Autorităţile comuniste, în frunte cu preşedintele Vladimir Voronin, au scos din nou la lumină pionierii, limba rusă şi statuile cu Lenin.

La şedinta de zilele trecute a Comisiei naţionale de integrare a Republicii Moldova în Uniunea Europeană, preşedintele comunist Vladimir Voronin a cerut guvernului de la Chişinău să facă în aşa fel încât să asigure intrarea ţării în UE, însă fără să adere şi la NATO. Dar cât de aproape sau de departe este vecina noastră de peste Prut de valorile europene?

„Unii merg înainte, alţii merg înapoi”

Supăraţi că democraţii pe care i-au ales în fruntea ţării au furat ca-n codru, moldovenii de peste Prut şi-au semnat, în 2001, naivi, condamnarea la resovietizare. I-au uns cârmuitori pe comuniştii lui Voronin, iar acum sunt nemulţumiţi că Lenin îi priveşte iarăşi de sus, de pe zeci de socluri, că de Ziua Victoriei ascultă cântece patriotice în limba rusă, că văd iarăşi afişe roşii cu secera şi ciocanul. În timp ce luptă din nou cu balaurul comunist, moldovenii de rând se uită peste gard la România ca la un frate mai mare care i-a uitat.

9 mai 2008, zi de sărbătoare. În România şi-n ţările din Vest se celebrează Ziua Europei, în Republica Moldova se aniversează, oficial, Ziua Victoriei Armatei Roşii ruseşti asupra Germaniei naziste. Autorităţile moldovene au mutat prima lor sărbătorire oficială a Zilei Europei pe 8 mai, ca să nu umbrească sărbătoarea sovietică la care preşedintele Vladimir Voronin pare a ţine atât de mult.

În fiecare zi de 9 mai, veteranii de război au ocazia să asculte un discurs al lui Voronin, sunt omagiaţi cu ode în limba rusă cântate de fanfara militară, sunt serviţi cu votcă şi terci ostăşesc, apoi vizionează gratis un film de război, la Cinema Patria. Cinstirea veteranilor are şi o latură pecuniară: în dimineaţa zilei de 9 mai, statul i-a premiat cu câte 600 de lei moldoveneşti, cam cât o pensie de contabil. Pe unii dintre ei nu-i deranjează că Partidul Comunist conducător tratează Ziua Victoriei ca pe o sărbătoare a zilei în care URSS a salvat Basarabia, în 1940, de sub ocupaţia României. „Basarabenii ar trebui să comemoreze, nu să sărbătorească asta, că i-au băgat ruşii carne de tun atunci!”, se revoltă istoricul moldovean Anatol Petrencu.

Copii căţăraţi pe tancuri

În Chişinău, două evenimente. Primul, în faţa cinematografului Patria. În timpul ceremoniei dedicate veteranilor – copii căţăraţi pe tancuri din al Doilea Război Mondial, aruncătoare de obuze, Kalaşnikoave cu care se fotografiază micuţii moldoveni sub ochii a vreo 30-40 de persoane adunate, mai mult părinţi.

Al doilea eveniment: peste drum de Cinema Patria, în Piaţa Operei, partidele de dreapta şi centru-dreapta sărbătoresc Ziua Europei chiar de ziua ei. Nu cum au stabilit comuniştii, pe 8 mai. Muzică românească şi moldovenească, „Hora Unirii”, Nicolae Dabija cu discursuri anti-Voronin. „Unii merg înainte, alţii merg înapoi”, judecă la rece Vitalie, un moldovean din Chişinău.

În jumătate de oră de la începerea festivităţii din Piaţa Operei, sub steagurile Moldovei şi României fluturate alături de cele ale partidelor prezente se strâng pe puţin 150 de persoane şi încă mai vin. Difuzoarele uriaşe aruncă spre fanfara militară de peste drum artilerie grea: „E şi greaaa, e şi fruumoaaasă / Viaţaa laa româââni”. Către prânz, fanfara se retrage. Câţiva veterani trec strada.

A doua zi, 10 mai. Sâmbătă dimineaţă. Televiziunea Moldova1 – a lui Voronin, spun ziariştii de peste Prut –  transmite o emisiune informativă de weekend care reia evenimentele săptămânii, cu deosebire pe cele dedicate Zilei Victoriei. Emisiunea e prezentată, dintre tancuri şi tunuri, de doi copii, un băiat şi o fată care nu au mai mult de 12-13 ani.

Printre altele, se transmit fragmente de la „Festival Gloria 63”, spectacol dedicat Zilei Victoriei, cu Voronin şi cu invitaţi din Belarus în sală, iar pe scenă cu coruri militare şi elevi de liceu care cântă în rusă ode. Şi câteva reportaje-documentar: „Bunelul meu, Ion...” – zice în limba rusă o doamnă.

VEZI GALERIE FOTO!!!

DE-ROMÂNIZARE

Lenin, scos din depozite şi repus pe socluri

Nici măcar un an nu trecuse după ce Voronin fusese ales preşedinte al Republicii Moldova când, în 2002, guvernul de la Chişinău a încercat să dea limbii ruse aceleaşi privilegii ca ale limbii moldoveneşti de stat, prin introducerea celei dintâi ca limbă străină obligatorie în ciclul primar de învăţământ şi în cel gimnazial. Această încercare a autorităţilor a stârnit un val de indignare în rândul populaţiei majoritar vorbitoare nativă de română, fiind organizate proteste împotriva acestei decizii în Chişinău şi în alte oraşe importante. În cele din urmă, noile legi au fost suspendate.

În 2003, moldoveanul Vasile Stati a publicat un dicţionar moldovenesc-român, cu scopul declarat de a demonstra că în cele două ţări se vorbesc limbi diferite. Lingviştii Academiei Române au declarat atunci că toate cuvintele moldoveneşti sunt, de asemenea, cuvinte româneşti, iar şeful Institutului de Lingvistică din cadrul Academiei de Ştiinţe a Moldovei, Ion Bărbuţă, a descris dicţionarul ca fiind o „absurditate, servind scopuri politice“. Drept urmare, Stati a acuzat guvernul român de tendinţe expansioniste.

Au reinventat pionierii

La alegerile locale de anul trecut, comuniştii au pierdut conducerea în 20 de raioane din cele 32 în care este împărţită Moldova, iar barometrul de opinie arată că imaginea partidului conducător şi a liderilor lui este în scădere, „de aceea sunt panicaţi şi încearcă să controleze presa, ca să micşoreze pagubele electorale”, gândeşte Ştefan, un tânăr de 30 de ani din Chişinău, care a urmărit, pe 9 mai, manifestaţia ziariştilor pentru libertatea presei.

„Sunt 30 de radiouri ruseşti sunt în Moldova, iar Rusia investeşte 60 milioane de dolari pe an în presa rusă din Basarabia”, ştie Veaceslav Ţibuleac, directorul postului de radio Vocea Basarabiei. Directorul ziarului Timpul de dimineaţă, Constantin Tănase, subliniază un paradox: legile în Republica Moldova sunt foarte bine făcute, dar inutile. „Justiţia este controlată la sânge, iar Parlamentul este o instituţie de împachetat aer”, spune Tănase.

Istoricul moldovean Ion Negrei, vicepreşedintele Asociaţiei Istoricilor din republica Moldova, a observat alte noutăţi îngrijorătoate: au reapărut pionierii - în raionul Bălţi chiar au manifestat de Ziua Victoriei -, se revine la „educaţia patriotică”, însă neinstituţionalizat – de exemplu, sunt afişe pe stradă cu „Republica Moldova este patria mea”. Dar cel mai grav i se pare faptul că în ultimii ani au fost repuse pe socluri, în mai multe raioane, zeci de statui ale lui Vladimir Ilici Lenin, întemeietorul sistemului socialist sovietic. „Ruşii din Moldova, după ce ne-am declarat independenţa, în ’91, stăteau ascunşi, mergeau cu capul plecat pe stradă. Acum ne asaltează din nou”, comentează Valeriu, localnic din Chişinău.

Speranţa moare ultima

Mulţi moldoveni, mai ales din oraşele mari, îl cred pe Voronin un mare ipocrit care vorbeşte despre aderarea Moldovei la UE ca „deziderat foarte important”, dar toate acţiunile pe care le face sunt împotriva acestei afirmaţii. Ei se tem că atâta vreme cât Moldova va sta sub puternica influenţă rusă, nu va avea acces în Uniunea Europeană, de aceea îşi agaţă nădejdea de liderii partidelor de opoziţie şi ascultă cu drag, cu gândul la viitor, cum oameni importanţi, ca Nicolae Dabija, strigă la mitinguri că „numai cu România vom reuşi să intrăm în Europa!”

ŞOCANT!

Problema oamenilor „îmflaţi de untură”

În 2005, altă dovadă de grijă din partea preşedintelui Voronin pentru moldoveni: coşul zilnic e prea mare şi creşte riscul obezităţii în rândurile populaţiei. Specialişti de la Academia de Ştiinţe a Moldovei spuneau că minimul de existenţă stabilit în Republica Moldova este mai mic cu circa 5% faţă de cel recomandat de Organizaţia Mondială a Sănătăţii şi au recomandat racordarea la standardele internaţionale.

Indicele minimului de consum era de 2282 Kcal (cam 1 kg de pâine neagră), conform datelor statistice ale Deparmentului de Statistică şi Sociologie, dar Voronin a cerut „o revizie totală a tuturor indicatorilor”: „...Ca bază (de calcul pentru coşul zilnic – n.r.) s-o pus eforturile fizice: acela care dovedeşte cărbune – care-n Moldova nu-i, acela care lucrează pe mare, marinar – care-n Moldova nu-i... şi-aşa mai departe... s-o făcut calorii.

Dacă noi o să mâncăm atâtea calorii câte sunt scrise în coşul ăsta, atunci noi toţi trebuie să intrăm pe patru uşi în Guvern şi să stăm pe două fotolii... Băi, dar uitaţi-vă cum se socoate acest indice în ţările dezvoltate, în-în-în... cum îi spune, unde vrem să aderăm... Uniunea Europeană. Cum se calculă aceste lucruri? După eforturile fizice ale cetăţeanului. Ce eforturi fizice noi facem la piaţa Calea Basarabiei? (...) Nu de-atâta, că noi vrem să tăiem acest coş şi oamenii să umble înflaţi de foame, dar ei nici nu trebuie să fie îmflaţi de-de-de-de... de untură!”

ÎNVENINARE

Voronin alimentează ura faţă de România

În timp ce mare parte dintre moldoveni se consideră români şi se uită peste Prut cu speranţa că România îi va ajuta să se tragă mai aproape de Europa, autorităţile statului, în frunte cu preşedintele Voronin, bat monedă pe naţionalism, însă trag ţara puţin mai către Rusia şi „promovează cu agresivitate o politică anti-românească”, spune Ion Negrei.

Unul dintre cele mai des utilizate argumente anti-România este strigat de Voronin de câte ori are ocazia: „România ne-a băgat în războiul de pe Nistru, în 1992”. Basarabenii care au participat la acest conflict ştiu altceva: „Războiul a fost planificat la Moscova”.

„Separatiştii transnistreni au declanşat războiul, justificându-şi acţiunea prin temerea că există pericolul reunificării Basarabiei cu România, ceea ce era fals”, afirmă profesorul Bogdan Murgescu, de la facultatea de Istorie din Universitatea Bucureşti.

În realitate, războiul transnistrean a pornit din teama forţelor separatiste din stânga Nistrului, susţinute de Moscova, că Basarabia s-ar putea uni din nou cu România. Guvernul de la Chişinău a reacţionat cu forţe armate, iar rezultatul a fost scindarea Moldovei.

NIVEL DE TRAI

Cei mai săraci europeni

Republica Moldova este cea mai săracă ţară din Europa, după cum arată statisticile pe continent din ultimii ani. Salariul mediu în Republica Moldova este de 2.200 de lei, adică 200 de dolari, ceea ce îi face pe tineri să plece la muncă în străinătate. Populaţia Moldovei este de aproape patru milioane de locuitori, iar un milion de moldoveni muncesc în afara ţării. Cam jumătate dintre cei plecaţi la muncă în străinătate s-au îndreptat spre ţări din Europa, iar cealaltă jumătate au ales Rusia.

VEZI GALERIE FOTO!!!