Sursa foto Dreamstime
Din cuprinsul articolului
Rusia, SUA și 8 Martie. Rusia Țaristă nu putea să fie în primul deceniu al secolului XX scena unor proteste pentru drepturi ale femeilor
Înfrângerea catastrofală a Marinei Imperiale deținute de Rusia la Tushima în fața Marinei Imperiale Japoneze fusese marcată de o încercare revoluționară. Aceasta fusese crunt pedepsită. Asasinarea în 2/14 martie 1881 a Țarului Alexandru, eroul Războiului din 1877-1878 de către radicalii socialiști dusese la un control sălbatic al Okrhranei, serviciul țarist de spionaj.
Spre deosebire de Rusia, în SUA era „clasă muncitoare”și din ea făceau parte femei
Statele Unite ale Americii ofereau un câmp mult mai deschis protestelor. Mulți anarhiști, socialiști ajunseseră peste Ocean, în mijlocul muncitorilor imigranți din Italia sau Austro-Ungaria. Femeile duceau greul, muncind în țesătorii, fabrici de încălțăminte. Singurul care gândise dezvoltarea integrată a unei fabrici, cu locuințe a fost Henry Ford. În 1903, Ford care detesta sindicatele muncitorești, considera că patronatul poate scăpa de sindicate. El a optat de la început dezvoltarea integrată și perfecționând „producția pe bandă”.A prevăzut spații de creștere, educare a copiilor, spații sanitare.
Totuși, în 1908, s-a produs în SUA o importantă și de amploare grevă a femeilor. Cum „unions”, sindicatele luaseră avânt, în anul 1909, femeile din America au celebrat ridicarea la luptă din anul precedent.
Comuniștii din Rusia se organizează
În anul 1913, cu un an înainte de Primul Război Mondial, activiștii comuniști din Rusia au votat ca Ziua Femeii să se celebreze anual îm ultima duminică a lunii februarie. Țarismul începuse să se zguduie, reformele premierului Stolîpin se terminaseră brusc prin asasinarea sa la Kiev la 5/18 septembrie 1911, sub privirile neputincioase ale Țarului Nicolae II.
Lucrurile au escaladat după 1914, Rusia suferind mari înfrângeri în primii doi ani de război pe fronturile din Galiția și Carpați. Deja în 1916, fusese lichidat Rasputin, considerat un sfătuitor de taină și taumaturg al familiei țariste. Iarna lui 1917 dusese la o creștere a nemulțumirii păturilor muncitorești din Sankt Petersburg. Iar în 1917, ultima duminică a lui februarie era pe 23 februarie. Cum în secolul XX, diferența între calendarul iulian, în vigoare în Rusia și cel gregorian din restul Europei era de 13 zile, în Occident, 23 februarie 1917 era 8 martie 1917.
Începe Revoluția
Așa se face că în acea zi, când de obicei femeile demonstrau, înșelând vigilența Okhranei care se obișnuise cu ziua, iar soldații se bucurau și ei de un program mai relaxat, lucrurile au degenerat. Activiștii au dat cu pietre în vitrine, au dat foc la furgoane, clăi de fân, au intrat în restaurantele hotelurilor. Armata a tras, au fost morți și răniți. Dar cum soldații de pe front veniți în permisii erau deja îndoctrinați de agenții socialiști, bolșevici sau menșevici ori eseri, ei au văzut că luptau desculți, fără muniții, fără hrană și pansamente pentru răniți. De aceea, soldații s-au alăturat și ei mișcării, ceea ce a făcut ca reacția Poliției să scadă în intensitate. Tensiunile au escaladat, Țarul a numit Guvernul Kerenski, apoi Țarul a abdicat în martie 1917. Guvernul dorea ca Rusia să continue războiul, fiind controlat de menșevici și eseri, dar bolșevicii s-au radicalizat.
