Opinii EVZ
PULSUL PLANETEI. Portavionul Crimeea: militarizarea Mării Negre și proiecția forței ruse împotriva NATO
Anexarea Crimeii de către Federația Rusă și încălcarea tuturor acordurilor internaționale, având drept consecință distrugerea eșafodajului de securitate din Europa, au permis militarizarea regiunii și debalansarea completă a echilibrului de forțe din Marea Neagră.
Dacă în Estul Ucrainei gradul de militarizare și înarmare depășește fără nici un efort totalul trupelor și armamentului pe care-l va avea între flancul Estic al Alianței, după măsurile de reasigurare și ridicarea bugetelor statelor din regiune la 2% din PIB, Crimeea s-a transformat într-un adevărat port-avion capabil să proiecteze forța în întreaga Mare Neagră precum și în Mediterana, dezechilibrând fundamental raportul de forțe din regiune.
Diferența juridică este faptul că Rusia nu mai e legată de documentele legale ale staționării flotei Mării Negre la Sevastopol și prezenței trupelor ruse în Crimeea. Deja limita de 25.000 de soldați în regiune nu mai e respectată pentru că, în viziunea rusă, e vorba despre teritoriul său. În plus, condițiile și limitările ucrainene, care nu au permis schimbarea capabilităților navale din regiune de peste 25 de ani nu mai sunt active. Astfel, flota rusă a Mării Negre se poate transforma lesne dintr- un morman de fiare vechi, gata să se scufunde la ieșirea în larg, într-o forță reală de lovire în imediata apropiere a României.
Pentru a-și întări și împrospăta capabilitățile, Rusia a dislocat în Marea Neagră sau pregătește dotarea Flotei Mării Negre cu șase submarine din clasa Kilo, șase fregate tip Amiral Grigorovici, dotate cu rachete antivas și cu categorii de rachete multirol (solaer, sol-sol) și cu patru vehicule amfibii clasa Ivan Gren. Dar programul total de modernizare și dotare a Flotei Mării Negre, parte a programului de înzestrare până în 2020 a Armatei ruse, conține 206 nave și vase diverse, între care 80 de nave de luptă noi, precum și darea în folosință a celei de-a doua baze navale ruse din Marea Neagră, cea de la Novorosiisk. Cel puțin așa a anunțat Vice-Amiralul Alexandr Vitko, în prezentarea făcută președintelui Putin, în septembrie 2014.
Întărirea semnificativă a Flotei Mării Negre și militarizarea Crimeii creează preocupări majore statelor riverane și Alianței. E adevărat că nu e primul plan de modernizare al trupelor ruse care se soldează cu alte rezultate.
Astfel, corupția de la nivelul oficialilor ruși a făcut nu o dată ca programele de înzestrare să eșueze. Mai întâi pentru că sume relevante sunt drenate către alte buzunare la nivelul întreprinderilor ruse producătoare de armament. Apoi pentru că întârzierile și calitatea redusă a producției militare s-au dovedit a fi permanențe în Federația Rusă, capabilitățile noi fiind chiar inferioare produselor similare din perioada sovietică din cauza precarității realizării lor și nerespectării planurilor și normativelor în materie, chiar dacă ele înglobează și tehnică mai nouă.
Apoi situația financiară complicată și lipsa tehnologiei occidentale, cu precădere a celei militare și cu dublă utilizare, datorită embargoului instituit de UE, NATO, SUA și alte state occidentale a făcut ca perspectiva dotării la timp cu aceste capabilități să fie redusă. Însă toate aceste realități nu pot compensa faptul că nivelul de dotare planificat, că va fi atins sau nu, nu anunță o poziționare a domeniului militar pentru a contracara prezența și capabilitățile militare din flancul estic al NATO, ci ele se constituie într-un argument mult mai puternic pentru viitoarea poziție rusă în negocierile privind viitoarea guvernanță globală. Altfel, nivelul de înarmare nu se justifică nici prin viitoarea constituire a frontierei de facto dintre Occident și Rusia undeva dincoace de linia de contact din Estul Ucrainei, ci este unul pentru afirmarea unui statut de superputere.
Opiniile exprimate în paginile ziarului aparțin autorilor.
Recomandările noastre
