MILLIYET (Turcia). În ciuda tuturor avertismentelor liderilor turci, forţele fidele regimului Assad au atacat un convoi al forţelor armate turce în regiunea Idlib, iar în urma acestui atac cinci militari şi-au pierdut viaţa, alţi cinci fiind răniţi, situaţie ce a adus Ankara în punctul de la adopta decizii importante, în afara ripostei imediate.

 

Săptămâna trecută, tot luni, în aceeaşi regiune, după atacul împotriva forţelor armate turce în care şi-au pierdut viaţa 7 militari şi un civil din cadrul personalului, preşedintele Recep Tayyip Erdoğan a acordat un răgaz Damascului până la finele acestei luni pentru a pune capăt unor astfel de atacuri, avertizând că, în caz contrar, forţele armate turce vor răspunde printr-o amplă operaţiune.

De la sfârşitul săptămânii trecute, forţele armate turce concentrează un mare număr de militari şi trimite vehicule blindate, tancuri, obuze şi muniţie în regiunea Idlib, evidenţiind în mod deschis importanţa pe care o acordă acestei probleme.

În acest timp, printr-o declaraţie, ministrul apărării Hulusi Akar ne expune care este scopul şi strategia acestei demonstraţii de forţă. Prin această declaraţie ministrul a transmis şi mesajul că aceste pregătiri militare vor fi valabile şi în cazul aplicării planurilor B şi C.

Toate acestea înseamnă că Turcia se gândeşte să lanseze o operaţiune diferită de cele anterioare în cazul în care regimul Assad nu-şi schimbă atitudinea agresivă şi nu ia în serios ultimatumul dat de Erdoğan.

Pentru o acţiune care nu este conformă unei operaţiuni din punct de vedere miliar, Ankara trebuie să-şi reevalueze din punct de vedere politic poziţia faţă de Rusia, un susţinător al regimului Assad şi să adopte o decizie.

Această situaţie ar putea opune deschis, din punct de vedere militar, Turcia şi Siria. Acest lucru va însemna un război între cele două ţări?

***

De această dată, armata turcă va purta un război cu armata regimului sirian pe teritoriul Siriei. Operaţiunile la care au participat până acum forţele armate turce au avut ca ţintă ISIS şi în special elementele YPG (Unităţile de Apărare a Poporului, aripa militară a PYD - n.trad.), cu aceştia a luptat armata turcă. Iar motivul declanşării acelor operaţiuni a fost securitatea; adică curăţarea zonelor din apropierea frontierelor de grupările teroriste şi crearea de zone de securitate.

De această dată, dacă va fi lansată o operaţiune, ţinta va fi armata siriană, militarii turci vor lupta împotriva sirienilor şi vor încerca să-i îndepărteze din zonele stabilite.

***

Fără îndoială, prevenirea unui posibil război între Turcia şi Siria este dorit de toată lumea din această zonă, lume care doreşte pace şi stabilitate. Din acest punct de vedere trebuie găsită imediat o soluţie la criza declanşată de atacul forţelor regimului asupra punctelor de observaţie turce.

În acest timp Turcia îşi continuă, pe de-o parte, pregătirile militare, iar pe de altă parte îşi intensifică eforturile diplomatice. Speranţele care s-au născut după întâlnirea de la Ankara cu o delegaţie rusă nu par a se realiza.

De fapt, ultimile acţiuni ne-au arătat că Procesul de la Astana şi Acordul de la Soci nu reprezintă o soluţie pentru situaţia critică şi complicată de la Idlib. Bombardamentele forţelor siriene susţinute de Rusia, care au generat o dramă umanitară, au paralizat acordurile. Motivul avansat pentru aceste atacuri, şi anume anihilarea elementelor teroriste, este considerat valabil şi, în ciuda faptului că, în urma atacurilor au murit mii de civili, iar sute de mii de oameni şi-au părăsit locurile natale, Moscova şi Damascul continuă încă să aibă aceeaşi atitudine, ceea ce a făcut ca această problemă să devină una fără ieşire. Din acest punct de vedere, în procesul diplomatic, pe lângă încetarea imediată a focului, trebuie găsită şi o soluţie, pe termen mai lung, pentru curăţarea regiunii Idlib de grupările teroriste.

Aceasta este nu este o problemă care să se rezolve doar cu măsuri militare, ci una foarte complicată. Ce păcat că, mult timp de acum încolo, criza din Idlib pare că va rămâne pe agendă, împreună cu dimensiunea sa umanitară... (Comentariu de Sami Kohen) - RADOR.