Parcă se tociseră prea rău şi prea ne obişnuisem cu ele, de nu ne mai impresionau deloc, sintagmele consacrate în această pandemie: „România la ATI” sau „Medicina românească la reanimare”.

Aşa că trebuia să facem un pas înainte şi noi, ca să fim în rând cu ştiinţa. Şi pentru că, oricum, la ATI nu mai sunt demult locuri, s-a născut o nouă expresie, odată cu moartea cu foarte multe semne de întrebare a regretatului artist Petrică Mâţu Stoian: „România la camera hiperbară”.

Camera hiperbară, conform declaraţiei medicului psihiatru care l-a băgat pe artist la oxigen prea mult este un panaceu universal. Te vindecă de orice. Nu ai nevoie de nici un fel de pregătire anterioară şi nu are contraindicaţii. O poţi folosi inclusiv imediat după ieşirea din spital. Asta, dacă ai noroc să pleci de acolo în viaţă şi nu într-un sac negru sau nu arzi de viu. Te bagi la camera hiperbară, şi gata! Necazurile cu sănătatea s-au rezolvat. Nu dintr-o dată ci, în funcţie de punga clientului, în mai multe sau mai puţine şedinţe, care fiecare costă de te-ndoaie, pentru că astfel de camere minune nu sunt decât la clinicile particulare, iar tratamentul la ele este foarte scump.

Şi totuşi, moartea artistului Petrică Mâţu Stoian vine să contrazică acest postulat al camerei hiperbare bună la orice. Aşa cum numărul mare de infectări din Vestul Europei, vine să contrazică postulatul că vaccinul anticovid te imunizează.

Ţările care ne considerau înapoiaţi, necivilizaţi, pentru că nu vrem să ne vaccinăm, ţările care se lăudau că au rata de vaccinare chiar mai mare decât numărul de populaţie, introduc acum din nou restricţii, pentru că rata de infectare de la ei a depăşit-o pe cea de la necivilizaţii de nevaccinaţi din România.

Explicaţia acestui fenomen nu a întârziat: vine valul cinci.

Şi ministrul  Sănătăţii de la noi, domnul Cseke Attila, ne anunţă că deja sunt semne că şi în România a început să se audă vuietul valului cinci, care va fi şi mai negru decât acest val patru, de care încă nu am scăpat. La noi, începutul valului cinci, se va suprapune peste sfârşitul valului patru.

Dar poate că este mai bine aşa. Că nu mai facem pauză şi nu mai mergem la vestiare. Astfel, valul cinci, care la noi vine peste valul patru, ne găseşte în continuare încălziţi şi nu riscăm să facem întindere sau ruptură musculară. Valul cinci ne găseşte tot fără locuri la ATI, tot cu medici epuizaţi, tot fără antivirale în farmacii.

Este adevărat că minitrul Cseke Attila ne asigură că vom mai fi luaţi prin surprindere de data asta. Că ne pregătim. Cum să ne pregătim? Simplu. Sufleteşte!

Îmi pare rău, dar domnul ministru este puţin în urmă. Sufleteşte, suntem deja pregătiţi, aşa cum am rămas încălziţi de la valul patru pentru valul cinci. Nu ne mai impresionează numărul uriaş de morţi înregistrat în fiecare zi. Nu ne mai impresionează când periodic sare în aer câte un ATI de la vreun spital. Nu mai tresărim când auzim că au murit oameni sufocaţi, pentru că s-a terminat rezerva de oxigen din spital.

Nu cu pregătirea sufletească stăm noi rău, domnule ministru. Ci, dimpotrivă, aş zice. Ne-am călit.

Altceva am vrea noi să ni se explice, ca să fim pregătiţi pentru valul cinci.

Spre exemplu: cum se face că, în ciuda faptului că Guvernul şi-a dat mereu cu stângul în dreptul, totuşi, aşa nevaccinaţi cum suntem, numărul de infectări scade vertiginos în România. Cam cum să facem, noi, dar mai ales Guvernul, ca acest trend descendent să se menţină şi în valul cinci? Ce trebuie să aplicăm, că nimeni nu a explicat până acum de ce la necivilizaţii de români, totuşi, rata infectării scade vertiginos. Mai avem încă un număr mare de morţi, pentru că este decontul perioadei în care gradul de infectare era imens. Dar în zilele şi săptămânile următoare, va scădea şi acesta semnificativ, firesc, pentru că scade numărul de infectări.

Cam asta ne-ar interesa pe noi, înainte de a ne pregăti sufleteşte. Cum să păstrăm trendul descendent al infectărilor care este acum, în plin val patru, despre care trâmbiţele apocalipsei spun că nu s-a încheiat.

Şi ne-ar mai interesa, cum de se infectează cei imunizaţi – că aşa li se zice, imunizaţi -  prin vaccin şi cam ce rost are certificatul verde să-i despartă de cei nevaccinaţi? E vreo deosebire dacă un vaccinat ia virusul tot de la un vaccinat, sau de la un nevaccinat?

Şi ne-ar mai interesa să ştim, până ce desăvârşim pregătirea sufletească, cei care se vaccinează cu a treia doză, cât trebuie să-şi bage în ei? Colonelul Gheorghiţă zice că jumătate este suficient. Prof. dr. Virgil Păunescu, vicepreşedintele Academiei de Ştiinţe Medicale, spune că vaccinul nu ne protejează decât şase luni. Ceea ce înseamnă că din şase în şase luni, ar trebui să ne vaccinăm. Care dintre ei are dreptate?

Şi ne-ar mai interesa să ştim de unde ştia Raed Arafat că tratamentul oral cu antivirale este mult mai toxic decât vaccinul, dacă mulnopiravirul începuse să fie produs de compania americană MERK la data declaraţiei abia de două zile, nici nu ajunsese pe piaţă? Şi cum de Marea Britanie l-a aprobat să fie vândut în farmacii, cu toate că rata de vaccinare a populaţiei este printre cele mai ridicate din lume?

Şi ne-ar mai interesa să ştim cam ce vaccinuri a folosit domnitorul fanariot  Ioan Gheorghe Caragea de a eradicat epidemia de ciumă bubonică în doar două valuri, între  1813 şi 1814, iar avansata omenire de astăzi nu reuşeşte să-i dea de cap unui virus pe care îl studiază de ani de zile.

Şi ne-ar mai interesa să ştim cam ce vaccinuri, afară de var nestins, au folosit la Brăila autorităţile, în 1893, de au eradicat epidemia de holeră imediat ce a scos capul şi n-au murit decât 100 de oameni în tot Bărăganul?

Desigur, nu vom primi prea curând răspunsuri la aceste întrebări. Pentru că România trebuie să rămână un poligon de încercare biologică, aşa cum a afirmat doctorul Octavian Jurma de la Timişoara. Câţi români trebuie să mai moară, pentru ca marile companii farmaceutice să poată trage nişte concluzii.

În rest, cu valul cinci, dacă tot nu mai sunt paturi libere la ATI, România are la dispoziţie camera de hiperbară. Dă PIB-ul pe doi ani pentru tratament, intră cu noi cu tot în ea şi dacă nu este Raed Arafat prin preajmă, să dea drumul la oxigen, îl porneşte grădinarul, instalatorul sau cine s-o găsi atunci prin curtea clinicii şi ne rezolvă pe toţi. Aşa cum l-au rezolvat pe Petrică Mâţu Stoian, Dumnezeu să-l ierte!