“Minciunile, mascarea faptelor, voința de a-și atribui rolul pozitiv, zvonurile, selectarea informațiilor în funcție de interese, propaganda:  aceste mijloace de dezinformare nu reprezintă vreo noutate. Dar evenimentele recente (alegerile americane din 2016, „Macron leaks”…) au arătat acut pericolul deosebit pe care îl reprezintă campaniile de dezinformare când sunt alimentate la scara actorilor statali sau parastatali.

Odată cu declanșarea crizei Covid-19, a fost depășită o nouă etapă. Narațiunile și contra-narațiunile au dat foc întregii planete, luând aspectul primului „război informațional” mondial sau, dacă preferați,  Primul Război Mondial al dezinformării.

Internaționalizarea narațiunilor și contra-narațiunilor cărora le facem față se înscrie, mai întâi de toate, într-un context de politică internă. Și trebuie să notăm: fie că este vorba de o democrație a opiniei, de o democratură sau de o tehnocraţie, impactul crizei asupra societăților este atât de profund încât liderii din toate tipurile de regim încearcă în prezent să-și convingă populațiile că au reacționat bine, că gestionează bine criza. Nu de alta, dar trebuie să liniștească “masele”.

Narațiunea centrală este deci unanim împărtășită de autoritățile de la putere pe toată planeta: “Facem ce este mai bine”. Această voință de a-și apăra acțiunea nu este proprie nici ideilor ciudate ale unui Trump, nici școlilor rusă sau chineză de dezinformare, nici democrațiilor celor mai moderate. Ea poate lua forma operațiunilor televizate cu grijă de puterea în funcție sau a exercițiilor zilnice de “transparență”, a vizitelor prezidențiale sau a punerii în evidență a autorităților independente de sănătate, dar esența mesajului este mereu aceeași. “Noi facem bine”.

CONTINUAREA ARTICOLULUI IN PAGINA URMATOARE