Arătându-i-se de către rege părerea de rău că un Hohenzollern primea să fie supus Semilunii, tânărul domnitor recunoștea, deocamdată, suzeranitatea Sultanului, dar cu gândul de a scăpa, prin puterea armelor.

Cu acest program politic și militar, pe care principele Carol îl afirma când mai pe față, când mai subînțeles, a sosit în țară.

A fost dezamăgit de la prima întâlnire cu trupele române. Înfățișarea lor era puțin ostășească și le lipsea și echipamentul și armamentul.

Citește toată POVESTEA pe Evenimentul Istoric