Politica
România și viitoarea arhitectură de securitate europeană. Mihai Fifor cere consolidarea parteneriatelor regionale
Fifor. Sursa foto: Colaj EVZ
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește-ne pe Google News
Din cuprinsul articolului
Deputatul PSD Mihai Fifor, fost ministru al Apărării, susține că România riscă să piardă teren în procesul de configurare a viitoarei arhitecturi de securitate europene, în condițiile în care statele din nordul flancului estic al NATO își consolidează cooperarea militară și influența politică. Analiza sa pornește de la intervenția generalului Alexus G. Grynkewich, comandantul suprem al forțelor aliate din Europa (SACEUR), la Warsaw Security Forum, și ridică întrebări despre capacitatea Bucureștiului de a-și valorifica parteneriatele strategice.
Se schimbă echilibrul de influență pe flancul estic al NATO? Întrebările ridicate de Mihai Fifor
Fifor consideră că poziția geografică a României și infrastructura militară relevantă pentru Alianță nu garantează automat o influență politică pe măsură. În opinia sa, Bucureștiul trebuie să își consolideze inițiativa diplomatică, să aprofundeze relațiile cu Polonia și Turcia și să dezvolte proiecte regionale concrete pentru securitatea Mării Negre.
„Pentru că o teorie a victoriei nu poate fi desprinsă de geografia în care urmează să fie aplicată și, mai ales, de deciziile politice care trebuie să îi asigure credibilitatea”, afirmă Mihai Fifor.
Steagul României. Sursa foto: Facebook
NATO urmărește să împiedice succesul militar al unui eventual agresor
Intervenția generalului Alexus G. Grynkewich de la Varșovia a adus în prim-plan conceptul NATO’s Theory of Victory, o concepție strategică menită să împiedice atingerea obiectivelor militare ale unui eventual adversar. Formula prezentată, „Block – Blunt – Break”, presupune oprirea atacului, diminuarea capacității ofensive a agresorului și dezorganizarea sistemului militar care susține ofensiva, dacă aceasta continuă.
Potrivit lui Fifor, strategia trebuie analizată nu doar din perspectiva capacităților militare, ci și prin prisma deciziilor politice care asigură funcționarea apărării colective.
„NATO rămâne o alianță defensivă, dar orice agresiune împotriva teritoriului aliat trebuie să fie lipsită de perspectiva succesului militar”, subliniază deputatul PSD.
Acesta arată că planificarea militară, dezvoltarea infrastructurii de apărare și distribuția capacităților depind de voința politică a statelor membre, de resursele alocate și de capacitatea acestora de a ajunge la un consens.
„Armatele execută planuri, dar statele sunt cele care definesc prioritățile, alocă resursele și construiesc parteneriatele care fac posibilă apărarea colectivă”, afirmă fostul ministru al Apărării.
Statele nordice, baltice și Polonia își consolidează influența în NATO
Mihai Fifor atrage atenția asupra cooperării tot mai strânse dintre Polonia, statele baltice și țările nordice. În opinia sa, integrarea strategică a acestor state nu se limitează la instrumente comune de apărare, ci contribuie și la consolidarea capacității lor de a influența prioritățile de securitate europene.
Deputatul invocă raportul strategic asociat ediției din acest an a Warsaw Security Forum, despre care afirmă că propune ca grupul nordico-baltico-polonez să devină unul dintre principalii arhitecți ai viitoarei ordini de securitate europene.
„Nu vorbim, așadar, exclusiv despre cooperare militară, ci despre ambiția declarată de a exercita influență politică asupra direcției în care evoluează securitatea continentului”, susține Mihai Fifor.
În paralel, regiunea Mării Negre își păstrează importanța strategică, pe fondul războiului Rusiei împotriva Ucrainei, al militarizării Crimeei, al vulnerabilităților infrastructurii energetice și al importanței rutelor maritime.
În acest context, Fifor consideră că diferențele dintre cele două regiuni trebuie analizate inclusiv prin prisma capacității lor de a genera inițiative și de a influența deciziile politice.
„Pentru că asimetria militară poate fi, în anumite condiții, consecința unei asimetrii de influență politico-strategică”, afirmă deputatul.
România riscă să piardă timp strategic dacă nu își consolidează parteneriatele
Fostul ministru al Apărării susține că România dispune de avantaje importante, între care poziția geografică, parteneriatul strategic cu Statele Unite și infrastructura militară relevantă pentru apărarea colectivă. Cu toate acestea, el avertizează că aceste atuuri trebuie susținute prin inițiative politice și diplomatice.
„Dar geografia nu produce automat influență strategică. Aceasta se construiește prin inițiativă politică, diplomație consecventă, proiecte regionale și capacitatea de a transforma convergența intereselor în mecanisme durabile de cooperare”, afirmă Mihai Fifor.
Deputatul indică parteneriatul strategic cu Polonia și relația cu Turcia drept două instrumente importante pentru consolidarea rolului României în regiune. El amintește și de formatul trilateral România–Polonia–Turcia, care ar fi putut contribui la conectarea strategică a Mării Baltice cu Marea Neagră.
În opinia sa, aprofundarea cooperării bilaterale dintre Polonia și Turcia, inclusiv în domeniul industriei militare și al capacităților operaționale, reprezintă o evoluție favorabilă pentru securitatea NATO, dar ridică întrebări despre modul în care Bucureștiul și-a valorificat propriile parteneriate.
„A pierdut România timp strategic prețios? Întrebarea nu poate primi un răspuns riguros doar prin inventarierea vizitelor oficiale, a declarațiilor comune sau a documentelor semnate. Trebuie să examinăm ce inițiative regionale a generat România, ce proiecte strategice a reușit să coaguleze, ce capacitate de influență a construit și în ce măsură a contribuit la definirea agendei de securitate a flancului estic”, susține deputatul PSD.
Instabilitatea politică poate afecta proiectele strategice ale României
Mihai Fifor consideră că evoluțiile politice interne pot influența capacitatea României de a susține proiecte regionale pe termen lung. Instabilitatea guvernamentală, confruntările politice și schimbarea priorităților pot îngreuna negocierile și continuitatea angajamentelor asumate față de parteneri.
„În politica externă, credibilitatea se construiește prin consecvență. Partenerii trebuie să știe nu doar ce propune un stat astăzi, ci și dacă va avea capacitatea politică și instituțională de a-și respecta angajamentele mâine”, afirmă fostul ministru al Apărării.
Acesta pune sub semnul întrebării măsura în care disputele interne au redus capacitatea Bucureștiului de a iniția proiecte strategice regionale, într-un moment în care arhitectura de securitate europeană trece prin transformări importante.
„Pentru că există o diferență fundamentală între a participa la deciziile unei alianțe și a contribui la definirea lor. Între a beneficia de garanții de securitate și a construi priorități colective. Între a reprezenta un punct important pe harta militară a Europei și a deveni un actor politic indispensabil în configurarea acesteia”, susține Mihai Fifor.
O eventuală diferență de capacitate poate afecta descurajarea pe flancul estic
Deputatul avertizează că o diferență de influență politică între nordul și sud-estul flancului estic ar putea avea, în timp, consecințe asupra investițiilor, infrastructurii și priorităților militare. El subliniază însă că nu există suficiente informații publice pentru a concluziona că NATO ar fi decis să acorde prioritate nordului în detrimentul regiunii Mării Negre.
„Nu există suficiente elemente publice pentru a afirma că NATO ar fi decis să privilegieze apărarea nordului în detrimentul sud-estului. Există însă motive întemeiate pentru a examina dacă ritmul diferit al integrării regionale poate genera dezechilibre de influență și, ulterior, de capacitate”, afirmă fostul ministru al Apărării.
În analiza sa, diferențele de capacitate ar putea influența inclusiv modul în care un potențial adversar evaluează credibilitatea apărării colective. Viteza de mobilizare, integrarea capabilităților și capacitatea de a răspunde unei agresiuni sunt elemente esențiale pentru descurajare.
Fifor respinge însă ideea unei competiții între Marea Baltică și Marea Neagră, argumentând că securitatea celor două regiuni trebuie privită complementar.
„Nu vorbim despre o competiție între Marea Baltică și Marea Neagră. O asemenea abordare ar fi contraproductivă și ar ignora caracterul indivizibil al securității aliate. Miza este complementaritatea lor strategică și capacitatea NATO de a transforma diferențele geografice și operaționale într-o arhitectură coerentă de apărare”, afirmă deputatul PSD.
Mihai Fifor cere recuperarea inițiativei politice la București
În concluzia analizei sale, fostul ministru al Apărării susține că România trebuie să își consolideze parteneriatele cu Polonia și Turcia, să dezvolte proiecte regionale concrete și să promoveze o viziune coerentă asupra securității Mării Negre, conectată la apărarea întregului flanc estic al NATO.
În opinia sa, intervenția generalului Alexus G. Grynkewich de la Warsaw Security Forum evidențiază importanța legăturii dintre planificarea militară și capacitatea statelor de a construi un fundament politic solid pentru apărarea colectivă.
„Iar pentru București, întrebarea esențială nu este doar ce loc ocupă România în planurile militare ale NATO, ci ce rol își asumă România în procesul politic prin care se construiește viitoarea arhitectură de securitate europeană”, afirmă Mihai Fifor.
Deputatul își încheie analiza printr-un apel la consecvență politică și la valorificarea oportunităților strategice ale României.
„Pentru că, în ultimă instanță, relevanța strategică nu este un drept conferit de geografie. Este rezultatul unei construcții politice consecvente. Și într-o Europă în care deciziile strategice se reașază într-un ritm accelerat, timpul pierdut în această construcție poate deveni una dintre cele mai costisitoare vulnerabilități ale unui stat”, susține deputatul PSD Mihai Fifor, fost ministru al Apărării.
Recomandările noastre
