şalgam suyu!