Tot mai mulţi tâlhări de lux au intrat în ultima vreme la puşcărie, completând un şir boscheţi otrăvitori ce începe să prindă ceva contur, dar care, de la cei câţiva metri actuali până să ajungă să înconjoare ecuatorul (o dimensiune pentru care avem din păcate resurse) mai are nevoie de multă ploaie.

O altă lungă listă e în cercetări, arestări, procese, amânări, suspendări, protecţii parlamentare sau ministeriale.În fruntea listei mai selective a celor”de sus” găsim parlamentul, care se dovedeşte tot mai mult un soi de adăpost pentru tâlhari, ceva între bordel şi fortăreaţa „naşilor” onoratei familii.

Camarazii de afară ai celor ieri vedete azi proprietari de săpun legat cu sfoară să nu le scape, Doamne fereşte, pe jos la duşul comun, croşetează intens pentru trecerea unei propuneri legislative care să le scoată prietenii de nebunii din închisori. Tot ei pun piatră peste piatră ca să facă iar justiţia capră ca să-i ferească pe ei, şi pe toţi hoţii, tâlharii şi criminalii, de pericol legii. Adică nici să nu mai fie anchetaţi, ci premiaţi. Iar de închisoare, nici vorbă.poate doar pentru denunţători, persoane suspecte care nu dau sau refuză şpaga, prostovani care se încăpăţânează să rămână cinstiţi şi să viseze la un viitor fără hoţi şi spăgari, tocilari care ne sfidează cu licenţele şi doctoratele lor pe bune, elevi care fac ţara de ruşine câştigând olimpiade internaţionale. Se pune tot mai fără perdea de o republică mafiotă.

Motivul oficial principal pentru aministiere ar fi supra-aglomerarea închisorilor. Pe această logică, dacă, de exemplu, se va constata că „drepturile”  puşcăriaşilor nu sunt respectate în România pentru că nu stau câte unul sau doi în celulă, că nu au aerul condiţionat, electronicele, consultanţii, medicul şi asistenta personală, vitaminele, proteinele, prietenele şi alte alea necesare, nu-i aşa că mai bine închidem stabilimentele cu pricina şi le dăm drumul acestora? Şi dacă le dăm drumul unora, nu e mai bine să le dăm drumul tuturor şpăgarilor, hoţilor, tâlharilor, violatorilor şi criminalilor, să întindem corturile pe stradă, să scoatem mesele, să chemăm maneliştii şi curvele şi să ne veselim?

Într-un parlament dominat de comunişti-socialişti, adică mafioţi (pentru înţelegerea comparaţiei a se citi lucrările lui Marx, Engels, Lenin), unii cu acte în regulă, alţii încă la nivel de ideal,  unii pe faţă, alţii mascaţi, iniţiativa respectivă, care s-a plimbat pe la fiecare legislatură, nu ne miră. Nu cu borfaşi, nu cu cei de la limita sau din afara societăţii a fost instaurat comunismul în ţară? Nu ne-au fericit periodic atotputernicii secretari generali ai PCR şi, după 90, ultimul dintre ei, cu nevoia dumneavoastră, domnul Ion Iliescu, cu valurile de hoţi, tâlhari, violatori, iertaţi şi trimişi printre noi ca să ne abată gândurile de la alte prostii?

Din păcate, din cauza reflexelor comunistoide cu care siluiesc dreptatea atunci când pun mâna pe putere, a pornirilor „alcaponeşti”, dar şi din lipsa de viziune strategică şi de competenţă managerială, administratorii statului român din aceşti ultimi 24 de ani au neglijat până acum o mare şansă a României. Luând seama la tot ceea ce se întâmplă în jurul nostru, evaluând potenţialul de mic sau de mare "compromis" în dauna legii ca majoritar în rândul populaţiei (după admirabilul model primit şi înainte şi după ’90 şi statuat ca fiind normal, corect, moral), înfricoşătoarea  accelerare a degradării noastre şi continuarea funcţionării la regim maxim a corupţiei şi hoţiei, cea mai profitabilă investiţie pentru această ţară ar fi puşcăriile. Mai ales cele cu regim de lucru;  fie în interior fie pe şantierele patriei.     

Iată şi câteva motive pentru demararea de urgenţă a unui vast program de construire a unor închisori, de genul construcţiilor uşoare, în centrul şi în jurul fiecărei localităţi:

- vor revitaliza puternic industria construcţiilor şi pe cea a materialelor de construcţie, vor reduce masiv şomajul, vor spori încasările la toate bugetele statului, locale sau centrale, economice sau sociale, căci va fi nevoie de multe mii de astfel de facilităţi. Iar atunci când, în cazul fericit că nu vor mai fi necesare, unele va trebui să fie închise, vor putea să fie reorientate către turismul de nişă – în care se plătesc mii de euro pentru a dormi, a mânca, a fi înjurat sau a-ţi face nevoile la găleata din puşcărie – sau vor putea să devină locuinţe sociale pentru tinerii care chiar muncesc, dar cărora salariul, adunat pe câteva zeci sau sute de ani, fără a consuma nimic din el, nu le-ar ajunge pentru o garsonieră sau un apartament;

- oricât de mult ar costa întreţinerea în puşcărie a borfaşilor din structurile de stat (sau private), a mafioţilor, tâlharilor, traficanţilor, violatorilor şi hoţilor de pe stradă, ea va fi mai mică, uneori chiar infimă în raport cu cât ne costă menţinerea lor în respectivul post, structură, instituţie, funcţie, cu cât ne fură banii şi timpul şi cu câtă mizerie, durere şi distrugere provoacă ei în generaţiile actuale şi viitoare; iar dacă mai şi lucrează în timpul ăsta, cu atât mai mică;

- se va rezolva eterna problemă a autostrăzilor, reabilitării căilor ferate, a sistemelor de irigaţii şi a digurilor de protecţie împotriva inundaţiilor;

 - vor rezolva problema sentinţelor minime sau cu suspendare, care au ca motivaţie supra-aglomerarea puşcăriilor actuale; e foarte probabil chiar ca judecătorii, după ce vor trăi liniştea, vor vedea seninul şi vor simţi mirosul de trandafiri ale noului mediu uman românesc să aleagă varianta maximului, dublată de programe educaţionale pentru transformarea troglodiţilor din spatele gratiilor în grădinari ai noii realităţi;

 - exemplul dat cu cei închişi acolo pentru mulţi ani de reflexie şi muncă, se va constitui într-un glas al raţiunii cel puţin pentru unii din cei rămaşi afară  şi împinşi de necuratu' să le urmeze exemplul.

Completate cu câteva măsuri la nivel legislativ cum ar fi: premii consistente pentru „denunţarea” , evident cu probe, a corupţilor, hoţilor, mafioţilor, genul „WANTED”; confiscarea completă a tuturor bunurilor şi sumelor de bani care nu pot fi justificate; recuperarea sumelor care constituie prejudiciul, aduse la zi cu dobânda şi multiplicate cu 2, 3 .. 10 funcţie de gravitatea faptei; premieri consistente pentru echipele de investigatori care reuşesc să obţină probele pentru anchetarea şi apoi condamnarea respectivilor interlopi; toate cheltuielile prilejuite de anchetă, pregătirea dosarului, derularea actului de justiţie şi perioada de pedeapsă să fie recuperate de la infractor; munca obligatorie pentru toţi cei din categoriile de mai sus; suspendarea, până la dovada serioasă şi pe termen lung, a unei integrări sociale sănătoase, a dreptului de a vota, de a candida, de a ocupa o funcţie publică astfel încât să se cureţe şi listele aleşilor dar să se elimine şi de pe listele cu votanţi acea categorie de creaturi care vor vota întotdeauna pentru mai multă corupţie, mai multă tâlhărie, mai multă fărădelege, adică mai mult genocid moral, gândiţi-vă cam ce rezultate s-ar obţine şi ce imagine bec ar avea România! Gândiţi-vă la avalanşa de investiţii străine serioase, la revigorarea, chiar explozia iniţiativei economice sănătoase locale, la viaţa mult mai senină şi mai lipsită de stres a cetăţeanului în raport cu aparatul de stat, la liniştea şi siguranţa de pe stradă şi din case, la veniturile şi la timpul liber amplificate substanţial etc. etc.

Vă puteţi imagina o aşa lume românească? 

Deci, cine e pentru?