Colegiului Tehnic al Diriginţilor de Şantier trage un semnal de alarmă

La sfârsitul lunii ianuarie, presedintele Colegiului Tehnic al Dirigin ților de Santier, Cezar Petre, tragea un semnal de alarma privind calitatea în construcții si politizarea Inspectoratului de Stat în Construc ții (ISC). “Începând de la inspectoratul general și pâna la inspectoratele județene toți șefii, dar absolut toți șefii sunt numiți politic, mulți dintre ei fara competențe managariale sau profesionale în acest sens. De aici apare clientela și presiunile politice în timp ce problemele reale rămân în urmă, calitatea construcțiilor căpătând un caracter formal. Este necesară depolitizarea acestei instituții care la acest moment nu a devenit decât un colector de bani la bugetul statului, dar nu acesta este rolul stabilit prin lege. Principala activitate a inspectoratelor nu este calitatea construcțiilor ci eliberarea de adeverințe cum ca s-au încasat banii”, declara Cezar Petre cu prilejul adunarii naționale a Colegiului.

Fabricile de ştampile

Un alt diriginte de santier, Ionuț Sandu, spunea ca de dragul unor costuri scazute unii dezvoltatori imobiliari fac presiuni pentru acceptarea unor lucrari de proasta calitate: “Probleme deosebite vin și de la beneficiari care de dragul unor costuri scazute și a scurtarii timpilor de execuție exercita presiuni pentru acceptarea unor lucrari necorespunzatoare. Astfel, de multe ori, diriginții de șantier responsabili sunt îndepartați de la lucrari și înlocuiți cu așa zisele fabrici de ștampile, adica specialiști care nu își asuma lucrarile ci doar întocmirea unor formulare. Ori tocmai investitorul ar trebui să fie cel care cere lucrări de calitate și suntem într-o situație absurdă în care noi îi reprezentăm dar el nu dorește decât o reprezentare formală și acceptă lucrări prost executate”.

Foile, mai importante decât realitatea

Problema subfinanțarii în mod voit, prin ordin de ministru a activitații de urmarire a calitații lucrarilor publice a fost subliniata de Andrei Ignat, vicepresedinte al Colegiului: „Sunt servicii bugetate cu câteva sute de lei datorită unor limitări stabilite prin ordin de ministru, practic imposibil să îți acoperi cheltuielile cu deplasarea, ce să mai discutăm de salarii. Ce înseamnă acest lucru? Că, în fapt, autoritățile publice forțează o dependență a diriginților de executant, adică nu mai discutăm de o verificarea reală, ci formală. La aceste tarife nu este acoperit nici salariul minim pe economie. De asemenea, caracterul formal a înlocuit partea tehnica, caci în loc sa ne asiguram de lucrari de buna calitate, s-au introdus proceduri birocratice în care foile sunt mai importante decât ce se întâmpla pe șantier”.

Autorizații și ștampile pe post de siguranță în execuție

Pentru a lamuri ce se întâmpla de fapt cu noile construcții care apar în România am realizat un interviu cu Andrei Ignat care este si purtator de cuvânt al Colegiului Tehnic al Diriginților de Santier.

- EVZ: De unde încep problemele legate de calitatea în construcţii?

- Andrei Ignat: Marea provocare în fața tuturor celor implicați în realizarea cerințelor de performanța în construcții, legiuitor, instituție de control, investitor sau executant, este în a gasi mijloacele de reducere a formalismului birocratic așa cum se impune prin legislația actuala și impunerea unor proceduri care sa accentueze responsabilitatea și nu sa o dilueze. În aceasta situație devine tot mai necesara implicarea organizațiilor neguvernamentale profesionale cu parteneri de dialog în ce privește ajustarea cadrului de reglementare tehnica pe piața construcțiilor. Suprapus cu lipsa acuta de specialiști cu studii medii și elementare în construcții, firmele de profil trebuie sa fac fața cu greu mediului concurențial, dar și cererii crescânde în anumite zone a ritmului de dezvoltare, practic putem afirma ca unul din motivele ramânerii în urma din punct de vedere al dezvoltarii infrastructurii rutiere fața de țarile din jur este aceasta lipsa acuta de specialiști de toate nivelurile în construcții. Spre deosebire de România, unde s-a marsat excesiv pe autorizarea specialiștilor ce intervin în procesul investițional, majoritatea țarilor din UE au optat pentru specializarea societaților din domeniu, legiuitorul stabilind condițiile minimale care trebuie îndeplinite pentru edificarea construcțiilor prin aplicarea reala și corecta a standardelor ISO.

- EVZ: Aş insista pe lipsa de specialişti...

- Am facut aceasta mica prezentare, sper eu edificatoare, pentru a reliefa modul de lucru greoi la care s-a ajuns în domeniul construcțiilor în ceea ce privește legiferarea sistemului calitații. Condițiile restrictive de autorizare fac ca în unele județe sa nu existe anumite categorii de diriginți sau RTE. În zonele aglomerate, capitala de exemplu, s-a ajuns la o încarcare nefireasca ce duce la o doza ridicata de formalism rezumat la simpla aplicare a ștampilei de specialist, diriginte sau responsabilii tehnici cu execuția (RTE), fara a face controlul calitații de facto. De asemenea, modul de exercitare al controlului de catre ISC în teritoriu nu este unul unitar, difera de la un județ la altul, de la o regiune la alta. Asupra acestui aspect merita reflectat, dar pregatirea mea inginereasca ma împiedica sa trag concluzii de natura juridica, pentru asta Colegiul va face diligențele necesare. Revenind la rolul ISC în autorizarea diferitelor categorii de specialiști, enumerate anterior, trebuie amintit faptul ca renunțarea la procedurile de autorizare a responsabililor CQ (responsabili cu Controlul Tehnic de Calitate în Construcții – n.red.), al celor din laboratoare și permanentizarea diplomelor s-a acceptat la presiunea societaților comerciale de profil din afara, cu invocarea principiului european privind libera circulație a serviciilor și profesiilor. Odata licențiat prin autoritatea statului de o universitate tehnica de profil în domeniul construcțiilor, inginerul specialist capata competențe pe care le poate exercita în orice faza de edificare a unei construcții: proiectare, autorizare, execuție exploatare sau postutilizare, statele neputând împiedica prin constrângeri profesionale de alta natura exercitarea profesiei. Asupra nivelului de pregatire și de experiența al specialistului poate opina doar investitorul , care funcție de complexitatea investiției impune anumite trepte de vechime în exercitarea profesiei sau experiența similara dovedita prin documente privind participarea la realizarea unor construcții similare ca grad de complexitate sau valoare financiara.

- EVZ: Cum se verifică o construcţie?

-Fara a intra în detalii în ce privește controlul în faze determinante, spunem doar ca participarea specialiștilor este una numeroasa în atari situații fiind nevoie de: reprezentantul proiectantului, dirigintele de șantier, șeful punctului de lucru, responsabilul cu controlul calitații, responsabilul tehnic cu execuția și inspectorul de specialiate din cadrul structurii teritoriale a ISC. Verificarea, avizarea raportarea și toata relaționarea între aceste entitați profesionale se face în mod clasic prin formularistica pe hârtie și cu termene extinse pâna la 30 de zile, în cazul eliberarii adeverințelor, ceea ce îngreuneaza și mai mult fenomenul investițional. De asemenea, daca pâna mai ieri legea calitații în construcții excludea locuințele din mediul rural, în prezent acest sistem este aplicabil tuturor construcțiilor indiferent de marime, importanța sau poziționarea lor teritoriala.

Efecte mortale ale nerspectării standardelor în construcţii

Aproximativ 18.000 de persoane şi-au pierdut viaţa şi peste 40.000 au fost rănite în urma cutremurului din Turcia din vara anului 1999. Peste 500.000 de oameni au rămas pe drumuri numai în oraşul Izmit, care a fost pur şi simplu devastat. Drama a fost accentuată de clădirile construite în marea lor majoritate fără a se respecta regulile de securitate. Şi Istanbulul a avut de suferit, la fel întreaga zonă de nord-vest a ţării, care este foarte industrializată, tragedia afectând astfel grav economia Turciei. Seismul a provocat şi un incendiu puternic din cauza prăbuşirii unui turn al rafinăriei Tüpraş, unde erau stocate 700.000 de tone de petrol.

Procedurile tehnice, lăsate fără putere

EVZ: Care e rolul ISC?

A.I.: ISC, neavând personal suficient, intervine secvențial în procesul de edificare a unei investiții și anume în fazele determinante. Controlul inspectorilor ISC în fazele determinante se avizează în momentul când se anunță investiția și se consfințește prin participarea la recepția la terminarea lucrărilor. ISC eliberează adeverință că au fost achitate cotele pentru finanțarea instituției stabilite prin lege. Odată cu aderarea țării noastre la UE au intrat pe piață multe firme de construcții și de consultanță care au făcut presiuni administrative asupra modului de aplicare a sistemului calității, astfel că ISC a trebuit să cedeze asupra procedurilor administrative; personalul însărcinat cu controlul calității în producție și laboratoare se numește de către agentul economic prin decizie internă, iar diriginții de șantier și responsabilii tehnici cu execuția se autorizează pentru întreagă activitate fiind condiționați de depunerea unor rapoarte anuale asupra activității. În ceea ce privește procedurile de autorizare acestea au evoluat în deosebite forme de la proba scrisă plus interviu, la teste grilă și studii de caz în prezent, cu achitarea unei taxe de participare către ISC. În orice caz, rata de promovabilitate a celor înscriși în ultimele sesiuni de autorizare nu depășește 20 de procente. În ce privește implicarea personalului tehnic de specialitate în realizarea unui nivel ridicat de performanță al construcțiilor s-au impus prin lege două categorii de specialiști. Specialiștii autorizați de către ISC sunt responsabili cu controlul calității, șefii de laboratoare, diriginții de șantier, responsabili tehnici cu execuția. De subliniat faptul că, inițial, autorizarea nu era una permanentă ci trebuia prelungită prin examen odată la 2-4 ani, funcție de specializare. Când vorbim de specialiștii atestați de către Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice (MDRAP) ne referim la verificatorii de proiecte și experții tehnici, inițial în această categorie făcând parte și responsabili tehnici cu execuția, care ulterior au trecut ca autorizare la ISC.

Subordonări bolnăvicioase

EVZ: Care este legătura dintre ISC către MDRAP?

A.I.: Perioada postrevoluționară a fost marcată de modificări administrative în ceea ce privește controlul statului asupra pieții construcțiilor dictate de armonizarea legislației cu recomandările UE, dar și de situații politice conjuncturale din care aș aminti trecerea ISC la cancelaria primului ministru în guvernul Adrian Năstase și, ulterior, înglobarea în structura MDRAP în timpul ministrului Elena Udrea. După propria-mi părere subordonarea ISC către MDRAP nu este tocmai corectă țînând cont de faptul că acesta din urmă este un jucător important pe piața construcțiilor din toate punctele de vedere; subordonarea organului de control acestuia alterând obiectivitatea actului de supraveghere și garanția unor investiții performante atât din punct de vedere tehnic cât și financiar, lucru observabil prin prisma procesului de absorbție al fondurilor europene și al implicării structurilor de control asupra folosirii fondurilor comunitare prin OLAF. Factorii responsabili erau proiectanții, constructorii prin șefii de puncte de lucru și investitorii prin diriginți de șantier. Controlul statului în formă instituționalizată a apărut mult mai târziu, prin 1984. Specialiștii enumerați anterior nu erau supuși atestării profesionale suplimentare diplomei de inginer constructor, aprecierea pe scară valorică fiind realizată pe baza experienței profesionale și rezultatelor în activitate.

​

A dispărut răspunderea!

EVZ: Unii spun că era mai bine pe vremea comunismului, în domneniul dumneavoastră cum e?

A.I.: Privind retrospectiv, în anii premergători revoluției din decembrie 1989 găsim o legislație relativ simplificată prin Legea nr. 8/1977 privind asigurarea durabilității siguranței în exploatare, funcționalității și calității construcțiilor. Deloc întâmplător se poate observa că aceasta s-a impus ca o necesitate imediată după cutremurul din martie 1977 care a lăsat urme adânci în memoria colectivă a acelei generații. Anterior acestei reglementări, calitatea în construcții era parte din Legea investițiilor ce reglementa întregul proces investițional al acelei perioade, care trebuie să recunoaștem era unul foarte intens dacă ținem cont de faptul că în mare parte infrastructură de transport (rutier, cale ferată, fluvială), sistemul energetic național, marile obiective industriale și fondul locativ din mediul urban au fost desăvârşite în acea perioadă. În cercurile de specialiști în construcții, și mă refer aici îndeosebi la diriginții de șantier și responsabilii tehnici cu execuția (RTE), există voci care consideră acest sistem încărcat, greu de aplicat în practică și marcat de un formalism excesiv, diluează răspunderea personală în atingerea cerințelor de calitate ale unei construcții. Sistemul calității în construcții așa cum este definit astăzi de Legea 10/1995 privind calitatea în construcții republicată este rezultatul evoluției legislative bazată în special pe adăugarea la prevederile inițiale din anii ’90 a mai multor cerințe fundamentale și atribuții pe seama unor categorii de specialist, un rol definitoriu având ISC. Sau rezumând: autorizații, hărți și ștampile versus experiență, responsabilitate și performanță?!