Istoria secreta
Răscumpărau robii munteni și moldoveni, dar mai și plăteau pentru greșelile Domnilor
Reprezentanții Țărilor Române și Principatului Transilvaniei la Poarta otomană se numeau capuchehaie (substantiv feminin, cu variantele capuchehaia, capichihaie și capichehaie ș.a.).
Aceștia dispuneau de dragomani și, deși imunitatea lor nu era uneori respectată atunci când domnitorii pe care îi reprezentau trădau, clădirile unde își aveau sediul erau scutite de taxe și de încartiruire, servind și drept azil celor urmăriți sau scăpați din închisori turcești.
Potrivit lui Dimitrie Cantemir, capuchehaiale puteau răscumpăra ori elibera robii moldoveni și munteni care erau luați de tătari și erau vânduți ori trimiși la Istanbul.
Primele consulate românești au apărut într-o formă incipientă încă din 1839, ca secții consulare ale agenților domnitorilor Munteniei și Moldovei la Constantinopole și apoi pe lângă căpităniile porturilor Galați și Sulina, aflate sub jurisdicția Comisiei Europene a Dunării.
Ne puteți urmări și pe Google News
În anul 1860 urmează deschiderea Agenției Diplomatice și Consulare a Principatelor Unite Române la Paris.
După obținerea independenței de stat a României, în 1879 sunt insituite, pe lângă Legațiile din principalele capitale europene, care desfășurau și activitate consulară, următoarele oficii consulare: Consulate Generale la Constantinopole, Sofia și Pesta; Consulate la Ismail, Salonic și Rusciuc-Varna. S-au înființat ulterior și Tribunale Consulare, la Constantinopole (1885), Cairo (1904) și Cleveland (1920).
Citește toată POVESTEA pe Evenimentul Istoric
Recomandările noastre
