România poate hrăni 80 de milioane de oameni, însă realitatea este cea a pârloagelor şi a producţiilor slabe. Prin iniţiativă, afacerile agricole ar exploda.

Cornetu şi Mihăileşti sunt două localităţi aflate la maximum 30 km de Bucureşti, prima în judeţul Ilfov, a doua în Giurgiu. Cu aproape 6.000 de hectare de pământ agricol, ar trebui să fie privilegiate de apropierea de Capitală. Totuşi, oamenii de aici au învăţat să nu trăiască din agricultură.

Cinci mii de hectare de pământ agricol. Cu atât figurează Mihăileştiul, potrivit datelor din Registrul Agricol. Cum Bucureştiul e la doi paşi, legumele nici n-ar apuca să se aşeze bine în lădiţe că ar ajunge pe tarabe, proaspete. Dacă ai fi un străin, cu gândul acesta ai poposi aici.

Agricultorii, "măturaţi" de pe pieţe

Pe străduţele desprinse din drumul european vezi tot felul de maşini străine, care te fac din nou să te gândeşti la bunăstare. "Au vândut terenuri şi şi-au luat maşini", explică misterul Nicolae Popa, un bărbat care stă în chirie în Mihăileşti. Tot el povesteşte despre un puştan de 19 ani care şi-a luat BMW după ce a vândut un petic de 1.000 mp unui tip care şi-a făcut vilă. "Şi, după doi ani, şi-a pus GPL, că bani de benzină de unde?", încheie omul.

Gheorghe Predescu stă într-o casă de la marginea drumului european. E o casă bătrânească. Cândva, vindea zarzavaturi şi legume. Culmea, se întâmpla pe vremea lui Ceauşescu. "Mergeam în piaţă la Matache, la Obor. Mai întâi cu ceapă şi salată verde, vindeam pe unde apucam. După aia, vara, cu legume", îşi aminteşte omul. Acum, tocmai curăţă un păr de crengile în plus. Un gutui aşteaptă în grădină, la rând. A renunţat la grădinăritul pentru profit prin 1992. "Au pus cămătarii mâna pe pieţe. Pentru noi, ăştia mici, să vinzi angro e muncă degeaba", arată omul cum a fost "măturat" de pe piaţă. E mulţumit că face legume pentru el, pe cei 20 de ari. În câmp, are 3 ha, se judecă pentru ele.

Puţini sunt bucureştenii care pun în gură vreo legumă produsă la Mihăileşti. Asta deşi pământul este bun pentru legumicultură, arată o cercetare din anii ’70, pe care o găsesc într-o carte de la Biblioteca Central-Universitară din Bucureşti.

Tot felul de parametri ai solului stau înşiraţi în tabele, iar la sfârşit sunt trasate recomandări. Sunt făcute calcule de producţie pe zeci de hectare. Curat fantezie, la Mihăileşti lumea nu se asociază, temătoare parcă de perioada fostelor CAP-uri.

Teama de CAP-uri şi de "şmecheri"

"Nu am încercat. Sunt tot felul de şmecheri care profită de pe cârca ta", se plânge Mioara, o femeie între două vârste care, la rându-i, a încetat să facă agricultură. Într-un an, un bărbat dintr-o comună apropiată, Bragadiru, i-a propus o afacere: să-i dea lui în arendă terenul, iar el să-i plătească în legume. În plasa pe care o poartă în mână se vede şi un borcan de pastă de tomate. Nu mai face legume nici pentru ea. S-a angajat la o firmă de termopane, "salariu mic, opt milioane", preia comenzi. Dar, după atâţia ani de agricultură, poate şi ea să-şi facă unghiile. Iar terenul, "poate îl trece intravilan", să-l vândă la preţ bun.

CU MUNCĂ, SE POATE

Trei ani, patru solarii, bani pentru o familie

Înainte de vizita la Mihăileşti, am citit un anunţ pe internet. "Vând salată şi ceapă verde direct din solar". Sub anunţ, un nume, Mihai. La telefon, o voce tânără îmi spune că a vândut totul, nu mai are nimic deocamdată, dar va avea înainte de Paşte. Îi spun că nu sunt un client, ci un jurnalist.

Râde şi mă invită pe la el, cu condiţia să nu îi fac poze. A mai apărut într-un ziar local şi a doua zi s-a trezit cu folia tăiată şi plantele îngheţate. Are 34 de ani şi doi copii micuţi. "Tot aşa, m-au sunat oamenii în draci în ultimele zile", spune el amuzat. Un prieten l-a sfătuit să pună câteva anunţuri pe un site vizitat zilnic de mii de oameni.

A vândut pe internet şi pe jumătate de masă în piaţă

Până acum, jumătate de producţie a vândut-o la oameni care l-au sunat de pe internet. E drept, la preţ mai mic, dar au luat cantităţi mari. Cineva a cumpărat dintr-o dată 500 de căpăţâni de salată verde şi 3.000 de fire de ceapă. Îşi aminteşte că atunci i-a luat băieţelului maşina cu telecomandă pe care i-o arătase de mult, într-un raft din supermarket. L-a costat 100 de lei. "Dar am căutat şi un loc în piaţă. Vezi, în piaţă vinzi la bucată, preţul e mai bun. Dar nu prea găseşti masă", spune el. După ce a căutat loc prin pieţele Obor şi Veteranilor (cartierul Militari), s-a gândit să încerce la Crângaşi. S-a înţeles cu cineva de acolo, să vândă şi el pe jumătate de masă. "Într-o zi vindeam eu pentru el, în alta el pentru mine", spune el.

Are patru solarii, cred că puse cap la cap ar acoperi sub folii un teren de fotbal. Le munceşte cu familia şi spune că nu ar da munca asta pentru ceva în oraş. "Să mă angajez la o firmă? Sau agent de pază? Nu, mulţumesc, o duc bine în agricultură", afirmă el. Spune că, la anul, va depune un dosar pentru fonduri europene, speră că va găsi ajutor la primărie. "Lumea să teme de primării, de oamenii care conduc. Poate se fac şmecherii, dar dacă ceri ajutorul, trebuie să te ajute, o primărie e bine văzută dacă a reuşit să dea X fonduri", susţine el.

2.500 de lei pe lună, din agricultură

Îl întreb cât câştigă. Dacă e să facă o medie pe lună, ar fi 2.500, spune el. Nu a cerut subvenţie pentru solarii. Spune că nu ar merita nici drumul până la Giurgiu, unde se face plata. "La legume, subvenţia e mică. Măgăriile se fac la cereale", spune tânărul.

În afara vilelor, casa tânărului pare cea mai îngrijită, cu acoperiş nou din ţiglă metalică, cu geamuri mândre ale căror tocuri imită lemnul. Şi toate astea, plus maşina din curte (e drept, second-hand, "luată şi înmatriculată la bulgari"), le-a făcut numai din agricultură, în ultimii trei ani.

"Restituirea funciară lansată în 1990 nu a fost urmată de susţinerea dezvoltării de noi structuri de producţie.", DACIAN CIOLOŞ, comisar european pentru agricultură

1.389 de lei este subvenţia acordată la hectarul de grâu. Aceasta acoperă 58% din costuri. La legume, subvenţia nu trece de 14% din cheltuieli

DE CE SUNT GOALE BUZUNARELE ŢĂRANILOR

Românul face 340 de euro la hectar, olandezul - 5.300 euro

Primele simptome le-am prezentat imediat după 1989, spune Dacian Cioloş, comisarul european pentru agricultură, când agricultura s-a descotorisit de CAP-uri, dar şi de tot ce înseamnă structurile de producţie. Iar acum lipsesc programele agricole care să se întindă pe "2-3 mandate guvernamentale".

Aceste date se reflectă în marile probleme ale agriculturii româneşti. Prima dintre acestea ar fi imensele terenuri agricole necultivate. Potrivit unor date oficiale, în România există 1,3 milioane de hectare de pârloagă. Neoficial, sunt 3 milioane, din cele 9,4 milioane de hectare arabile.

Exploataţii mici, producţie slabă

Apoi, există probleme şi cu suprafeţele cultivate, unde "politicile agricole" - de lipsa cărora aminteşte Cioloş - nu încurajează asocierea agricultorilor şi comasarea terenurilor.

"În anul 2007, primul an după aderarea la UE, dimensiunea fizică a exploataţiilor agricole era de 3,5 ha, ţara noastră situându-se pe penultimul loc în UE 27. La polul opus s-a situat Republica Cehă cu 89,3 ha pe exploataţie", arată prof. dr. Marin Popescu, cercetător al Institutului de Economie Agrară al Academiei Române.

În tranziţia agriculturii la economia de piaţă, România a găsit soluţia în întoarcerea în trecut, la fragmentarea agricolă din perioada interbelică (90% dintre exploataţii au sub 5 ha), demonstrează Popescu. În schimb, Republica Cehă a gândit în perspectivă şi a concentrat suprafaţa agricolă în exploataţii de mari dimensiuni. Desigur, sunt două extreme, dar exploataţia medie din Uniunea Europeană se întinde pe 12,6 hectare, de trei ori mai mare decât cea românească.

Potrivit lui Popescu, fragmentării pământului i se adaugă problema productivităţii slabe. În timp ce România reuşeşte performanţa modestă de o unitate de mărime economică (ESU) pe exploataţie, în Olanda această performanţă este de 111 ESU. E drept, exploataţia medie a olandezilor măsoară 25 ha. Cum 1 ESU este echivalentul a 1.200 de euro, un calcul simplu arată că, în timp ce românul câştigă, în medie, 342 de euro la hectar, fratele european din Olanda ia 5.328 de euro.

Trebuie să reinventăm cooperativa

“Degeaba avem potenţial, dacă nu îl valorificăm", concluzionează Cioloş în articolul său. Popescu consideră că eficientizarea agri culturii depinde strict de încurajarea exploataţiilor familiale cu scop comercial, de dimensiuni medii (5-10 ha). Astfel, spune Popescu, “păstrăm agricultorul român ca proprietar al pământului, manager şi beneficiar al rezultatelor sale", iar agricultura e una eficientă.

Avem nevoie, pe paşi:

1. finalizare retrocedărilor şi a proceselor privind proprietatea;
2. stimularea schimbului de terenuri;
3. dezvoltarea societăţilor cooperative şi grupurilor de producători;
4. evitarea speculei.

Şi, completează Cioloş, "aducerea la lumină (adică pe piaţa organizată) a producţiei la negru".