Am publicat într-un număr anterior al Evenimentului zilei, comentariul Neoiobăgia sub regimul PSD. În timp ce lucram la redactarea textului, slugărnicia de iobagi mărturisită de români faţă de noii ciocoi îmbogăţiţi postdecembrişti mi-a amintit de Bordeienii, cartea lui Sadoveanu din 1912.

Ajuns acasă în pauza de prînz, o găsesc uşor – încăperea destinată Literaturii fiind cea mai bine orînduită dintre încăperile Bibliotecii personale. Ediţia critică Opere, scoasă de Minerva după 1989, are marele avantaj al scrisului pe cotor. Cel al volumului II se destăinuie limpede: Umiliţii mei prieteni (Un instigator), Bordeienii.

Deschid la Bordeienii.

Acţiunea se petrece – cum ar scrie un clăpăug la Bacalaureat – după Răscoala din 1907 într-un sat – Ilieşeni – de pe moşia boierului Jorj Avrămeanu, între Jijia şi Prut.

Cînd am citit şi chiar am recitit bucata m-a şocat prăpastia dintre lume din roman şi lumea din Vest.  Cei din Ilieşeni locuiesc în bordeie săpate în pămînt, avînd drept geam „o spărtură rotundă, în care era înţepenit şi lipit un geam de sticlă, aşa de mic încît abia puteai vîrî în el ochii şi nasul“.

Nu atît sărăcia şi mizeria impresionează în carte, cît mai ales conştiinţa izolată de Lume a acestei comunităţi. Ca şi cum ar aiuri poveşti, cei de aici vorbesc seara pe la focuri de „căruţe care umblă cu maşini – şi pe ploaie şi pe ninsoare“.

Sosirea boierului împreună cu proaspăta soţie e un eveniment de proporţiile unei Expoziţii Universale într-o capitală. Cuconiţa şi boierul străbat satul. 

Vorbesc franţuzeşte.

„Grămada bordeienilor venea ca o turmă sfioasă şi mulţămită în urma lor“.

După plecarea lor, „toţi bordeienii, adunaţi la vetre, începură a vorbi iar despre întîmplarea aşa deosebită şi despre vedenia din altă lume, care trecuse prin viaţa lor“.

Despre jupîniţă, unul dintre personaje, Vătaful Faliboga, are cu Niţă Lepădat acest dialog:

„— Tare-i mitică şi frumoasă! zise Niţă.

— Cum? d-apoi ce crezi tu, măi?... Asta-i fiinţă curată... Nu ca noi... Mirosim a fum ş-a bordei... Asta-i carne de lapte, crescută pe puf... Alt om!“

În anii cînd se întîmplau aceste lucruri din Bordeienii, în Vest se discuta deja votul femeilor.

Cei din Bordeienii nu concep o clipă că ei sînt egali cu boierul şi cu cuconiţa.

Fireşte, românii din 2014 sînt familiarizaţi cu trenurile, cu blocurile, cu votul, cu drepturile civile.

Nu mai locuiesc în bordei.

Unii au chiar şi Internet.

Însă din punctul de vedere al viziunii asupra lumii, diferenţa dintre ei şi cei din Occident rămîne din Bordeienii.

Spre deosebire de cei din Occident, românii din 2014 sînt convinşi că ăi de sus, Stăpînii, sunt alți oameni decît ei, Slugile.