Opinii EVZ
Pulsul planetei. Băi Trump, da’ tu de ce n-ai bască? Comportament și substanță în politica externă americană în epoca Trump
O întreagă literatură și un potop de postări care mai de care mai haioase sau mai răutăcioase au întâmpinat primul turneu al Președintelui american Donald Trump în Orientul Mijlociu și Europa.
O întreagă pleiadă de ziariști s-a uitat mult mai atent la relația dintre președinte și prima doamnă Melanie, când îi dă sau nu mâna, invocând perspectiva divorțului; alții au fost mai interesați cât de acoperită e doamna Trump în Arabia Saudită și cât de mult costă hainele sale, sau ținuta cu care s-a prezentat, acoperită, de data asta, în fața Papei. Cât a durat strângerea de mână a lui Trump cu noul președinte Macron, cum l-a îmbrâncit nepoliticos pe premierul noului membru al NATO, Muntenegru, sau cum i-a obrăzuit pe liderii europeni așezați, în montajele televiziunilor, ca o clasă de copii în fața educatoarei.
Și totul spre jubilarea deplină a propagandei ruse, care a utilizat fiecare imagine și citat posibil al celui mai frust președinte american cunoscut de către actuala generație europeană. Este clar că între Europa și SUA există divergențe, diferențe de opinie și lipsă de chimie între lideri. Relația Trump-Merkel e deja de notorietate, deși cred că nici euro-atlantistul Macron nu e neapărat fanul președintelui american. Comportamentul, grimasele, lipsa de deferență și respect, neatenția sau bădărănia pe alocuri, când vorbim despre expresiile fizice ale comportamentului, au oripilat și presa liberală din SUA.
Cât despre temele abordate, Trump rămâne incorigibil în componenta de imagine pe care nu suportă să nu o capteze cumva, pe bună dreptate sau nu. Că Donald Trump nu e pe placul elitei europene e un lucru cert. E un tip dintr-o bucată, și aia cam neșlefuită, care nu are niciun pic de cenzură, abordare sau pregătirea diplomatică sau măcar ambiguitate constructivă. Din contra, este extrem de expresiv și-și exercită puterea mandatului de Președinte al SUA tocmai fiind direct până la răutăți și injurii, nedelicat până la bădără- nie și neprizabil până la expulzarea din saloanele dichisite și sofisticate ale clasei de sus europene. În plus, comportamentul său nu-i produce presă bună pe continent, așa cum imaginea sa în percepția publică europeană este, în egală măsură, respingătoare. Iar aceste elemente aduc costuri substanțiale prestigiului și imaginii SUA, dar și susținătorilor pro-americani și ai relației transatlantice.
Partea proastă intervine atunci când unica formă de prezentare a SUA și a poziției politice americane este ... comportamentul lui Donald Trump. Nu mai contează nimic – proiecte, documente, realizări instituționale, avans substanțial pe domeniul securității - singurul lucru care contează este comportamentul și alura lui Donald Trump, educația și buna sa creștere. Nu ne mai uităm la esență, ci doar la aparență, într-o formulă de superficialitate care declasifică exact sofisticarea clamată a publicului european.
Pe fond, vizita Președintelui american în Golf și Orientul Mijlociu a fost una foarte bună, de reafirmare a poziționărilor tradiționale republicane în regiune, de afirmare a revenirii la politica de putere și realismul pur și dur, la pragmatismul explicit. Apoi vizita la Papă, atât de simbolică, a decurs potrivit canoanelor, chiar dacă Papa a apărat încălzirea globală, iar Trump a tăcut respectuos pe acest aspect. La Summitul NATO, documentele fuseseră acceptate, rezultatul a fost unul foarte bun, chiar dacă Trump s-a încăpățânat să nu pronunțe explicit susținerea pentru art. 5 și s-a obstinat să repete, pentru publicul propriu de acasă, obișnuit cu campania perpetuă a favoritului, admonestarea privind plata contribuției angajate a europenilor pentru apă- rarea proprie.
Și chiar dacă nu a fost deloc politicos aici, la G7 a nuanțat substanțial poziția, anunțând că statele au luat angajamentul și vor ajunge la 2% din PIB pentru Apărare. Cât despre G7, există un acord pe abordarea Rusiei (deși la nivelul întâlnirii Președintelui SUA cu șefii instituțiilor UE, președintele Consiliului, Donald Tusk, afirmase că nu poate spune că există păreri sinonime pe Rusia), în timp ce chiar pe comerțul liber, formularea din declarația finală a G7 e foarte relevantă și acceptată de partea americană. Singurul punct ră- mas neclar e tema încălzirii globale, o temă pe care SUA mai reflectează, deși costurile unei retrageri din Acordul de la Paris fi majore, iar gestul ar duce la izolarea SUA.
Deci un turneu foarte bun, de substanță, cu realizări și puține gafe, considerând personajul și experiența sa nulă în funcție publică. Deci de ce să-l întrebăm pe Trump de ce n-are bască? Nu îți judeci Aliatul și partenerul strategic după fața și comportamentul liderului său. Relația e mult mai profundă, are mult mai mult timp ca durată și ești aliat al cuiva nu din rațiunea că-ți place sau nu fața și comportamentului reprezentantului său, ci pentru că așa îți dictează propriile interese. Atunci de ce să ne supărăm pe Trump? În fine, pe esență, sub administrația Trump, SUA a respectat toate angajamentele Obama față de Flancul Estic și față de România, ba le-a și amplificat, pe linie NATO și bilaterală, inclusiv prin investiții crescute cu 40% pe teren.
Pentru România, pragmatic, nu avem a ne plânge pe nicio temă sau abordare pe fond. În plus, cred că atenția cea mai mare ar trebui să rămână la fapte, nu la comportamente, la acțiuni curente, nu la declarațiile de anul trecut, din campanie. În rest, Trump poate să nu poarte bască, dacă așa își dorește, ci celebra sa meșă aurie.
Recomandările noastre
