Rachete, avioane, transportoare blindate, elicoptere, corvete și acum submarine, toate înghit miliarde de euro și, evident, nasc întrebări în rândul unei populații obișnuite să i se spună că nu sunt bani. Mihai Fifor a explicat mecanismul acestor achiziții, modul de finanțare, dar și motivația acestor cheltuieli, așa cum o vede el, de pe fotoliul de lider politic al Armatei Române.

Cât din motivație o constituie amenințarea rusească, în ce procent are un rol presiunea americană de a investi în domeniul Apărării și în ce procentaj achizițiile sunt de produse americane, toate subiectele au fost atinse. Am vorbit și de politică, dar Mihai Fifor e secretos, chiar dacă, timp de 15 zile, a fost premierul României.

Anul acesta, mai mulți bani pentru armament

– Evenimentul zilei: Pentru a ajunge la procentul de 2% din PIB, România trebuie să aloce suplimentar în acest an 4,9 miliarde de lei pentru apărare, adică mai mult de 1 miliard de euro. E în stare?

– Mihai Fifor: Sigur că e în stare. România își va atinge țintele pe care și le-a asumat și totodată România își va îndeplini obligațiile ca țară aliată în cadrul NATO și desigur ca partener strategic pentru Statele Unite ale Americii. Vestea bună este că este al doilea an consecutiv în care România alocă 2% din Produsul Intern Brut pentru Apărare. Am început în 2017.

Suma este consistent mai mare decât anul trecut, creșterea economică a fost undeva la 7% și implicit suma de 2% alocată este o sumă mai bună. Ideea este că anul trecut am fost pe undeva la 33% din cei 2% pentru programele de înzestrare. 2% înseamnă tot ce are nevoie armata, începând cu cheltuielile de personal și terminând cu cele pentru înzestrare. Anul acesta avem programate cam 33-40% din cheltuieli pentru înzestrarea armatei.

– Unele dintre aceste programe au fost motiv de dispută. Când s-a vorbit despre rachetele Patriot a existat o dispută politică. O explicați în vreun fel?

– Nu știu disputa politică, dacă îmi dați niște detalii.

– Președintele Klaus Iohannis era în Statele Unite, a anunțat această achiziție, iar președintele Camerei Deputaților a spus că l-a întrebat pe Sorin Grindeanu. Amândoi au declarat că nu știau nimic despre această achiziție. După ceva timp a început să se discute serios de apariția acestui proiect de lege. Dumneavoastră ați fost al treilea ministru care s-a ocupat de proiect și cel care a adus proiectul în Parlament, practic ați introdus decizia politică în parcursul contractului.

– Achizițiile majore, programele se fac în baza unor documente. Practic în CSAT se aprobă programul major de înzestrare pentru Ministerul Apărării care este un program cam pe 10 ani, 2017- 2026. A două aprobare pe care o iei pe acest program este cea din Parlamentul României, pentru că așa prevede legea.

Întradevăr achiziționarea rachetelor Patriot a început la începutul anului 2017 cu trimiterea scrisorilor de intenție, cu solicitarea prețurilor, până se ajunge pe pași la acceptul Congresului și se trimite letter of accept. Practic contractul pe care îl semnezi ulterior este contractul de la guvern la guvern.

Ministerul Justiției a întors primul proiect de lege privind achiziția de transportoare

– Există o motivație pentru care unele dintre aceste achiziții se fac prin proiect de lege înaintat de Guvern și adoptat de Parlament, chiar dacă în regim de fast forward, iar altele trec prin hotărâri de Guvern?

– Sigur că există. Unele sunt contracte guvern la guvern și se fac prin proiect de lege, iar contractele celelalte care sunt considerate contracte cu un furnizor comercial, un operator privat, acelea sunt făcute prin Hotărâre de Guvern. Noi am făcut inițial proiect de lege pentru General Dinamics și Ministerul de Justiție l-a întors, considerând că nu este constituțional să mergem mai departe prin proiect de lege și că trebuie să se rămână la nivel de Hotărâre de Guvern.

Și atunci am modificat , ne-am întors de la avizare, am făcut o Hotărâre de Guvern și am trecut pe Hotărâre de Guvern. În speță, nu se solicita aprobarea Parlamentului pentru acea achiziție care depășește 100 de milioane de euro.

Și corvetele, de pildă, sunt foarte bucuros să spun că săptămâna trecută (interviul a fost înregistrat miercuri, 21 februarie n.n.) am reușit să promovăm Hotărârea de Guvern pentru cele patru corvete multifuncționale din offset-ul cărora să se modernizeze cele două fregate pe care le avem, Ferdinand și Regia Maria, și am ales calea HG tot din aceleași considerente.

– Ponderea achizițiilor de la furnizori americani față de furnizori europeni, de exemplu, la noi e de cât la cât?

– Nu am făcut un procent , dar pot să vă indic exact cum stau lucrurile. Practic și proiectul Patriot și proiectul HIMARS sunt proiecte guvern la guvern cu Statele Unite, transportorul blindat de la firma General Dinamics, deși firma Bovag este în Elveția, firmă americană, și putem considera că este un contract tot cu o firmă americană. Nu știu ce se va întâmpla cu corvetele. O să vedem. Se anunță foarte mulți competitori extrem de importanți, toți europeni. Pe de altă parte, F16 este achiziționat din Portugalia.

– Primele 12.

– Cele 12. Intenționăm ca anul acesta să pornim achiziția pentru încă 4.


Solicitarea Forțelor Aeriene este de 48 de aeronave F 16


– Evenimentul Zilei: Anul trecut, când v-ați întors din Statele Unite, ați avut două mesaje. Unul că intenționați să mai cumpărați 36 de aparate F16 și unul că v-au fost puse întrebări despre sistemul de Justiție din România și în America. Poate e o întrebare care vi se pare ironică, dar cum de v-a venit ideea de a cumpăra cele 36 de avioane tocmai când erați în America? 

– Mihai Fifor: Pentru că este solicitarea Forțelor Aeriene Române. Toate achizițiile de tehnică militară se fac strict la solicitarea categoriilor de forțe. Transportorul blindat, de pildă, se bazează pe solicitarea Forțelor Terestre Române. Este necesar acordul. Gândirea strategică se face în departamentul de planificare, în Direcția de Armamente, dar vine la solicitarea categoriilor de forță.

La plecarea în Statele Unite eram ministru de 3 zile, 4 zile. Discuția a fost foarte clară când a fost generalul Nicolae Ciucă, Șeful Statului Major al Armatei. Forțele Aeriene Române consideră că pot face o apărare foarte serioasă în momentul în care ar avea aceste trei escadrile. Ne trebuie 3 escadrile de câte 16 avioane. Noi mai avem și o escadrilă de Mig 21 Lancer care este operațională. În Statele Unite, desigur că ne-am întâlnit și cu companii din domeniu.

N-am renunțat la ideea celor 36 aparate de zbor. De curând, am avut o discuție cu Forțele Aeriene. Dânșii tatonează, să vadă de unde se pot lua cele 36 de avioane. Prima informație a fost că aceste aparate de zbor pot fi achiziționate din Statele Unite. Este o discuție întreagă.

– De la producător sau de la Armata americană?

– De la Armata americană. Tot second hand. F16 nu se mai produce în momentul de față ca aparat nou. S-a trecut la etapa următoare, la F35. Prin urmare asta a fost prima variantă, să le luăm din Statele Unite, să facem o modernizare în România, la o societate românească.

A doua variantă, pe care o tatonăm în momentul de față a fost Portugalia. Am avut o întâlnire cu ministrul portughez al Apărării la Bruxelles. Am discutat cu dânsul. Mi-a spus că nu mai au posibilitatea să ne vândă nici măcar 4 aparate, dar că pot să ne sprijine în achiziționarea acestora din Statele Unite.

A treia variantă, este posibilitatea ca aceste aparate de zbor să fie achiziționate din Israel. Avem mai multe variante pe care în momentul de față Forțele Aeriene le analizează.


Presiunea rusească, cea americană și cei trei C, cash, contribution, capabilities


– Evenimentul zilei: De ce folosiți atât de des cuvântul „nevoie” când vorbiți de înzestrare? – Mihai Fifor: Armata Română nu poate să facă un pas înainte spre o foarte bună apărare. Noi, ca armată, nu putem să discutăm de competitivitate și despre interoperabilitate cu toate celelalte armate foarte bine înzestrate ale Alianței Nord Atlantice, dacă nu vom reuși să venim și cu tehnica militară la nivel anilor 2015- 2017.

– Ca membru al unui guvern care acționează în o sută de direcții diferite fiecare, simțiți că înzestrarea Armatei Române este primordială altor domenii?

– Discutăm de lucruri total diferite. Este bugetul mare al statului din care o felie se duce la sănătate, o felie la educație, una la agricultură, una la economie. 2% din tot tortul acesta să știți că nu înseamnă enorm pentru nevoile pe care armata română le are și revin obsesiv la cuvântul „nevoie” pentru că Armata Română ani de zile a fost subfinanțată.

Am fost criticat și ironizat pentru că am spus la un moment dat că în comparație cu ce are Federația Rusă la Marea Neagră, în peninsula Crimeea la ora asta, flota română la ora asta este o flotă de jucărie. Asta nu înseamnă că nu-și face datoria și asta nu înseamnă că…

– În comparație cu rușii?

– Noi ne raportăm din păcate cu ceea ce face Federația Rusă în peninsula Crimeea, unde are loc o militarizare excesivă și asta nu o spunem doar noi, o spun și partenerii noștri, în speță SUA, asta o spun și ceilalți aliați de pe flancul estic al Alianței Nord Atlantice. În momentul în care dispui de baterii de rachetă cu rază lungă de acțiune, în momentul în care ai 6 submarine noi în Marea Neagră și 6 corvete noi, 6 fregate noi, nu se numește forță defensivă.

– Presiunea pe statul român de a cheltui acești 2% vine mai mult dinspre amenințarea de la noua administrație de la Casa Albă sau uitându-vă peste Marea Neagră, la Crimeea?

– E o combinație, e un mix aici. Pe de-o partea, anexarea peninsulei Crimeea în 2014 a arătat că Federația Rusă e un stat imprevizibil care poate face mișcări militare bruște, care nu ține cont de legi internaționale și n-are niciun fel de reținere în a acapara teritorii care nu-i aparțin.

Probabil că acela a fost declicul, pentru că 2014 a fost an de Summit NATO în care s-au luat niște decizii foarte importante. Și una dintre aceste decizii a fost legată de alocarea celor 2%, pentru că în momentul acela s-a realizat faptul că nu poți doar să aștepți de la partenerii mult mai puternici să vină să te apere. Desigur că există o presiune foarte mare în interiorul Alianței, presiune din partea Statelor Unite și nu numai, pentru ca statele să aloce acest 2%. A fost o discuție întreagă și acum, la Bruxelles, la summit-ul ministerial și tonul n-a fost unul foarte cald.

Este o nevoie imperioasă ca toate statele membre să participe la toți cei trei C: cash, contribution, capabilities. De cash România își îndeplinește misiunea, alocă 2%, pe contribution, avem 748 de militari români în Afganistan și pe capabilities ne atingem țintele asumate în fața NATO prin programele majore de înzestrare.


Șef la Palatul Victoria pentru 15 zile. Turbulențele politice nu sunt întotdeauna binevenite


Evenimentul zilei: Ați fost pentru câteva zile premierul României(În ziua acceptării demisiei lui Mihai Tudose, Mihai Fifor a fost desemnat premier interimar n.n.).

– Mihai Fifor: 15 zile.

– De ce doar atât? Premier de ce nu ați vrut să fiți?

– Eu consider următorul lucru, că în momentul de față România are un guvern foarte bine așezat. Cea mai bună alegere în momentul de față. Comitetul Executiv Național în cadrul căruia se ia această decizie a făcut cea mai bună alegere prin desemnarea și ulterior numirea doamnei Viorica Dăncilă ca premier al României.

– Ca ministru al Apărării, cum resimți momentele când apar dispute cum au fost cele din timpul guvernului Grindeanu, dispute cum au fost cele două situații de criză din timpul guvernului Mihai Tudose?

– Cred că nu numai ca Ministru al Apărării, ca ministru în sine și ca reprezentant al unei instituții guvernamentale resimt lucrul acesta. Poate un pic mai mult ca Minister al Apărării, care face pe lângă alte lucruri și diplomație militară. Ești în priză directă cu ambasade, cu instituții guvernamentale din statele aliate și din Statele Unite și probabil simți un pic mai bine faptul că astfel de turbulențe nu sunt întotdeauna bine venite. Pe de altă parte, toată lumea își dorește o stabilitate guvernamentală.

– Cu excepția celor care se ceartă.

– Dar nici nu poți să periclitezi punerea în aplicare a unui program de guvernare, dacă la un moment dat echipa guvernamentală nu mai performează, și atunci se fac remanieri. Noi am ajuns la situația în care un guvern să cadă cu totul și să plece la drum o nouă echipă.


Ministrul intervievat, văzut de cei doi reporteri


Un cyborg la MApN​

Are un ștaif de ministru interbelic atunci când vorbește, lucru rar printre politicienii de astăzi. Dacă nu-l cunoști, ai spune că e un fel de „cyborg”. Până și când zâmbește, foarte rar, abia își mișcă mandibula, de parcă ar mesteca sticlă pisată. Are cuvintele la el și lexicul său este aparent superior colegilor săi miniștri.

Jonglează cu termeni și cuvinte care ar face fericit orice băiețel de ciclu primar: submarine, rachete, fregate, TAB-uri şi corvete. Atât doar că omul nu se joacă. Este sigur pe el. A spus că România va avea trei submarine, încă 36 de avioane F 16, patru corvete și peste 220 de TAB-uri Piranha, plus că va înarma, în sfârșit cele două fregate cumpărate la superpreț de la englezi acum 13 ani. N-a spus, însă, și cât ne vor costa toate acestea.

Pe plan politic, a fost la un pas să ajungă premier. Poate că i-ar fi plăcut, dar a rămas pe aceeași poziție. Cel mai probabil s-a temut de înălțimea de la care ar putea să cadă. Mihai Fifor este ministrul Apărării Naționale. Pare cam singurul ministru PSD-ist care chiar își merită fotoliul ministerial. (Mihnea-Petru Pârvu.)

Ministrul care a înarmat toate taberele din politică

Nimeni nu poate nega rolul jucat de achiziţiile de armament în politica externă şi, implicit, de felul în care ele se răsfrâng asupra politicienilor noștri, în plan intern. Mihai Fifor a preluat Ministerul Apărării după ce precedesorii săi, Gabriel Leș și Adrian Țuțuianu, și-au pierdut funcțiile certându-se cu superiorii politici.

Prin felul în care a manageriat contractele uriașe de cumpărare de armament, mutând decizia de la președintele Klaus Iohannis, care în primă instanță părea singurul care decide aceste lucruri, către Parlament sau către Guvern, subliniind din timp în timp rolul jucat de aceste instituții în investiția care ne-a întărit legătura cu partenerul strategic american, Mihai Fifor a reușit, practic, să distribuie beneficiile politice ale dotării Armatei Române între mai mulți actori.

Unul dintre principalele beneficii a fost că în lupta noastră politică nu există argumentul ”influenței” de care se bucură la Washington unul sau altul dintre combatanți. (Alecu Racoviceanu)