Revoluție în știință. Boala Alzheimer ar putea fi tratată complet

Alzheimer / sursa foto: dreamstime.com

Un studiu preclinic publicat recent în revista Cell Reports Medicine arată că boala Alzheimer, considerată de mai bine de un secol o afecțiune ireversibilă, ar putea fi reversibilă în anumite condiții experimentale.

Cercetătorii americani, care au analizat atât modele animale, cât și probe de creier uman, au demonstrat că restabilirea echilibrului unei molecule esențiale pentru energie celulară poate duce nu doar la prevenirea maladiei, ci și la revenirea funcțiilor neurologice după instalarea acesteia.

Cercetare realizată în baze instituționale importante

Studiul a fost realizat de o echipă de specialiști de la University Hospitals (UH), Case Western Reserve University și Louis Stokes Cleveland VA Medical Center.

Investigarea a pornit de la întrebarea dacă un creier deja afectat sever de Alzheimer poate recupera funcțiile pierdute, spre deosebire de abordările tradiționale care vizează doar prevenția sau încetinirea progresiei bolii.

În cadrul cercetării, oamenii de știință au observat o reducere semnificativă a nivelului de nicotinamidă adenină dinucleotidă (NAD+), o moleculă implicată în procesele energetice din celule, în creierul persoanelor cu Alzheimer și în modelele pe rozătoare utilizate pentru experiment.

Această scădere accentuată a NAD+ pare să fie un factor comun asociat bolii Alzheimer.

Metodologie și modele animale utilizate

Pentru testare, echipa a utilizat două tipuri de modele de șoareci modificați genetic. Unul dintre modele include mutații umane care influențează procesarea proteinei amiloid și celălalt prezintă o mutație umană a proteinei tau, ambele fiind implicate în dezvoltarea bolii Alzheimer la oameni.

Modelele animale au dezvoltat modificări cerebrale asemănătoare cu cele observate la pacienți, incluzând deteriorarea barierei hemato‑encefalice, inflamație, scăderea formării de neuroni în hipocamp și deficite cognitive.

După ce s‑a confirmat scăderea accentuată a NAD+ în creier, cercetătorii au testat două strategii diferite: prevenirea pierderii echilibrului NAD+ înainte de apariția simptomelor bolii și restabilirea acestuia după ce boala era deja avansată.

Rezultatele tratamentului cu P7C3‑A20

Echilibrul NAD+ a fost restabilit prin administrarea unui agent farmacologic numit P7C3‑A20, dezvoltat în cadrul laboratorului Pieper de la UH.

Rezultatele au arătat că menținerea nivelurilor normale de NAD+ a prevenit apariția bolii Alzheimer în modelele de șoareci.

Mai important, inițierea tratamentului în stadii avansate a dus la corectarea modificărilor patologice, iar funcția cognitivă a fost complet recuperată la ambele tipuri de modele animale folosite.

În plus, nivelurile sanguine ale proteinei tau fosforilate la poziția 217 (p‑tau217) — un biomarker clinic recent aprobat pentru boala Alzheimer la oameni — au revenit la valori considerate normale după tratament, sugerând o corelare între restabilirea echilibrului NAD+ și reducerile biomarkerilor asociați bolii Alzheimer.

Comentarii ale autorilor studiului

Dr. Andrew A. Pieper, autorul principal senior al studiului și director al Brain Health Medicines Center din cadrul Institutului Harrington Discovery, a declarat că „rezultatele sunt neașteptat de încurajatoare”.

El a menționat că observarea acelorși efecte în două modele animale diferite, determinate de mecanisme genetice distincte, susține ipoteza conform căreia restabilirea echilibrului energetic cerebral ar putea avea relevanță și în cazul pacienților umani.

Cercetătorii subliniază, însă, că abordarea utilizată în studiu nu are legătură cu suplimentele de NAD+ disponibile fără prescripție, care în modelele animale au demonstrat creșteri excesive ale moleculei și au fost asociate cu un risc crescut de cancer.

În schimb, P7C3‑A20 nu crește nivelurile de NAD+ peste limitele normale, ci ajută celulele să își mențină echilibrul în condiții de stres sever.

Limitări și perspective viitoare

Autorii studiului au reiterat că rezultatele se referă în prezent exclusiv la modele animale și că eficiența acestei strategii trebuie evaluată în studii clinice atent concepute la om.

Cercetările viitoare vor explora identificarea componentelor critice ale echilibrului energetic cerebral implicate în recuperare și evaluarea acestei abordări în alte boli neurodegenerative asociate îmbătrânirii