Conducătorul rus manevrează pentru a rămâne la putere o perioadă indefinită. De ce s-ar opri aici?
Autocrații bătrâni rareori demisionează, și nici nu se pierd pur și simplu în peisaj. Astfel că atunci când Vladimir Putin a strecurat câteva propuneri de amendare a constituției rusești în discursul său maraton despre starea națiunii de miercuri, urmat imediat de demisia întregului guvern, s-a formulat ipoteza că președintele, ajuns acum la 67 de ani, așează fundația pentru prelungirea domniei lui de 20 de ani și după expirarea actualului său mandat, în 2024.
Ceea ce a propus el însă, nu este nicidecum ceva atât de simplu precum schimbarea limitei de două mandate consecutive stipulate de constituție. Dlui Putin nu-i place să umble la ordinea deja existentă, aflată sub controlul lui deplin, iar ultima oară când a făcut un gest-surpriză pentru a-și prelungi șederea la putere - celebra rocadă a funcțiilor cu Dmitri Medvedev - rușii au ieșit în stradă mânați de indignare.
Așadar, de data aceasta, au cugetat kremlinologii, președintele și-a început mașinațiunile cu patru ani înainte și le menține suficient de derutante pentru a înmuia rezistența, a evita o luptă incipientă pentru succesiune și a prinde pe toată lumea pe picior greșit.
Iată ce a propus el: să i se confere camerei inferioare a parlamentului mai multă putere la numirea miniștrilor, inclusiv a premierului, toți aceștia fiind în prezent propuși de președinte și aprobați de legislativ, aprobare care e o simplă formalitate; să i se interzică președintelui să aibă mai mult de două mandate (acum sunt interzise mai mult de două mandate consecutive); să se acorde unele puteri Consiliului de Stat, lipsit acum de orice fel de colți.
Dl Putin a numit în funcția de premier un personaj care nu se afla pe radarul nimănui, Mihail Mișustin, până recent șeful autorității fiscale. Dl Mișustin este considerat o persoană competentă, dar deloc amenințătoare la adresa dlui Putin, iar el cunoaște numeroase secrete care l-ar putea ajuta pe șeful său dacă cineva din elită ar încerca să ridice nasul.
Pe baza acestor măsuri se pot construi mai multe scenarii. Cel mai convingător dintre ele este acela care afirmă că dl Putin își va perpetua controlul prin intermediul proaspăt consolidatului Consiliu de Stat. Succesorul lui la președinție va fi retrogradat, deci dl Putin ar urma să-și mențină o putere considerabilă exercitată din culise.
Avantajul acestui sistem ar fi că, deși el va exercita comanda, dl Putin va putea da vina pe premier pentru orice neajunsuri, dar și pe parlament pentru desemnarea acelui premier. Absența sa de pe scena principală i-ar permite totodată dlui Putin să-și reducă volumul de muncă și să se bucure mai bine de numeroasele sale miliarde.
Oricare vor fi fiind intențiile sale reale, dl Putin deține autoritatea și popularitatea necesare pentru a obține aprobarea amendamentelor constituționale printr-un referendum fără vreo împotrivire serioasă, cât și timpul necesar pentru a-și pune la cale următoarea mutare. Pentru Occident, acest lucru înseamnă că până în 2024 nu vor exista modificări de politici și, posibil, după aceea vor exista doar unele foarte mici.
Editorial tradus din THE NEW YORK TIMES - RADOR
Recomandările noastre
