N-a scăpat, cred, nici unui telespectator turmentat controversa, pe cale de a deveni conflict, dintre mine și Robert Turcescu, de luni seara, de la Nașul tv. De cînd merg în fiecare luni la emisiunea lui Robert Turcescu (pe gratis, evident), se întîmplă întîia oară s-avem un punct de vedere diametral opus într-o chestiune legată de Traian Băsescu.

Lepădarea de Traian Băsescu a tuturor celor care au alcătuit, timp de zece ani, un soi de comando gata să măcelărească pe oricine ar fi cutezat să nu ia poziție de Drepți la ivirea fostului președinte (unii cititori își mai amintesc, cred, plecarea mea de la B1tv, provocată tocmai de conflictul cu talibanii prezidențiali, pentru c-am îndrăznit să mă întreb cu voce tare de ce avea nevoie Traian Băsescu de 300 de hectare de teren agricol) e o realitate.

Una care pe mine cel puțin nu mă surprinde.

Sunt – ca să zic așa – specialist în Căderile atotputernicilor zilei.

Am scris și publicat chiar un lung eseu despre Calvarul străbătut după cădere de Cuza, Ion Antonescu, Nicu Ceaușescu.

Toate Căderile au drept numitor comun părăsirea și imediat atacarea Fostului tocmai de cei care l-au slujit sîrguincios cu limba și cu brațul.

Cu cît a fost Fostul mai puternic, cu atît numărul și abjecția trădărilor sunt mai mari, sub semnul adevărului că atotputernicii se înconjoară doar de suflete de slugi.

Slugi ai vrut, slugi ai!

Robert Turcescu rămăsese printre puținii jurnaliști tineri, sprijinitori ai lui Traian Băsescu, care nu se lepădaseră de el, care încercau să-l apere în fața Sistemului care, dacă nu l-a învins cît a fost președinte, sigur îl va învinge acum, cînd nu mai e.

Cu această credință – că Robert Turcescu se numără printre ultimii apărători ai lui Traian Băsescu – am mers la emisiunea de la Nașul tv convins că mai tînărul confrate va fi critic față de chiloțăreala dată la tipar de fosta consilieră a lui Traian Băsescu, numita Adriana Săftoiu.

Spre surprinderea mea, așa cum s-a văzut din emisiune, Robert Turcescu s-a manifestat ca un admirator al cărții semnate de Adriana Săftoiu.

Că Sorina Matei, Ioana Ene Dogioiu, Dan Tapalagă s-au grăbit să ridice în slăvi o carte respinsă chiar de jurnaliști și politicieni dușmani de ai lui Traian Băsescu, pe motivul, perfect întemeiat, că Adriana Săftoiu a trecut linia roșie care desparte politica de cocina porcului, mai e de înțeles.

Dar ca Robert Turcescu să-și exprime public entuziasmul față de carte, la așa ceva nu mă așteptam.

Ciudățenia vine și din faptul că, în emisiune, Robert Turcescu, și nu altcineva, s-a declarat indignat de redeschiderea de către Parchetul General a Dosarului Țigancă împuțită din 2007. Pe drept cuvînt, el a văzut în redeschiderea Dosarului un nou moment dintr-o Campanie de proporții incredibile duse de Sistem împotriva unui fost președinte al României.

O campanie premieră în România postdecembristă, pentru că nici asupra lui Ion Iliescu, nici asupra lui Emil Constantinescu nu s-au năpustit, după plecarea de la Cotroceni, Instituțiile de forță ale României: Binomul SRI-DNA, Parchetul General.

Într-adevăr, redeschiderea Dosarului din 2007, sub acuzația de furt, furt calificat și insultă, apare pînă și-n ochii unui ageamiu într-ale Dreptului un exemplu strălucit de poliție politică făcută de Parchetul General condus de Tiberiu Nițu, sluga lui Victor Ponta.

În 2007, cînd s-a produs incidentul cu jurnalista de la Antena 3, eram la Antena 3, pe baricadele anti-Băsescu. Deși îl urmăream pe fostul președinte cu o pușcă cu lunetă mediatică, n-am ajuns cu absurditatea pînă acolo încît să acuz drept furt calificat gestul lui Traian Băsescu de a-i lua telefonul unei jurnaliste care avea misiunea să-l hărțuiască. I-am zis atunci bădărănie, mitocănie, jignire a presei, comportament incalificabil prin raportare la funcția de președinte, dar în nici un caz furt calificat.

În primul mandat, Ion Iliescu a fost la Constanța eroul Scandalului Măi animalule!, zicîndu-i așa unui ziarist agasant, după ce l-a apucat de gît. După 1996, cînd Ion Iliescu a intrat în Opoziție, nimeni nu s-a gîndit să-i deschidă Dosar penal pentru tentativă de omor (putea să-l strîngă de gît!) și insultă.

Așa cum i-am spus lui Robert Turcescu în emisiunea de luni, redeschiderea unui nou Dosar se înscrie într-o campanie de amploare avînd două țeluri:

1. Asasinarea politico-mediatică a lui Traian Băsescu prin rescrierea celor 10 ani de mandat din perspectiva propagandei USL-iste (nu numai PSD-iste!, ci și PNL-iste), potrivit căreia fostul președinte a fost un Dictator care a ordonat arestarea adversarilor săi politici, precum Dan Voiculescu, Sorin Ovidiu Vântu.

2. Pregătirea terenului mediatic pentru arestarea lui Traian Băsescu.

Scenariul, pe care l-am întîlnit și în cazul lui Carol al II-lea, al Mareșalului Antonescu, al lui Nicolae Ceaușescu, presupune nu numai asasinarea politică, dar și dacă nu mai ales terfelirea moștenirii lăsate de respectivul. Judecarea lui Nicolae Ceaușescu n-a fost cea mai grea lovitură dată fostului conducător.

Adevărata lovitură a constituit-o campania propagandistică de scoatere a lui Nicolae Ceaușescu din istorie prin prezentarea regimului său ca fiind mai brutal, mai abuziv decît cel numit Stalinismul românesc.

De observat că în cazul lui Traian Băsescu n-avem de a face cu dosare reluate, pentru că în cei zece ani au stat sub semnul imunității prezidențiale, ci de dosare redeschise care au primit NUP la vremea respectivă. Să ne reamintim că în cazul Dosarului Elena Udrea, Codruța Kovesi a ținut să repete în public că e vorba de redeschiderea unui dosar închis pe vremea lui Traian Băsescu.

Traian Băsescu și-a făcut din promovarea unei Justiții indepedente principala realizare, o realizare istorică a mandatului său.

Cu asta a zis Traian Băsescu că va intra în Istorie.

Ce ne vor să demonstreze autoritățile noului Regim prin redeschiderea dosarelor lui Traian Băsescu închise cu NUP în ultimii zece ani, prin anchetarea membrilor familiei de abia acum, cînd nu mai e președinte?

Că în cei zece ani, Justiția a fost la cheremul lui Traian Băsescu.

Dovada?

Parchetul General, aflat în subordinea lui Victor Ponta, lasă să se înțeleagă că multe dosare au fost închise de Justiței în chip incorect, pentru că Traian Băsescu a făcut presiuni să se închidă.

Ce vrea să dovedească redeschiderea Dosarului Gala Bute?

Că Traian Băsescu a intervenit în Justițe nu numai pentru el, dar și pentru Elena Udrea.

Toate aceste lucruri sunt susținute de dimineață pînă seara de Antena 3, de România tv, posturile de propagandă ale lui Victor Ponta.

Numai că una e să spună asta niște televiziuni, și alta e să spună chiar Parchetul General sau, mai precis, Procurorii atît de cîntați de ofițerii acoperiți din presă.

Cu acest adevăr Robert Turcescu a fost de acord.

I-am zis însă că volumul Adrianei Săftoiu se înscrie perfect în această campanie incredibilă de asasinare politico-mediatică a lui Traian Băsescu prin rescrierea președinției sale de zece ani.

Dincolo de aspectul mizer moral al întreprinderii asumate de vicepreședinta PNL, Adriana Săftoiu și soțiorul ar fi rămas niște castraveți prost murați dacă Traian Băsescu nu-i proțăpea în funcții mult peste personalitățile lor, adversitatea mea față de gestul fostei consiliere și pretendentă la grațiile bărbatului Traian Băsescu își are cauza și în suspiciunea că broșura n-a apărut întîmplător acum, cînd ea putea să apară de mii de ori din 2007 pînă acum.

Amestec de real cu imaginar hormonal, cartea își propune să-l prezinte pe Traian Băsescu într-una dintre cele mai proaste lumini în care poate fi prezentat un fost președinte:

Ca folosind timpul și Biroul prezidențial pentru a se giugiuli cu o persoană de sex opus.

Propaganda USL-istă – România tv, Antena 3, Realitatea tv – a prins imediat șpilul.

Din întreaga carte sunt mediatizate pînă la demență doar rîndurile în care ditamai președintele îi trimite acasă pe cei de la Cotroceni, ca să rămînă cu femeia visurilor sale.

Trubadurii și trubadurițele Adrianei Săftoiu fac masaj broșurii susținînd că:

1. E o contribuție valoroasă la descoperirea Lumii de la cel mai înalt nivel al Puterii.

2. E rodul unei limbi ascuțite.

Pentru a fi contribuție valoroasă, sau măcar contribuție de luat în seamă de analist sau de istoric, cartea ar fi trebuit să dea seamă de o personalitate care înțelege ce se întîmplă în jurul ei cu adevărat din punct de vedere istoric. Adriana Săftoiu n-a înțeles din ceea ce se întîmpla în jurul ei decît că se deschideau și se închideau prohaburi, se ridicau și se coborau fuste, se auzeau gemete de dincolo de ușă și se simțea miros de acuplare.

Dacă ar fi fost rodul unei limbi ascuțite, ca în cazul Memoriilor lui Constantin Argetoianu, cartea Adrianei Săftoiu ar fi făcut și dezvăluiri, fie ele de tabloid, și despre Vasile Blaga, și despre Adrian Videanu. Personajul negativ, chiaburul cărții, e Traian Băsescu. Ceilalți sunt frumusețea morală și mai ales virilă întruchipată. Limba Adrianei Săftoiu funcționează în ambele cazuri. Numai că în timp ce în cazul lui Traian Băsescu limba e ascuțită, în celelalte cazuri, limba e lată.

Parchetul General lucrează de zor la dărîmarea soclului lui Traian Băsescu de făuritor al justiției independente.

Cartea Adrianei Săftoiu și-a propus să dărîme Mitul Traian Băsescu - omul de stat.

De aceea a și fost întocmită în grabă și publicată acum, cînd e în toi campania pentru asasinarea politico-mediatică a lui Traian Băsescu.

Traian Băsescu nu e acuzat de Adriana Săftoiu că avea o legătură nelegitimă.

Traian Băsescu e acuzat de fosta consilieră că în loc să conducă țara din Biroul prezidențial se giugiulea cu Elena Udrea.

Parchetul General are misiunea de a alimenta propaganda USL-istă cu teza Coruptul Traian Băsescu a controlat Justiția.

Adriana Săftoiu are misiunea de a lansa teza, nouă, Traian Băsescu nu s-a ocupat de țară, ci de Elena Udrea.

Tot pentru propaganda USL-istă.

După apariția cărții, am fost curios să văd ce scriu deontologii și deontoloagele.

Memoriile de menajeră ale Adrianei Săftoiu ar fi trebuit să-i scîrbească pe Dan Tapalagă, pe Ioana Ene Dogioiu, pe Sorina Matei.

Dacă ar fi să-i credem pe cei trei, orice preocupare a presei pentru acuplare, giugiuleală, ba chiar și pentru amușinări bărbat-femeie îi scîrbește, ei rezolvîndu-și altfel decît motanul și mîța problemele hormonale.

Nu m-a surprins că cei trei au salutat opera Adrianei Săftoiu.

Ca de obicei, și-a spus cuvîntul Ordinul pe unitate.

M-a surprins însă poziția lui Robert Turcescu.

Robert Turcescu mi-a explicat că, punînd deoparte paginile despre Traian Băsescu – Giugiulitorul, cartea Adrianei Săftoiu e un document istoric.

Cum adică?

Cineva taie gîtul cuiva cu un brici.

Și noi zicem, da, l-a omorît, dar ce frumusețe de tăietură!