Cu gravidenia la bărbaţi, acum suntem superlămuriţi. Există lege votată de Parlamentul European, cu prevederi clare. Ca să nu ne facem de râs şi să ne creadă înapoiaţi, au votat-o şi de-ai noştri. alde Cioloş şi ciracii lui. Apoi au plecat în vacanţă. Doamne ajută, poate se întoarce vreunul gravid.

Vă daţi seama ce-ar fi? I-am lua faţa domnului (sau doameni, că nu ştiu cum e mai bine să-i zic) Xavier Bettel, premierul Luxemburgului, care deşi măritat cu acte în regulă de mai bine de cinci ani cu partenerul său, nu a reuşit până acum să rămână gravid. Întoarce în fiecare lună chiloţii pe toate părţile, şi nimic. Niciun semn.

Eu chiar aş propune ca, până se întorc din vacanţă europarlamentarii, să facem noi, românii, nişte facilităţi pentru bărbaţii care rămân gravizi. Cum ar fi, câte un borcan de gogonele sau castraveţi muraţi, sponsorizate de stat, în caz că au greţuri, dar şi o cantină non-stop, de unde să se poată lua mâncare diversificată, în caz că îi vin noaptea poftele vreunui gravid şi, Doamne fereşte, pierde sarcina şi ne facem de râs în toată Europa.

Cu gravidenia bărbaţilor, cum am spus, suntem puşi bine la punct. Ce ne facem însă cu părintele 1, sau părintele 2, cum vreţi să-i spuneţi, dacă naşte pui vii şi-i hrăneşte cu lapte. Că aici UE nu ne-a mai dat nicio indicaţie şi nici nu a adoptat nicio lege. Iar noi, pentru că facem parte din Europa cu două viteze, cum zice domnul Macron, mai exact viteza a doua, încă nu suntem atât de tari încât să lăsăm bărbaţii gravizi. Am rămas mai pe rural, aşa, mai pe calsic şi lăsăm doar femeile gravide deocamdată. În traducere din limba UE-rească, asta înseamnă că la noi, în România, femeile rămân gravide, nasc pui de om, adică fiii, fiicele, nepoţii şi nepoatele noastre. Născuţi de mama. Pentru că s-a iubit cu tata.

Cum facem cu aceşti copii? Dincolo de ajutorul de stat care este ca şi inexistent în comparaţie cu nevoile unui micuţ. Cum facem să-i apărăm? Să-i apărăm de dezaxaţi sexual, care îi atacă şi nimeni nu face, practic, nimic. Până să discutăm despre primul român rămas gravid, să discutăm despre sutele de copii agresaţi sexual şi de cum facem ca dezaxaţii care-i atacă, astfel încât să-i împiedicăm să mai poată face asta.

Nu mai departe de zilele trecute, în mijlocul unuia dintre cele mai mari şi mai civilizate oraşe ale României, Cluj–Napoca, un pedofil recidivist a atacat într-un parc din centrul oraşului, o fetiţă. Noroc mare cu o femeie care a văzut scena şi a dat alarma. Oricum, şi aşa, nimeni nu s-a sinchisit. Inspirată, femeia l-a fotografiat cu telefonul pe dezaxat şi astfel a fost identificat de către poliţie. La identificare, surpriză. Nemernicul era recidivist. Tot pe teme de pedofilie. Agresase sexual o fetiţă, chiar în instituţia de învăţământ unde era cadru didactic soţia lui. Altminteri familist, cu nevastă şi doi copii acasă. Pentru fapta sa de atunci, fusese condamnat la cinci ani de închisoare. Desigur, a ieşit mai devreme pentru bună purtare, pentru că la puşcărie nu sunt copii la dispoziţia deţinuţilor. Aşa de bine a fost reeducat în închisoare, încât acum a recidivat. Va fi din nou condamnat. Poate la o pedeapsă mai mare. Şi va ieşi din nou. Şi din nou, reeducat, va ataca o altă fetiţă.

Sunt sute de astfel de cazuri în România. Unele sunt aduse la conuştinţa autorităţilor dar rămân dosare uitate în sertare. Altele, dintr-o pudicitate prost înţeleasă, de o ruşine tâmpită, rămân îngropate în sufletul copilului şi-l mutilează. Unele dintre cazuri se sfârşesc dramatic. Demenţii, după ce-şi violează victimele lipsite de apărare, le ucid.

Că tot a sărit cu gura mare premierul Olandei, Mark Rutte, la ţările membre UE care nu au fost de acord cu legea gravideniei la bărbaţi. N-a pomenit nici un cuvânt despre pedofilie. Să vă reamintesc faptul că cetăţeanul olandez Johannes Visscher, de 46 de ani, în anul 2019 a răpit, sechestrat în maşină, violat şi apoi ucis o fetiţă de doar 11 ani din comuna Gura Şuţii, judeţul Dâmboviţa? Premierul olandez nu a luat deloc atunci nici un fel de poziţie. Deşi pedofilul mai fusese semnalat în România şi tot în preajma unor orfelinate, aşa cum este şi în Gura Şuţii. A fost semnalat inclusiv într-o comună din Iaşi. Cum a ajuns acolo? De unde ştie unde sunt orfelinatele în România? Era clar că este vorba despre o reţea care aduce pedofili în ţara noastră. Unii dimntre ei, descreieraţi care îşi omoară victimele. Poliţia olandeză a înştiinţat Poliţia Română că individul s-a sinucis. Personal, nu cred. Pentru că suntem în Europa, dar la viteza a doua. Şi nu cred că s-a pus în balanţă viaţa unui copil versus un ticălos de pedofil, recidivist în ale pedofiliei şi în consum de droguri. Ci un aitist olandez, bogat, versus un pui de om, dintr-o familie necăjită, din România.

Desigur că nici noi nu ducem lipsă de pedofili autohtoni. Vă mai amintiţi de poliţistul care pândea locurile de joacă ale copiilor şi-i ataca în scara blocului? Abia după ani de zile a fost identificat, după ce comisese mai multe fapte.

Aşa că dacă ne-om descurca, folosind ghidul european, cu bărbaţii gravizi, nu avem nicio idee ce facem cu pedofilii, unii dintre ei şi criminali. Că UE nu ne-a dat nicio directivă în acest sens, astfel încât Cioloş şi haita lui nu ştiu ce ar trebui să voteze. Mai ales că foarte mulţi dintre ei încă nu au reuşit să rămână gravizi şi, deci, nu au copii.

Ce facem? Cum ne apărăm copiii pe care, deocamdată, în România cel puţin, îi nasc mamele lor.

Pe televiziuni rulează din când în când un mesaj de interes public, în care poliţia ne învaţă cum să evităm să fim jwefuiţi pe stradă de bijuterii. Metoda este foarte simplă. Lăsăm bijuteriile acasă. Mulţumim, nici că nu ne-a trecut prin cap vreunuia aşa ceva până acum. Ce metodă ingenioasă!

Facem la fel şi cu copiii? Nu le mai dăm voie afară să se joace? Îi ţinem prizonieri în case? Sau ni-i apărăm şi noi cum om putea, până ne-o da UE vreo directivă?