Din pricina marii ei frumuseți, tatăl o ținea pe Varvara închisă într-un turn înalt.

Fata credea în Hristos şi nu a dorit să-şi ascundă credinţa de tatăl ei. Astfel, când acesta a poruncit să se facă două ferestre la o baie pe care o zidea, fericita Varvara a cerut să se facă trei ferestre, în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh.

La auzul acestor cuvinte, Dioscor s-a repezit să o omoare cu sabia, dar ea, fugind, a plecat şi s-a ascuns în munţi.

Alergând după ea, tatăl ei a găsit-o şi, luând-o de cosiţe, a dus-o şi a dat-o în seama guvernatorului ţării aceleia, pe nume Martinian, de asemenea un păgân.

Varvara l-a mărturisit pe Hristos fără teamă și înaintea dregătorului.

Drept care a fost supusă la chinuri: bătută, tăiată pe trup, arsă la coaste, lovită cu toiege, dezbrăcată şi purtată prin cetate.

A trecut însă nevătămată de toate aceste încercări, păzită în chip minunat de Dumnezeu.

Impresionată de pătimirea Sfintei și de faptul că aceasta nu cedează, o tânără pe nume Iuliana s-a înfăţişat înaintea guveratorului, mărturisind că și ea este creştină.

A fost şi ea supusă la chinuri grele.

În cele din urmă cele două Muceniţe au fost condamnate la moarte cu sabia.

Dioscor, tatăl Sfintei Varvara, a dorit să fie el însuși călăul fiicei sale. Cu o mână a luat pe fată, iar cu cealaltă ţinea sabia, şi a dus-o pe ea la locul pregătit pentru execuție, care era aşezat pe un munte, afară din cetate.

Sfânta Iuliana a fost și ea dusă de un soldat; iar când mergeau pe cale, Sfânta Varvara se ruga astfel:

„Ascultă-mă, Împărate, şi dă harul Tău oricărui om care mă va pomeni pe mine şi pătimirile mele. Să nu se apropie de unul ca acela boală năprasnică, şi moarte neaşteptată să nu-l răpească pe el. Pentru că Tu, Doamne, ştii, că trup şi sânge suntem şi lucrul preacuratelor Tale mâini”.

Atunci, s-a auzit glas din cer, chemând-o împreună cu Iuliana întru cele de sus şi făgăduind a-i împlini cele cerute. Şi amândouă Sfintele Muceniţe, Varvara şi Iuliana, mergeau spre moarte cu mare bucurie, dorind a se dezlega mai degrabă de trup.

Astfel, cele două au primit cununa muceniciei.

După ce și-a ucis fiica, coborând de pe munte, Dioscor a fost lovit de un trăsnet și a murit pe loc.

Un bărbat credincios din acea cetate, pe nume Galențian, a luat moaştele muceniţelor, le-a dus în cetate şi le-a îngropat cu cinste. A zidit apoi peste ele o biserică, în care se făceau multe vindecări şi minuni.