Evenimentul Zilei > Social > Renato Zanella: „Dansul este o investiție făcută de cei care au sensibilitatea și puterea de a înțelege ce presupune procesul formării și susținerii unei companii. Nu faci dans pentru a scoate profit!”
Renato Zanella: „Dansul este o investiție făcută de cei care au sensibilitatea și puterea de a înțelege ce presupune procesul formării și susținerii unei companii. Nu faci dans pentru a scoate profit!”

Renato Zanella: „Dansul este o investiție făcută de cei care au sensibilitatea și puterea de a înțelege ce presupune procesul formării și susținerii unei companii. Nu faci dans pentru a scoate profit!”

Începutul lunii mai a adus numele României în prim-planul activităților artistice în context european. Renato Zanella, care în prezent este Coordonatorul Artistic al companiei de balet a Operei Naționale București, a fost invitat de onoare în juriul unei prestigioase competiții de dans.

În cariera sa, succesul l-a purtat de la Basel la Stuttgart, unde a interpretat coregrafii semnate de John Cranko, Maurice Béjárt, Jiri Kylián, Mats Ek, John Neumeier, William Forsythe, Azary Plisetsky, Glen Tetley, și Kenneth MacMillan. Timp de zece ani a fost directorul companiei de balet a Operei din Viena. Renato Zanella a fost, pentru câțiva ani, și directorul companiei de balet a Operei Naționale din Grecia.

 

La finalul competiției în care România a câștigat argintul, Renato Zanella a oferit un interviu în exclusivitate despre imaginea României în context internațional, despre acomodarea sa la București și despre importanța educării noii generații de dansatori din România și din spațiul european.

 

– România a fost reprezentată la unul dintre cele mai importante concursuri din Italia, atât în competiție, cât și în juriu! Mă gândeam la faptul că Udine este un oraș care nu are neapărat o tradiție în lumea dansului… Totuși, prin acest demers organizat de Axis Danza – una dintre cele mai renumite școli de dans din Italia – orașul a devenit o adevărată capitală a dansului. Din punctul dumneavoastră de vedere, cât de importantă este această competiție pentru Italia și pentru dansul internațional?

 

Udine se află într-o regiune în care nu sunt foarte multe companii profesioniste de dans – cea mai apropiată companie profesionistă este la Milano. Cele trei regiuni principale – Friuli, Venetto și Trentino și Alto Adige nu au companii de balet. Acest lucru înseamnă că oamenii care se preocupă de educația și posibilitățile de studiu în această profesie – dansul – primesc, prin Concursul Internațional de Dans de la Udine, o șansă pentru a-și putea exprima arta. Udine devine un oraș important datorită acestui lucru.

 

Cei mai mulți dintre cei care vor să îmbrățișeze o carieră în peisajul dansului profesional sunt nevoiți să plece foarte departe pentru a li se confirma potențialul. A fost deosebit gestul de a fi invitați – eu și colegele mele de jurizare, Bėlla Račinskaja (profesor la Academia Operei din Viena) și Sanja Nešković Peršin (Directorul Artistic al Operei din Lublijana) să jurizăm această competiție și să oferim burse de studiu pentru cei care au talent, tocmai pentru a-i ajuta să-și îmbunătățească nivelul performanței în baletul clasic.

 

După cum ați putut observa, bursele de studiu care au fost oferite au venit din afara Italiei. Nu s-a remarcat vreun reprezentant al vreunei instituții din Italia care să observe concursul, să fie interesat să descopere noi talente sau să le spijine în vreun fel. Iar acest lucru se întâmplă pentru că, în Italia, astfel de instituții au dificultăți, iar unele chiar se închid. Cei care au de suferit din princina acestei situații sunt dansatorii. În acest moment este foarte importantă reacția școlilor private și a oamenilor care iubesc arta și care vor să continue să păstreze la cote înalte nivelul educației în dans. Iar aici, în regiunea Udine, acest lucru este cu atât mai important!

 

– O competiție precum aceasta – Concorso Internazionale di Danza – Città di Udine – poate însemna cea mai importantă șansă în carieră pentru cei care se prezintă la concurs?

 

Absolut! Faptul că în competiție au existat mai multe secțiuni, astfel încât dansatorii s-au putut prezenta ca grup, pas-de-deux, soliști cu vartiații clasice… ne arată că educația în dans, aici, la Udine, este la un nivel înalt, la un nivel profesionist. Maeștii de balet formează dansatorii nu doar pentru a interpreta un scurt fragment solo, ci îi pregătesc temeinic pentru carieră. Astfel se evită situația în care un balerin studiază doar o anumită variație, iar la o eventuală audiție pentru a intra într-o companie de prestigiu pică pentru că dincolo de această variație nu mai e nimic… și pentru că sunt alții mai buni decât ei.

 

Educația în dans, pe care am constat-o aici, se face la 360 de grade. Iar acest lucru îi pregătește pe dansatori pentru a intra în companii profesioniste. Într-o companie de prestigiu este important, de asemenea, ansamblul. Pas-de-deux-ul este important, la fel ca și abilitatea de a trece rapid de la un stil la altul. Ceea ce eu am apreciat în mod special la această competiție – Concorso Internazionale di Danza – Città di Udine – este faptul că nu au existat limitări pentru anumite stiluri de dans, iar rezultatul a fost foarte bun. Cred că noi toți, cei din juriu, am fost chiar surprinși să descoperim atâția tineri talentați, iar acesta a fost motivul care ne-a determinat să oferim atâtea burse de studiu.

 

– Considerați că vreunul dintre cei care s-au prezentat în competiție ar putea fi balerin la București? Vă întreb mai ales pentru că acum sunteți Coordonatorul Artistic al Companiei de Balet a Operei Naționale București.

 

Da, absolut! Am remarcat și băieți și fete, iar cei care sunt măcar la același nivel de performanță cu dansatorii pe care i-am găsit în urma ultimei audiții de la București, au o șansă să ni se alăture. În aprilie am avut o audiție la Operă, așa că am oferit locuri în companie. Acum, în compania de la București avem și nume sonore, și o situație bună. Chiar îmi doresc să îi văd la următoarele audiții și pe dansatorii pe care i-am remarcat la Udine.

 

Scena bucureșteană a dansului s-a deschis și continuă să se deschidă către piețele internaționale. La București avem talent, tradiție națională compactă și valoroasă și deschidere. Nu avem foarte multe națiuni diferite, însă suntem considerați o companie internațională care se deschide. Majoritatea companiilor au dansatori… internaționali.

 

E un lucru firesc pentru timpul de acum. Noi, la București, ne bucurăm și de un înalt nivel de performanță. În dans au dispărut granițele. Nu ne mai gândim la noi ca la țări distincte. Mai ales în Uniunea Europeană, un dansator merge de la o scenă valoroasă la alta, fără a ne mai raporta la granițe. Iar Bucureștiul este o scenă valoroasă. Conștientizarea acestui lucru este doar primul pas.
 

– Companiile de dans din Europa și chiar din lumea întreagă au acum mai puține contracte fixe de oferit decât în trecut. Considerați că un dansator bun poate găsi cu ușurință un loc de muncă, acum?

 

Dacă acel dansator chiar este bun, da. Companiile se dezvoltă, își îmbunătățesc nivelul. Schimbările se petrec, inevitabil – nivelul devine tot mai ridicat, unii dintre dansatorii din companie se pensionează… Cariera de dansator nu este îndelungată, știm asta dintotdeauna. Sunt companii în care nici nu te mai poți gândi să dansezi până la pensie, contractele fiind semnate de la an la an… Iar această abordare, a contractelor cu durată determinată, face ca nivelul competiței să fie cu atât mai ridicat, dar și ca mentalitatea în lumea dansului să fie mai flexibilă.

 

Chiar și motivele care îi fac pe dansatori să aleagă între companii, sunt dintre cele mai diverse. Tinerii dansatori sunt din ce în ce mai buni. Piața ne oferă nivel de performanță din ce în ce mai bun. Balerinii din ansamblu, astăzi, sunt cei care, în condițiile de acum douăzeci de ani, de pildă, erau considerați soliști. Acest lucru nu demontează ideea de  „solist”, ci întărește nivelul minim care se cere pentru un balerin din ansamblu. Coregrafiile și ideile de a utiliza ansamblul în economia unui balet se adaptează și ele noilor standarde.

 

– Care scenă din Europa dictează acum trendul în universul dansului?

 

Scenele importante rămân cele din țările care au în spate școli puternice. Începând cu cele din țările nordice – Finlanda, de pildă… sau Suedia, până la Berlin, Paris, Stuttgart… apoi Mariinski, Bolshoi, Viena, Scala din Milano… Sunt încântat să știu că la București educația în ceea ce privește dansul este valoroasă și chiar ar putea să se dezvolte și mai mult.

 

La competiția de la Udine, Ana Toderică, în vârstă de 13 ani, elevă la Studioul M al Operei Naționale din București s-a clasat pe a doua poziție în confruntarea cu mulți tineri dansatori talentați. E o realitate care ancorează România încă o dată pe harta țărilor importante în lumea dansului. De asemenea, mi se confirmă, o dată în plus, ideea că acolo unde este o școală puternică în spate, scenele strălucesc și mai tare. Iar acest lucru este chiar o strategie internațională politică și a celor care conduc instituții artistice.

 

Școlile puternice de balet vor fi menținute acolo unde se dorește performanță. Baletul nu este doar ceva ce îți place – chiar dacă este cel mai clar mod de a exprima frumusețea – baletul presupune educație. Educația dansatorului și a publicului. Când cei răspunzători nu privesc dincolo de motivul care îi face să aibă o companie, când nu înțeleg rostul tradiției, al educației, nivelul companiei scade. E ca atunci când întrerupi un cerc: nu-l mai poți închide, dacă lipsesc părți.

 

Dansul este o investiție făcută de cei care au sensibilitatea și puterea de a înțelege ce presupune procesul formării și susținerii unei companii. Nu faci dans pentru a scoate profit. Mentalitatea trebuie să fie către a construi întâi baze solide – educaționale, de repertoriu… se adaugă nivelul de trai al locului respectiv și apoi, dacă ai succes, te poți gândi și la încasări bune, la imagine… Dar arta nu se începe cu gândul de a face profit.

 

– Ați venit la Opera Națională din București într-un moment delicat pentru companie. Considerați că numele dumneavoastră și experiența cu cele mai importante scene și personalități ale universului artistic au ajutat această instituție, chiar de la început? Însuși numele dumneavoastră a oferit credibilitate acestei scene?

 

Cu siguranță a existat un motiv pentru care mi-a fost solicitată prezența la București. Am apreciat că am fost invitat să mă implic într-un timp scurt într-o companie pe care nu o cunoșteam. Parcursul de succes al acestei etape, prin modul compact și eficient de lucru al balerinilor, prin reacția publicului, mi-a demonstrat că a fost alegerea corectă. Nu știu ce s-a întâmplat înainte, lucrez mult și încerc să înțeleg care sunt deciziile potrivite.

 

În dans, te gândești mereu la „acum”. Nu la „ieri”. Dacă prezentul este puternic și clar, va exista un „mâine”. Dacă liniile strategiei nu sunt definite, dacă lucrurile nu sunt lămurite și dacă relațiile nu sunt consolidate… e mai greu. În dans totul trebuie să fie corelat. Lucrurile se întâmplă ca într-o variație de pe scenă. O stagiune sau o companie pot fi asemuite cu o variație: ești acolo – dansezi, curge muzica, îți faci elementele tehnice, trebuie să duci variația la final, apoi vezi reacția publicului. Același lucru se întâmplă în viața unei companii.

 

– Prezentul dumneavoastră este acum în România. Vă simțiți acasă?

 

Da.  

 

– Sau locuiți… „într-o valiză”?

 

Nu. Acum sunt parte din sistemul din România. Mă dăruiesc cu totul acestui prezent, nu am „două fețe” și nu sunt genul care să lucreze cu jumătate de măsură. Sunt devodat și îmi setez prioritățile, dar trebuie să ne păstrăm atenția și către celelalte scene internaționale. Trebuie să încercăm să mergem în turneu, să-i invităm și pe alții să vadă compania și să înțelegem că Bucureștiul este o capitală din Europa. Fiecare capitală europeană are o companie națională.

 

Fiind în fruntea unor astfel de companii, cum s-a întâmplat când am lucrat la Atena sau la Viena, pentru mine este o mare responsabilitate, în care nu este vorba doar despre mine. Nu mă simt mai puțin important la Paris sau Milano. Știu care sunt lucrurile pe care trebuie să le rezolv, iar majoritatea depind de abilitatea de comunicare, de cum abordezi teritoriul dansului, de management, de cum te integrezi în peisaj nu doar pentru a face niște spectacole și atât.

 

– Aveți în plan să faceți ceva și pentru școala de balet din România?

 

Pentru moment, observ situația. Încerc să ajung la spectacolele școlilor și să înțeleg structura. Îmi doresc să pot face ceva. Primul meu an la București a fost dedicat companiei, iar acum „cercul” urmează să se deschidă și către celelalte aspecte.

 

– Concursul Internațional de Dans de la Udine se desfășoară anual. De ce ar trebui ca tinerii talentați din România să ia în considerare participarea la această competiție?  

 

Competiția, în sine, e principalul motiv. Participând, au șansa să vadă care este nivelul celorlalți balerini care se prezintă. Apoi, pentru un dansator este foarte bine să se supună acestui process de studiu îndelungat și detaliat asupra anumitor aspecte. Apoi, când ajung pe scena de concurs, dansatorii încep să cunoască oameni care contează. Printre aceștia pot fi viitori angajatori sau colegi de companie.

 

Un motiv pentru a începe să concurezi, ca dansator, este șansa de a face networking, de a-ți forma legături. Mulți balerini care acum sunt stele ale baletului internațional s-au întâlnit în perioada în care concurau pentru a fi văzuți – mă refer la concursuri precum cele de la Lausanne, Varna… Întotdeauna sunt emoționante întâlnirile care au loc și după douăzeci de ani – dansatorii se privesc cu lacrimi în ochi și își amintesc de momentele din concurs. Sistemul competițiilor reprezintă o realitate sănătoasă de dezvoltare, împărtășită mai ales de sistemul privat de educație.

 

Pentru mine, oamenii care se dedică acestor competiții sunt eroi. Am în minte imaginea atâtor copii care așteaptă să intre pe scena de concurs. În acest timp, fiecare împărtășește cu ceilalți din experiența sa, din realitatea țării sale. Networking-ul e viitorul. Iar viitorul se construiește acum, prin tinerii dansatori. Noi, cei cu experiență, suntem aici doar pentru a da șanse. Inclusiv la București, eu nu am ideea de a schimba lucrurile cu orice preț, ci de a forma oportunități pentru dansatori, pentru creatori, pentru public, de a-i conduce pe fiecare la următorul nivel.

 

Dacă strategia e bună și acești oameni obțin un plus în dezvoltarea lor, devenind mai curajoși… este și asta, până la urmă, o schimbare. Altfel… toată viața suntem în tranzit către următorul nivel. Iar mie îmi place să fiu parte a acestui traseu. Iau întotdeauna în serios timpul – nu-mi place să pierd vremea și încerc să obțin maximum dintr-o situație. În dans este esențial să nu pierzi timpul!

 

– Ați înmânat premii în competiția din Italia. Sunteți o personalitate apreciată la nivel internațional. Ce ați vrea să-și amintească despre dumneavoastră un tânăr talentat care a primit din mâinile dumneavoastră recunoașterea talentului și a studiului?

 

Axis Danza ne-a invitat în juriu, pe colegele mele și pe mine, și pentru prestigiu și capacitatea de a evalua corect. Eu am jurizat atât de multe competiții, încât nu-mi mai amintesc precis numărul lor. E și acesta un aspect: cei care se înscriu participă și pentru că știu că vor fi următiți dansând de oameni cu experiență și un cuvânt de spus în acest domeniu.

 

Pentru ei e importantă întâlnirea cu noi. Și la București am invitat personalități internaționale, pentru a le arăta balerinilor că și stelele pot fi atinse și că totul este posibil. Totul devine „aproape”, orice poate fi atins. În artă nu există bariere. Libertatea unei companii începe de la această posibilitate, de a accesibiliza ceea ce părea de neatins. Personalitatea umană are resurse.

 

Zilele trecute, la o audiție, vorbeam cu un băiat care a prezentat… corect o variație. I-am spus să iasă din scenă și să revină apoi cu atitudinea potivită: să decidă ce vrea să transmită și să exprime lucrurile de care este convins. Dacă balerinul nu este sigur de ceea ce vrea să exprime – tehnică, siguranță, virtuozitate, nu-l va convinge pe cel care îl poate angaja într-o companie. La o audiție e totul sau nimic!

 

Dansul a început ca fiind o artă… estetică, ceva care aproape să-i intimideze pe oameni prin frumusețea lui și să-i facă să-l idolatrizeze pe cel de pe scenă, iar acest lucru se întâmplă încă în stilul pur clasic. Însă un dansator complet trebuie să fie mai mult decât imaginea aceasta, trebuie să seducă publicul și să stârnească reacția privitorului. Sper ca fiecare dintre cei care își doresc să devină dansatori să aibă parte de o experiență revelatoare, la un moment dat. Atât cei care câștigă o competiție, cât și cei care nu se califică pe podium.

 

Acum mulți ani, la rândul meu, trebuia să particip la prestigiosul concurs de la Lausanne. Rosella Hightower mi-a spus că sunt pregătit să concurez. Am fost atât de fericit! Apoi m-a întrebat de ce nu m-am dus… – „Premiul a venit de la dumneavoastră. Dumneavoastră ați fost cea care a decis că trebuie să mă duc. Iar acest lucru a fost important pentru mine, a contat! Ceea ce nu știți este că am depășit limita de vârstă”, i-am spus. Dar acel moment când această mare balerină, această personalitate importantă a crezut în mine, mi-a rămas mereu întipărit ca un reper. „Premiul” a fost, de fapt, o audiție, care mi-a adus primul contract.

 

Concursurile sunt și despre acest aspect: uneori te poate vedea cine trebuie! O bursă sau o șansă de a da o audiție contează, uneori, mai mult decât un premiu. Premiul te poate face să fii mândru și să stagnezi profesional, în timp ce șansa de a fi văzut, în timp, poate cântări mai mult.