România anului 2017 suferă, în continuare, din multe puncte de vedere. Iar principalul handicap al țării îl reprezintă refuzul majorității oamenilor de evolua mental.

Cazul relatat reprezintă o lovitură dură dată mentalității la care dorim să ajungem. Un pumnal în inimă celor care se luptă din toate puterile ca societatea să evolueze.

Locația: Tușnad. Una dintre zonele afectate de ura dintre români și maghiari. O problemă majoră printre altele.

Un turist a fost refuzat să fie cazat la un hotel. Motivul invocate de conducerea hotelului: că poartă scutece.  Victima discriminării este un bărbat, cu handicap locomotor grav, care venise la tratament prin Casa de Pensii.

Raduly Tibor este însoțitor pentru fiul său, cu handicap neuromotor grav. Tânărul de 27 ani a primit bilet de cazare și tratament, prin Casa Națională de Pensii, la un hotel din stațiunea Tușnad. Tatăl a sunat la hotel pentru a se interesa de condițiile de cazare.

„M-a întrebat dacă, cumva, poartă și scutece. Zic da. Atunci nu pot să vă primesc”, a reprodus dialogul cu cei de la hotel Raduly Tibor, însoțitor, tatăl tânărului, pentru Digi24.ro.

Părinții băiatului nu au renunțat nici după refuzul telephonic. Aceștia au mers cu băiatul la hotel. Conducerea unității a explicat motivele pentru care persoanele cu handicap aflate în astfel de situații nu sunt binevenite în unitate.

„Tratamentele trebuie să se facă în centre specializate, părerea mea. Cade de pe masa de masaj, cine răspunde”, adaugă Ileana Colcer, director hotel. O declarație care nu susține deloc refuzul care a creat o situație des întâlnită în sistemul hotelier.

„Biletele se emit pentru stațiunile și hotelurile cu care Casa Națională a încheiat contracte și, în mod normal, trebuia să beneficieze de tratament aferent afecțiunii pentru care a fost trimis acolo”, spune Cristina Drăgănel, director adjunct Casa Județeană de Pensii Covasna.

În cele din urmă, familia a fost cazată. Însă,  departe de acest final care sună mai degrabă ca un favor făcut de unitatea turistică, în spate rămâne o lecție. Una pe care din ce în ce mai puțini o înțeleg. Și mai puțini fac ceva să oprească acest flagel al nepăsării, nesimțirii și al lipsei de umanitate.

Cuvintele de final aparțin lui Raduly Edith, mama tânărului. „Suntem umiliți. Suntem umiliți, că niciodată n-am pățit așa ceva”.