Inaugurarea, pe 16 mai 1972, a hidrocentralei Porțile de Fier, din amonte de Drobeta Turnu Severin, a fost un moment de triumf pentru Nicolae Ceauşescu care, alături de omologul său iugoslav, Iosif Broz Tito, a tăiat panglica giganticei lucrări. Pentru construirea ei, vechiul oraş Orşova a fost ras de pe suprafața pâmântului şi inundat. La fel, celebra insulă Ada Kaleh. Mii de oameni au fost strămutați pentru ca țara să fie cât mai puțin dependentă energetic. După 1989, la sfârşitul anilor ‚ 90, noii guvernanți au luat decizia retehnologizării Porților de Fier I (PF I) şi a suratei sale mai mici, Porțile de Fier II (PF II), aflată 60 de kilometri în aval de Severin. Asta cu toate că garanția echipamentelor fusese prelungită cu zece ani de furnizorul rusesc. Trebuiau cheltuiți nişte bani sau, mai exact, trebuia ca nişte bani să intre în buzunarele unor „băieți deştepți”. Şi sârbii s-au apucat de modernizări numai că ei au ales să le facă mai târziu şi pe o sumă de trei ori mai mică. Retehnologizarea s-a încheiat, cel puțin pe hârtie, dar incidente grave se petrec. Ultimul, pe 12 iulie, a constat într-un incendiu de proporții la transformatorul uneia dintre turbine. A fost un noroc chior că nu a murit nimeni și că n-a explodat transformatorul. Dacă ar mai fi fost la putere, Ceauşescu îi împuşca pe toți cei care şi-au pus semnătura pe documentele retehnologizării. Pentru sabotajul economiei naționale.

Costurile proiectului inițial s-au dublat

Porțile de Fier 1 este, în ziua de astăzi, o hidrocentrală cu şase turbine x 194 MW. Înainte de retehnologizare, care a început în 1995, şi nu s-a terminat, practic, nici astăzi, avea 175 MW pe fiecare turbină. Concret „puterea instalată”, pe timpul comuniştilor, era de 1050 MW, iar azi este, după o investiție enormă, doar cu puțin mai mare, de 1170 MW. „Pentru diferența de 120 de MW statul român a plătit către firma elvețiană Shulzer Hydro 150 de miioane de euro, în acte. Dar de fapt s-a plătit dublu pentru că s-au majorat costurile, dar nu s-au decontat prin investiții, ci prin lucrări de mentenanță. Şi asta le-am spus-o şi procurorilor DIICOT în dosarul privind jaful de la cele două hidrocentrale”, povesteşte, pe un ton amar, inginerul mecanic Cristinel Popescu, de 54 de ani, liderul sindicatului „Porțile de Fier”, de la Hidroserv, firma care se ocupă de mentenanța celor două centrale hidro-electrice. Omul lucrează aici din 1990 şi este responsabilul pentru situațiile de urgență al Hidroserv. Pentru luările sale de poziție şi pentru că a demascat jaful de la Severin a fost sancționat şi chiar dat afară. A câştigat procesul şi a fost reangajat. Să te ferească Dumnezeu de omul care n-are nimic de pierdut!

 

Dosarul pierdut de la DIICOT

Dosarul la care se referă Cristinel Popescu a fost instrumentat de o echipă de trei procurori condusă de procuroarea Adriana Cristescu. „După ce l-a finalizat, în 2014, i s-a luat lucrarea! Apoi, s-a pensionat. Dosarul a dispărut pur şi simplu! Am făcut o adresă la DIICOT, în care am cerut să mi se comunice stadiul acestuia şi, de trei ani, n-am primit niciun răspuns”, e indignat sindicalistul. Printre cei cu care am stat de vorbă se numără şi Sorin Viaşu, un economist de 55 de ani, care din 2003, de când lucrează la Hidroserv, a aflat multe dedesubturi. Cei doi sunt singurii care au avut curajul să-şi asume, cu nume şi prenume declarațiile. Restul, fie că lucrează direct la cele două hidrocentrale, la Hidroelectrica – firma mamă, sau Ministerul Energiei, au ales anonimatul. Le este frică pentru locul lor de muncă. „În 1989 lucrau, la ambele hidrocentrale – la exploatare – circa 850 de salariați, 500 la PF I şi 350 la PF II. Acum, în total, sunt doar 500 şi pe exploatare şi pe Hidroserv, care s-a desprins de Hidroelectrica în noiembrie 2002”, contabilizează economistul.

 

Au concediat scafandrii şi au intrat la apă

Printre cei diponibilizați majoritatea covârşitoare au fost specialişti: lăcătuşi-mecanici, ingineri, electricieni cu înaltă calificare care se ocupau de protecție şi automatizare – aşa-numiții PRAM-işti.

Iar în 2015 a venit rândul şi celor patru scafandri angajați permanent. „Ei erau absolut necesari pentru lucrări de întreținere. Nici nu costau mult. Un scafandru primea cam 3.000 de lei, lunar, cu tot cu orele de scufundare. Astăzi, Hidroserv plăteşte o echipă 1.100 pe ora de lucru, nu de scufundare! Doar pe o lucrare care durează opt ore se plăteşte aproximativ dublul salariului celor patru scafandri dați afară acum trei ani!”, se enervează Cristinel Popescu.

 

Începuturile devalizării

Porțile de Fier I are şase hidroagregate, şase turbine, pe înțelesul oricui. Sârbii au la fel. La noi au fost retehnologizate toate, la ei doar patru. Cu toate acestea, într-o funcționare normală a celor două „aripi” ale PF I sârbii produc mai multă energie ca noi.

Iar în timp ce noi am plătit 300 de milioane de euro elvețienilor de la Shulzer, vecinii noştri au ales o modernizare cu firma constructoare, din Rusia şi plătesc la jumătate. Turbinele noastre au fost făcute trei la Reşița şi trei în URSS. Sârbii au cumpărat doar de la ruşi.

La ei s-a organizat o licitație, la care s-a prezentat şi Shulzer şi a pierdut-o. La noi s-a mers pe „încredințare directă”. Documentul a fost semnat de răposatul ministru de Finanțe țărănist, Ulm Spineanu, la care a venit mapa pe timpul când premierul Victor Ciorbea era plecat într-o vizită în Germania. Co-semnatar a fost şi Călin Popescu Tăriceanu care era, pe atunci, ministrul Industriilor.

Retehnologizare cu 13 ani înainte de expirarea garanției

„Garanția dată de firma rusească, la recepția lucrării, în 1972, era de 30 de ani, urmând să expire în 2002. Garanția a mai fost prelungită cu încă zece ani! Noi am început retehnologizarea hidrocentralei cu 13 ani înainte de expirarea duratei de viață estimată. Sârbii au mers chiar mai departe exploatând-o, aşa expirată cum era, până acum cinci ani!”, se enervează, din nou, liderul de sindicat.

Cristinel Popescu zice, şi ştie ce spune, că, din punctul său de vedere nu era nevoie deloc de o retehnologizare, ci de o reparație capitală cu oarece modernizări. Atât.

Bani aruncați pe apa Dunării: „Nu trebuia schimbată partea mecanică, adică fix turbinele. Era necesar de modernizat doar partea electrică a centralei. Adică panouri, automatizările, dulapurile electrice etc. Lucruri care s-au făcut, da’ cu un preț mult mai mare! O reparație capitală costa 100 de milioane de euro. Şi noi am plătit triplu. Asta numai la PF I”.

 

15% din energia electrică produsă la noi

Ca să se înțeleagă importanța strategică a hidrocentralelor din județul Mehedinți sunt necesare câteva cifre. Hidroelectrica, mamutul energetic sub tutela căreia funcționează PF I şi PF II, asigură 25-30% din necesarul energiei electrice din toată țara, iar cele două hidrocentrale asigură 40% din Hidroelectrica. Adică 10-15% din consumul național. Spre comparație, centrala atomo-electrică de la Cernavodă e la acelaşi nivel cu producția PF I şi PF II. Cristinel Popescu scoate un Raport al Curții de Conturi Bucureşti, din 2005, în care se arată foarte clar că obiectivele asumate prin HG 447, din 28 august 1997 şi contractele, ulterioare, de retehnologizare, nu s-au îndeplinit. „În perioada 2005-2011, perioadă în care eu am monitorizat datele de la PF I, partea română a produs cu peste trei milioane de MW/h decât sârbii care nu începuseră retehnologizarea!”, citeză el din raport.

Interesele străine plătite cu banii noştri

Un amănunt deloc neesențial constă în faptul că directorul IT şi de comunicații al Hidroelectrica poartă numele de Yugo Neumorni. Poate nu spune nimic multora. Dar acest om, cetățean rus, care are acces nelimitat la toate informațiile strategice din companie, este fostul director al firmei Vimetco, deținută de oligarhul rus Vitali Matchitski, cel care deține ALRO Slatina şi unul dintre intimii defunctului om de afaceri israelioano-spaniolo-elvețian Mark Rich. Adică nimeni altul decât părintele Glencore International, societate multinațională care se ocupă, în principal de exploatarea resurselor naturale pe plan mondial. Adică de cereale, petrol şi minereuri. Firmă care l-a avut ca reprezentant în Balcani pe celebrul spion bulgar Stamen Stanchev. „Sunt limpezi astfel uriaşele interese străine ca lucrurile să nu meargă bine aici, la noi în țară, şi să se importe energie la prețuri mult mai mari!”, ne-au declarat nişte persoane importante din Ministerul Energiei şi Hidroelectrica.

 

O idee elvețiană: au mărit debitul de apăşi au stricat o turbine

Practic, pe înțelesul tutror, statul român le-a dat elvețienilor de la Shulzer – care şi-au schimbat denumirea în WA Tech şi, apoi, în Andritz – o bijuterie energetică pe care aceştia au stricat-o. Spre exemplu, intră în detalii Cristinel Popescu şi Sorin Viaşu, pentru a putea obține creşterea puterii energetic, elvețienii nu au făcut altceva decât să mărească debitul de apă consumat. „Pentru asta, au modificat palele turbinelor micşorând distanța dintre rotor şi camera rotorică. Pentru că vorbim de dimensiuni foarte mari rotorul nu se mai încadra. S-a ajus la 10 milimetri, din cei 25 cât avea. Asta a dus la fisurarea camerei rotorice la Turbina 3 şi chiar la desprinderea unor bucăți din ea”, explică Sorin Viaşu.

Interesul „Băieților deştepți”

Sorin Viaşu este convins, şi are mormane de documente în sprijinul convingerilor sale, că intrarea în insolvență a Hidroelectrica, în 2012, a fost în interesul „băieților deştepți” din energie: „Pentru ei nu mai era rentabilă această societate pentru că, cu un an înainte, în negocierile pentru prețul de vânzare al Mega-Watt-ului pe oră se ajunsese la 165 de lei. Adică exact cu cât vinde acum Hidrolelectica pe piața liberă”. În completare vine şi Cristinel Popescu: „Fostul administrator judiciar Remus Borza i-a mai făcut un bine „băiatului deştept” Bogdan Buzăianu plătind 268 de milioane de euro pentru retehnologizarea de la PF II, din suma totală de 280 de milioane de euro! Bani care ar fi ajuns pentru zece turbine iar Borza a plătit pentru şapte”.

 

La un pas de catastrofă

Până la incendiul din 12 iulie a.c., când a ars transformatorul aferent Turbinei 4, şi când Hidrocentrala PF I a fost la un pas de o catastrofă, au mai fost şi alte evenimente grave. „Pe 30 noiembrie 2016, a fost inundată aceeaşi turbină din cauza neefectuării, la timp, a lucrărilor de mentenanță. S-au făcut economii ordonate de administratorul judiciar. Au mai fost constatate fisuri în camera rotorică şi la altă turbină, în 2014 şi 2015. Dacă aşa ceva se întâmpla pe vremea lui Ceauşescu oamenii aceştia, dacă nu ajugeau în fața plutonului de execuție, mureau în puşcărie!”, e supărat foc Cristinel Popescu.

Apoi, ne arată un filmuleț din subsolurile PF I. Jos, la zeci de metri sub pâmânt, în mațele hidrocentralei, curge apă, din pereți, cu un sunet de te ia pe şiră. „Când am filmat asta era într-o zi „normal”. Dar sunt alte zile diluviene acolo, în galeriile barajului, la 30-40 de metri sub nivelul lacului de acumulare!”. De rupt, barajul nu se va rupe este optimist şeful situațiilor de urgență de la Hidroserv: „Dar i se va scurta durata de viață din cauza infiltrațiilor!”.

OMERTA. Întrebări fără răspuns

Contactat telefonic pentru a ne oferi un punct de vedere despre jaful de la Hidrocentrala Porțile de Fier, directorul Nicolae Tudorescu s-a scuzat că este în concediu şi că: „Oricum nu am voie să fac vreo declarațe, singurul abilitat fiind ministrul Energiei, conform unui ordin al acestuia”. Ne-am conformat. L-am căutat pe Anton Anton. Consilierul acestuia, Nicu Havrileț, ne-a spus că domnul ministru este plecat din țară, în vacanță, şi ne-a îndrumat spre Bogdan Badea, şeful Hidrolectrica. Domnul Badea a răspuns la telefon, dar când a auzit despre ce este vorba, ne-a comunicat că timpul îi este extrem de limitat şi nu poate să se vadă cu noi nici măcar preț de un sfert de ceas. Ne-a plasat, cum altfel, unui consilier. Care consilier, când ne-a sunat înapoi, habar n-avea despre subiect.

Evident, l-am contactat şi pe Remus Borza, şeful juridico-financiar al Hidroelectrica, pe timpul cât aceasta s-a aflat în insolvență. Inițial, n-a răspuns, dar a sunat înapoi. Era în America, în Los Angeles, şi acolo era cam ora unu noaptea. Actualmente deputat, ales pe listele ALDE, Borza nu a dorit, cu niciun chip să comenteze despre subiectul nostru. Cu toate că a insistat că nu mai are nicio legătură cu firma sa de insolvență, ne-a dat ca adresă de e-mail fix pe cea a fostei sale societăți. Pentru a-i trimite şapte întrebări. După ce le-a citit, a mai sunat o dată şi a ne-a spus, într-un monolg destul de incoerent, pe parcursul a peste 45 de minute, că nu vrea să răspundă la întrebări tendențioase. L-am rugat să le ignore şi să ne spună ceva, orice, despre jaful de la Severin. A refuzat pe motiv că n-are capacitate de sinteză şi că are un milion de informații în cap. Mai jos, redăm cele şapte întrebări pe care i le-am adesat, oficial. Poate se înduioşează şi răspunde. Am mai avea câteva zeci. La DNA sunt alte trei dosare pe această cauză.

1. De ce s-a ales retehnologizarea cu o firmă elevțeiană, în condițiile în care partenerii sârbi au ales să facă acelaşi lucru, şi mult mai târziu, chiar cu firma care a produs turbinele de la hidrocentrale şi la un preț mult mai mic?

2. Cunoştea obligațiile prevazute de Ordinul 35/2002 al ANRE, pentru posesosrii de licențe, referitor la organizarea şi efectuarea mentenanței în sistemul energetic?

3. De ce a redus la circa o treime volumul lucrărilor de mentenanță? Nu se încălca astfel Ordinul ANRE şi nemaiasigurând deplina siguranță în funcționare a instalațiilor hidroenergetice?

4. Care este/a fost starea instalațiilor hidroenergetice aparținând Hidroelectrica, urmare a reducerii drastice a progra mului de asigurare a mentenanței?

5.Cum explică creşterea numărului incidentelor în instalațiile Hidroelectrica începând de la intrarea în insolvență până în prezent?

6. În perioada în care a fost administrator judiciar a redus personalul, mai ales cel operațional, în Hidroelectrica. S-a ajuns de la 5400 la 3300 de salariați. Personalul operativ nu mai acoperă necesarul pentru efectuarea turelor. În acest timp s-a ajuns la peste 350 salariati in Executiv, deşi Hidroelectrica avea la înființarea sa doar 80 şi asta în condițiile în care şi mentenanța era internalizată. Cum explică aceasta creştere de salariați în Executiv şi reducerea personalului operativ ? Este adevarat ca sunt centrale în care personalul operativ asigură/asigura şi paza centralei? Cu alte cuvinte, părasesc centrala pentru a aface un rond ca personal de pază.

7. Ce poate spune despre energia pierdută la turbina 1 de la Porțile de Fier II, pe care specialiştii din Porțile de Fier au calculat-o la peste 30 milioane de euro?

 

 

 

Te-ar putea interesa și: