Ştim desigur că ipocrizia este al doilea nume al politicii româneşti, iar falsitatea - norma secretă, dar imperativă, care guvernează comportamentul politicianului român, dar parcă în ultima săptămână s-au adunat cam multe exemple de ipocrizie publică.
Nu mai departe de ieri, ministrul justiţiei, Cătălin Predoiu, nu contenea s-o laude la CSM pe Monica Şerbănescu, propusă pentru şefia DNA, deşi nu a condus în viaţa ei o anchetă. Cu toată morga domnului Predoiu, era greu să nu vezi că se străduia din greu să acopere o comandă politică. Este adevărat, ministrul justiţiei şi-a stabilit recordul personal de ipocrizie atunci când i-a oferit lui Daniel Morar o funcţie inexistentă la Bruxelles, încercând să mascheze ordinul primit pe filiera PSD-PNL privind înlăturarea acestuia. În aceeaşi zi, senatorii jurişti s-au prefăcut şi ei în mod solemn că promovează depolitizarea justiţiei, adoptând un amendament la legea privind numirea magistraţilor prin care preşedintele ar fi exclus din acest proces. Nu ne-au explicat cum se împacă acest amendament cu articolul 134 din Constituţie, care prevede că CSM „propune Preşedintelui României numirea în funcţie a judecătorilor şi a procurorilor“ - deci în niciun caz nu numeşte el procurorii, cum ar vrea senatorii PNL, PSD, PC şi - parţial - PRM. Şi prin alte zone însă politicienii au spus una şi au gândit alta: Cezar Preda, de pildă, se plângea că Ziua naţională nu va mai fi sărbătorită cum se cuvine, pentru că alegerile parlamentare au fost programate în ajunul ei. Adevărata grijă a domnului Preda şi a partidului său este însă absenteismul electoratului urban, care va fi favorizat de weekendul prelungit ce începe din 28 noiembrie. Desigur, programarea alegerilor la 30 noiembrie este stupidă şi cinică: cine şi-ar închipui alegeri generale în Franţa organizate pe 13 iulie, de pildă? Din punct de vedere electoral însă, este clar că guvernul nu putea rezista tentaţiei de a-şi sabota adversarul.
Dacă tot am pomenit de PDL, poate că domnul Cezar Preda a dorit să distragă atenţia de la scandalul creat în jurul deciziei partidului său de a ceda un post de vicepreşedinte al Senatului în favoarea liderului PRM. Deşi aproape tot ce era de spus despre această decizie a fost spus, vom observa totuşi ipocrizia adversarilor PDL, care-i reproşează partidului lui Emil Boc că a făcut exact ce au făcut şi ei: trocuri cu PRM. Liberalii „au uitat“ că nici Bogdan Olteanu nu ar fi fost ales preşedinte al Camerei Deputaţilor, nici guvernul Tăriceanu nu ar fi supravieţuit mo- ţiunilor de cenzură fără votul PRM-iştilor. Am avut deci de-a face cu un troc politic uzual - doar că PDL nu mai poate poza în partid diferit de toate celelalte şi va fi obligat la ceva mai puţină ipocrizie dacă vrea să-şi revină din pumni.
În sfârşit, un virtuos al ipocriziei - dar al ipocriziei inteligente şi calculate - s-a dovedit zilele trecute Miron Mitrea. Deşi demisia sa a fost programată astfel încât intervalul rămas până la obţinerea unui nou mandat de parlamentar să fie prea scurt pentru finalizarea unui eventual proces, ieşirea fostului ministru al transporturilor din parlament a avut darul de a administra câteva lovituri devastatoare colegilor de partid: Adrian Năstase, căruia Miron Mitrea i-a cerut scuze cinic, a rămas într-un ofsaid jenant şi ruşinos, iar Mircea Geoană a fost aruncat în derizoriu când domnul Mitrea a declarat, la Realitatea TV, că nu va fi o locomotivă a PSD în alegeri, pentru că nici el, nici ceilalţi lideri nu sunt personalităţi excepţionale. Poate să-l contrazică cineva fără a fi fals şi ipocrit?
Recomandările noastre
