Povestirea e considerată de unii critici drept o variantă actualizată a parabolei fiului risipitor, revăzută într-o povestire simplă și poetică, cu un final plin de patos. Sau cum consideră cei de la mangialibri.com o poveste “pentru toți visătorii care visează să fugă departe, cât mai departe. Iar mai apoi decid să se întoarcă”. Așa cum o face și Viorel Boldiș după 26 de ani de exil.

“Batista albă”- “Il fazzoletto bianco” a determinat responsabilii din învățământul italian și cel bazilian să facă din povestea de viață a orădeanului Viorel Boldiș subiect de studiu. Așa cum explică Paolo Ferretti, Viorel Boldiș spune o frumoasă poveste a “protagonistului emigrat în Italia, care fixează în timp câteva instantanee ale propriei sale existențe: simplitatea și hărnicia vieții sale de copil în mediul rural transilvănean, plecarea, aproape o evadare în Italia, în căutarea norocului, apoi emotionanta întoarcere acasă după doi ani de tăcere.“

Obiect de studiu pentru copiii migranți în Bologna

Așa cum remarcă situl oficial al Primăriei din Bologna la rubrica “cartea lunii”, cartea “Batista albă” a inspirat un laborator având ca temă emigrația printre elevii școlilor din cartierul Navile.”La sfârșitul laboratorlui, condus de către învățătoare, elevii au scris pe niște batiste de hârtie albă o fraza sau un cuvânt din carte care i-a impresionat, propria lor experiență de emigranți și sentimentele pe care le au fața de orașul Bologna, care îi găzduiește”, scrie site-ul Primăriei Bologna.  Unele dintre aceste batiste de hârtie albă scrise de către ei, au fost prezentate la expoziția fotografică “Chipuri diferite în jurul tău”  de la Centrul RiESco.

De la Jurnalul de dimineață, Poet al Diasporei

Viorel Boldiș a trăit 26 de ani în exil în Italia. Acolo a avut o activitate culturală  care i-a adus numeroase premii și recunoașterea ca Poet al Diaporei. Fragmente din cărțile lui  pentru copii sunt introduse în manualele școlare  din Italia  și Brazilia.  A fost tradus în albnaeză, franceză, engleză, spaniolă. La rândul său a tradus Luceafărul, dar mediul academic din România nu vorbește despre asta, chiar dacă

E poet, traducător și jurnalist italo-român născut în 1966 la Oradea. La sfârșitul anilor 80 frecventează Cenaclul  Iosif Vulcan  din Oradea  unde intră în contact cu lumea literară a orașului. Este printre primii care alege să intre în breazla presei libere de la începutul anilor 90 și lucrează ca jurnalist apoi redactor șef al “Jurnalului de dimineață” a lui Narcis Fekete, un ziar care a deschis porțile pentru multe cariere de ziariști atât în plan local, cât și la nivel național. În 1995 migrează în Italia unde are o bogată activitate culturală care se va transpune ulterior în apelativul de “Poet al Diasporei”. Este câștigător al Premiului Eks& Tra 2005,  cu  ȚSingur în groapa comună- Da solo nella fossa comune”, Gedit edizioni, Bologna, finalist al Premiului “Tindari” cu „Rap…sodii migrante”, 2009, câștigător al Premiului Grigore Vieru pentru poezie  2015 cu “Alb”, carte apărută la Editura Princeps Multimedia Iași, 2015. “Amir Sinnos Roma” carte ilustrată pentru copii c\știgă Premiul „Sono partito dall altra parte del libro per incontrarti”, iar „Il Fazzaleto bianco-Batista albă”, apărută la Topipiyttori Milano 2010, o carte ilustrată pentru copii e tradusă și publicată și în  Brazilia și e pașaportul orădeanului spre manualele de geografie și citire recomandate copiilor din Italia și Brazilia. 

„Recomandată ca lectură pentru copii”

“Atât în Italia cât și în Brazilia, această carte este introdusă în sistemul de învățământ, fiind carte recomandată ca lectură elevilor

Fragmentele din cartea mea ilustrată< Il fazzoletto bianco> sunt publicate într-o  carte de geografie de clasa a IV-a. Într-o  carte de citire pentru clasa a 5-a povestirea mea Batista alba a fost publicată integral.

Eu am publicat în Italia mai multe cărți, am primit mai multe premii... Acea carte a mea, <Il fazzoletto bianco>, este considerată atât în Italia, cât și în Brazilia, un bestseller, deci nu cred că este atât de neînțeles de ce a ajuns în manualele școlare. Povestea narată în carte, este, între altele, autobiografică”, ne-a spus scriitorul Viorel Boldiș.  

„Povestea unei emigrări în Italia, cu speranța de a nu fi uitați”

“Il fazzoletto bianco -Batista albă” s-a bucurat de recenzii care pot fi invidiate de orice scriitor în Italia. 

Roberto Denti spune , de exemplu că “Il fazzoletto bianco” este “O poveste care combină dramatism și tandrețe, cu o forță narativă intensă și dulce, cu cuvinte de o extremă măsură, fără niciun reflex retoric”, iar Giulia Mirandola consideră că 

“Viorel Boldis, câștigator al premiului Premiul pentru literatură migrantă 2009, povestește despre desparțirea de pământurile natale, de familie și de propriile tradiții, iubite și urâte cu aceeași intensitate. Dar, în același timp, ne povestește și despre impactul și confruntarea cu lumea rece și neospitalieră în care a emigrat.

Este o poveste pentru copii, dar importantă în aceeași masură și pentru adulți, pe care o reconstruiește, cu ajutorul imaginilor care dau o notă de suprarealism unei povești profund reale și umane, este povestea unei emigrări în Italia, cu speranța de a nu fi uitați de către cei lăsați acasă, speranță care la final nu va fi trădată.“

Silvia Schiavo remarcă faptul că Viorel Boldiș compune direct în italiană fiind 

“ un autor cu o scriere precisă, calmă și poetică. Textul, scris la sfârșitul anilor nouăzeci - câștigător al unui concurs de literatură și apoi apărut în ziare și reviste web de literatură - este un fragment autobiografic intens și plin de viață, o poveste despre plecare și întoarcere, despre regăsirea sinelui.”

 „A fost odată un băiat sărac...” 

...care într-o zi a decis să meargă să-și caute norocul în lumea largă. “De regulă, în basme, protagonistul găsește cu adevărat norocul și se întoarce în satul său putred de bogat. Dar cartea lui Viorel Boldiș nu este un basm, iar în Occident protagonistul ei aventuros nu întâlnește decât realitatea sumbră a imigranților. Apoi se reintoarce, cu teama că ușa casei din cărămidă albastră va fi închisă pentru el pentru totdeauna. Așa cum i s-a întâmplat lui Peter Pan, care a zburat din camera lui și nu s-a mai putut întoarce, pentru că maică-sa, după ce l-a așteptat atât de mult timp, a blocat fereastra lăsându-l afară, sa se piardă hai-hui prin grădinile Kensington sau în Neverland”, scrie Mangialibri.com.Viorel Boldiș  nu are însă un destin de Peter Pan, soarta va fi mai bună decât cu “eternal băiat din Barrie”. Criticii “Batistei albe”  explică contextul în care e scrisă cartea, faptul că autorul vine din Transilvania, acolo unde totul este diferit față de Câmpia Padană, unde lumea toată se rezumă la un sat de țărani, încremenit în timp.Adică prea puțin pentru marile vise ale tinereții.  Într-un interviu, Viorel Boldiș a mărturisit că a plecat din România din două motive - "dezamăgirea și instinctul de supraviețuire”. Chiar dacă își  iubea meseria  de jurnalist, într-o zi, când cineva i-a cerut să închidă ochii și să "tacă din pix", a ales un alt drum...Care avea să-i aducă recunoaștere internațională, iar în România să se vorbească foarte puțin despre el... 

“<Bătistă ălbă> a lui Viorel Boldis, de fapt, este o variantă actualizată a parabolei fiului risipitor, revăzută într-o povestire simplă și poetică, cu un final plin de patos. Doar aproximativ o sută de rânduri, însă mai mult decât suficient pentru a-i face pe tinerii cititori să înțeleagă starea migranților, speranțele și dezamăgirile lor....”, scrie  Mangialibri.com

În Brazilia, umanodelivros.com  consideră că “<Batista albă> este una dintre acele cărți despre care credem că toată lumea ar trebui să fie obligată să o citească, pentru că este prea minunată! O poveste frumoasă de dragoste şi familie!”

Pe 3 Decembrie pe scena din Milano

Viorel Boldiș s-a întors la Oradea, dar nu a stat cu mâinile în sân.Pe 3 Decembrie îl regăsim alături de Gheorghe Turda pe un afiș al unui eveniment organizat pentru românii din Milano. Acasă, la Oradea a înregistrat o piesă : “România Mare” ;I a scos o carte de poezii pe care se pregătește să o lanseze. “<Simplitatea frumuseții> este o antologie de 284 de pagini cu cele mai frumoase poezii ale mele. Bună parte dintre acestea au fost publicate în cărțile anterioare, dar în această antologie am introdus și peste 100 de poezii inedite. Cartea apare la Editura Aureo din Oradea. Îi mulțumesc pentru colaborare d-lui :tefan Avram om cu suflet și răbdare mare și un editor deosebit. Prezentarea cărții va avea loc la începutul lui decembrie”, anunță Viorel Boldiș. Veșnic în căutarea adevărului,  Viorel Boldiș nu își dezminte latura de luptător indiferent ce presupune asta și de căutător, așa cum mărturisea într-un interviu: „Italia pe care am găsit-o în 1995 s-a schimbat între timp. În rău, din păcate. Dar esență acestui popor este fără îndoială minunată. Așa cum și esență poporului român este minunată. Mă mir de unii și de alții că în aceste vremuri nu știu să scoată la suprafață măduva esenței din care sunt plasmuiți".