Potrivit cotidianului italian ilgiornale.it, care citează Alarm Phone (un ONG care acordă asistență ambarcațiunilor aflate în dificultate în Mediterana) în doar patru zile, între 9 și 12 ianuarie, 22 de bărci, cu 1.150 de persoane la bord, au plecat de pe coastele libiene. ONG-iștii estimează, însă, că, în total, „aproximativ 1.500 de persoane au încercat să părăsească Libia în ultimele zile”.

237 de imigranți au fost salvați de navele ONG-urilor și se află acum la  bordul navelor Sea Watch 3 și Open Arms. Alte 266 de persoane au fost salvate de navele malteze avertizate de Alarm Phone, după cum raportează aceeași organizație. În sfârșit, alți 97 de imigranți ar fi „reușit să ajungă în Italia în mod autonom”.

Ceilalți aproximativ 700 de imigranți au fost interceptați de Garda de coastă libiană și întorși din drum.

„Pe măsură ce criza libiană se agravează, ne așteptăm ca și mai mulți oameni să încerce să caute azil în Europa în următoarele săptămâni”, avertizează asociația Alarm Phone. E o temere pe care o împărtășește și ONG-ul Sos Mediterana, care pe Twitter solicită un refugiu sigur pentru cei „237 de supraviețuitori” care se află  acum la bordul celor două nave ale ONG-iștilor.

La rândul său,  ONG-ul spaniol Open Arms, care a salvat 118 imigranți vinerea trecută, lansează mesaje disperate. „Cu defecțiunile continue ale motorului, dificultățile cresc și devine urgent să ajungem în port”.

Și ONG-ul care se ocupă de raportarea situațiilor dificile în care se găsesc bărcile (Alarm Phone) face apel la Uniunea Europeană să pregătească „pasaje sigure pentru persoanele care doresc să obțină libertatea și securitatea” . Nu este posibil, susțin ONG-iștii, ca cei care fug de Libia să „aleagă între violența insuportabilă a lagărelor de război și închisorile, violența invizibilă a mării și eforturile europene de a-i respinge”.

Având în vedere aceste apeluri, nu putem să evităm întrebarea: nu cumva toată acțiunea ONG-iștilor e concertată? Nu cumva încearcă să sporească presiunea asupra UE profitând de luptele din Libia? N-aș vrea să mă considerați cinic sau insensibil, dar bărcile care aduc imigranți sunt controlate de rețelele de traficanți.  Nu e ca și când bieții oameni, scăpați din bătaia puștilor, ar fura prima luntre care le-ar ieși în cale și s-ar aventura în larg… După părerea mea, disperarea refugiaților joacă un singur rol în această ecuație, mărește prețul traversărilor peste cei 2500 de dolari plătiți în mod obișnuit mafioților din Libia.

Te-ar putea interesa și: