Stimată doamnă Simona Ionescu,

Vă mulțumesc că parcurgeți aceste rânduri și, înainte de orice, vreau să vă transmit că apreciez munca pe care echipa „Evenimentul Zilei” o face pentru a-și informa corect cititorii. Tocmai din acest motiv, vă transmit acest drept la replică pentru a lămuri câteva aspecte incorecte sau imprecise din articolul cu titlul „Investițiile fantomă ale finului lui Virgil Măgureanu” publicat în data de 24 mai a.c., sub semnătura lui Petrișor Cană.

În primul rând, fotografia care ilustrează articolul este de acum mai bine de zece ani. Sunt convins că se puteau găsi numeroase fotografii mai recente, inclusiv pe profilul meu de pe rețelele de socializare, profil care este public. După cum știți, am răspuns și voi răspunde oricând întrebărilor și solicitărilor făcute cu bună credință de către jurnaliști. În al doilea rând, numele invocate în articol nu au nicio legătură cu subiectul și în sine. Nu sunt fiul lui Camenco Petrovici, așa cum eronat se spune în presă de zeci de ani. Pe tatăl meu îl chema Mihai, era pensionar la Revoluție și, din păcate, a trecut la cele veșnice încă din 2006. În privința soților Măgureanu, singurul lucru pe care îl pot spune este că le mulțumesc că mi-au făcut onoarea de a fi martori la cununie și, ulterior, de a-mi boteza copilul. Pe Florian Coldea nu-l cunosc și nu am nicio legătură cu așa numitele OffshoreLeaks. Cât despre „afacerile dubioase” cu familia Geoană, nu sunt deloc dubioase. Un prieten de-al meu, miliardar taiwanez, a cumpărat un imobil în București, eu fiind cel care i-a făcut cunoștință cu vânzătorul, Dominic Pan Meghea.

O interpretare ANAF

În legătură cu subiectul articolului, întreaga poveste poate fi rezumată printr-un cunoscut banc din categoria „Radio Erevan”: „Este adevărat că Ivan Ivanovici a furat o bicicletă? Da, numai că nu a furat, ci i s-a furat. Cert este că Ivan Ivanovici a fost implicat într-un furt de biciclete”. Așadar, pentru o corectă informare a publicului, doresc să precizez următoarele:

Între 2013 și 2015, ANAF a efectuat un control fiscal de fond la compania pe care o conduc. În urma controlului, inspectorii fiscali au apreciat că anumite categorii de cheltuieli nu sunt justificate, în sensul că ele nu ar fi adus venituri. În mod specific, inspectorii s-au referit la următoarele tipuri de cheltuieli:

Cheltuieli cu reparații la unele imobile din patrimoniul companiei. Ulterior, aceste imobile au fost închiriate și au produs astfel profit;

O diminuare pretins nejustificată a unor venituri provenite din operațiuni în afara țării în perioada 2008 – 2009. În realitate, este vorba despre un discount de aproximativ 30%, aplicat în relația cu un partener, discount acordat în contextul crizei economice, permițând astfel finalizarea vânzării. Ca observație personală, dacă aceeași interpretare ar fi dată de către ANAF în toate situațiile juridic și economic similare, probabil că marii retaileri de haine ar avea toți dosare penale pentru reducerile de preț aplicate în perioada soldărilor.

O a treia categorie de cheltuieli reținute în raportul de control privește investițiile în cercetare și dezvoltare pentru un parc eolian. Inspectorii ANAF au ignorat faptul că în acest domeniu se cheltuiesc aproape 150.000 de euro / MW înainte de instalarea efectivă a turbinelor și că durează aproximativ 5 ani pentru realizarea studiilor, a proiectării și pentru obținerea avizelor. De asemenea, ANAF a ignorat faptul că, în urma OUG promovate de Guvernul condus de Victor Ponta, veniturile parcurilor eoliene s-au diminuat cu 85%, context în care niciun finanțator nu a mai continuat investițiile. În ceea ce privește compania pe care o conduc, astăzi parcul funcționează cu o putere instalată de 10MW, deși investiția pentru stația de transformare este pentru 35MW, iar proiectul inițial prevedea o putere totală de 110 MW. Evident, toate cheltuielile au fost făcute în conformitate cu proiectul inițial, mizând – greșit se pare – pe un cadru legal predictibil. Toată situația mi-a amintit de gluma despre culmea „politeții”: să împingi o persoană în vârstă pe scări și să o întrebi apoi de ce se grăbește. În același mod am fost eu întrebat despre cheltuielile pentru eoliene.

Raport contestat

Companiei i s-au imputat, conform raportului de inspecție, suma de 5,4 milioane RON pentru cheltuielile menționate mai sus care nu ar fi adus venituri, plus încă 4 milioane RON penalități. Întreaga sumă a fost plătită, însă raportul de inspecție a fost contestat de către compania pe care o conduc. ANAF, conform procedurilor interne, a făcut sesizare la Parchet.

În urmă cu 6 luni, am fost contactat de către un domn comisar de la IGPR care, în mod onest și civilizat, mi-a cerut documente și clarificări despre cheltuielile menționate. Aceste documente au fost prezentate, explicate și predate în termenul stabilit.

Pe data de 12 mai a.c., am primit o nouă adresă, din partea Parchetului de data aceasta, în care eram somat să prezint până pe 15 mai a.c. aceleași documente pe care le prezentasem deja plus altele din urmă cu acum 8 ani. Am încercat să sun la Parchet, să aflu despre ce este vorba, dar nu a răspuns nimeni. Așa că am mers personal acolo, am fost primit de către domnul procuror Neculai Cârlescu și i-am explicat că este vorba de aproximativ 13.000 de pagini de documente care fizic sunt imposibil de adus de pe-o zi pe alta. I-am explicat de asemenea că urmează să plec din țară și mi s-a spus că nu este nicio problemă. Mai mult, mi s-a înmânat un document în care se precizează că documente în discuție trebuie prezentate pe data de 29 mai a.c..

Procurorul nu a respectat termenul stabilit

Pe data de 23 mai a.c., înainte de termenul stabilit de procuror pentru transmiterea documentelor și în timp ce eram în Africa de Sud, am aflat cu surprindere că, în baza unui mandat emis de domnul judecătorul de drepturi și libertăți Stegaru Mitu, se efectuează percheziții la domiciliu și la sediul companiei. Menționez că documentele care erau deja pregătite pentru a fi trimise la Parchet au fost identificate, dar nu au fost ridicate de către anchetatori. În privința rambursării de TVA, precizez că nu am rambursat niciodată TVA, nici 850.000 RON, nici 85.000, nici 8.500 și nici măcar 85 RON.

Acestea sunt așadar faptele și vă mulțumesc că veți publica acest drept la replică. Vă mulțumesc pentru parcurgerea acestor rânduri și vă doresc în continuare cât mai mult succes.

Cu stimă,
Răzvan Petrovici