Opinii EVZ
O secvență de neuitat: Miezul nopții de 12 spre 13 octombrie 2017: PSD făcut groggy. La propriu și la figurat!
PSD făcut groggy. a propriu și la figurat! - Dacă aș mai conduce o publicație (un săptămînal generalist, gen Zig- Zag Magazin sau Expres Magazin, la vremea respectivă atingînd peste 600 000 de exemplare tiraj), aș lansa o rubrică intitulată: Secvențe de neuitat din Marele Spectacol al Politicii postdecembriste.
Am semnalat că, deși de la căderea Comunismului, au trecut peste două decenii, nu avem încă un institut, o fundație, un ONG care să strîngă material pentru viitorime despre perioada postdecembristă: documente de stat, fotografii, filme, secvențe televizate, memorii ale principalilor actori politici, colecții de publicații semnificative.
Se pierd bani pe institute fără nici o legătură cu cercetarea: Institutul de studiere a crimelor comunismului (auzi, studierea Crimelor comunismului, de parcă ar fi Parchetul general, nu o instituție științifică), Institutul de studiere a totalitarismului, din start propunîndu-și să abordeze propagandistic și nu științific Istoria comunismului. Nimeni din Statul ăsta român nu se gîndește că trec anii și documentele despre postdecembrism, despre ceea ce e deja Istorie, se pierde pentru totdeauna.
E lesne de înțeles de ce joi spre vineri noaptea, am tresărit dînd cu ochii de Secvența de la conferința de presă comună a lui Liviu Dragnea și a lui Mihai Tudose după reuniunea CExN.
Ne puteți urmări și pe Google News
Știam și eu deja, ca mai toți confrații din presă, că reuniunea se încheiase cu îngenuncherea PSD de către Sistem în urma șantajului ieftin numit demisia lui Mihai Tudose. Mihai Tudose, unul dintre politicienii crescuți în pepiniera de cadre a SRI, un fel de Ștefan Gheorghiu al ultimului deceniu, amenințase cu demisia din funcția de premier dacă nu pleacă din Guvern cele două penale, colege de partid, evident, una dintre ele Rovana Plumb, personaj istoric al Partidului, infinit mai importantă pentru istoria PSD decît Mihai Tudose, un neica nimeni pînă cînd a fost citat pe unitate ca premier al României.
Deoarece PSD se afla în fața unui șantaj – pleacă miniștrii puși de partid ca să le ia locul miniștrii puși de SRI sau premierul își dă demisia și atunci partidul trece în Opoziție -, ar fi fost de așteptat de la cel mai puternic partid din Istoria postdecembristă și nu numai, partidul care a repurtat în decembrie 2016 cea mai mare victorie electorală din ultimii 27 de ani, partidul care n-are Opoziție, să respingă șantajul prin votarea împotriva remanierii cerute de butonul numit Mihai Tudose.
N-a fost așa.
PSD s-a scăpat pe el la gîndul că s-ar putea pune rău cu Sistemul.
Prin urmare, le-a forțat pe cele două să demisioneze, le-a lăudat pe față și pe dos (Despre morți numai bine!) și n-a mai pus la vot la nimic.
După care, prin viteazul Liviu Dragnea a început să se smiorcăie la conferința de presă, că n-a avut ce face, dacă dînsele au demisionat…
Un partid care conduce România se poate confrunta la un moment dat cu situații de răscruce pentru țară, situații care cer curaj, determinare, eroism, ridicare la înălțimea momentelor de glorie din Istoria țării. Păi dacă PSD n-a făcut față șantajului lui Mihai Tudose, cum va face el față șantajului unor atotputernici ai lumii?
Secvența din noaptea de 12 spre 13 octombrie 2017 poate fi astfel înscrisă la rubrica Secvențe pentru Istoria României din Istoria postdecembristă alături de alte cîteva, considerate de mine pline nu numai de semnificație istorică, dar și de încărcătură dramatică:
iunie 2012, Adrian Năstase în salvarea care-l duce la spital după tentativa de sinucidere. Unul dintre cei mai importanți politicieni din postdecebrism, un om care a făcut Istorie chiar din primele zile de după căderea comunismului ieșea din casă și din politică pe targă, după ce încercase să se sinucidă. Pe toate televiziunile și pe toate site-urile, cel pînă mai ieri poreclit Eu, Supremul, era scuipat din toate pozițiile mediatice.
decembrie 2009, Mircea Geoană sărbătorește o iluzie: Ar fi cîștigat prezidențialele din 2009. A fost începutul sfîrșitului pentru politicianul Mircea Geoană, unul dintre cei mai importanți politicieni postdecembriști.
martie 2013, Traian Băsescu își ia adio pe rețelele de socializare de la PDL, partidul pe care l-a adus la putere, dar și partidul care l-a ținut pe el la putere. A fost o lovitură din care PDL s-a trezit îngropat pentru totdeauna în PNL.
iulie 2013, Dan Voiculescu, la coborîrea din mașina care-l aducea la DNA, apare în fața presei cu o lentilă a ochelarilor spartă. Mogulul Dan Voiculescu, cel care putea distruge prin Trustul său de presă imaginea unui politician, se autodistruge prin această imagine pe care și-a făcut-o cu mîna lui.
februarie 2015, Elena Udrea scoasă în cătușe de la DNA. De la ieșirea lui Ceaușescu din TAB n-am mai întîlnit un asemenea moment de răsturnare de destin. Atotputernica Elena Udrea, cea la a cărei ușă făceau coadă primari, politicieni, oameni de afaceri și ziariști, mai ales ziariști, era primul pas în infernul creat pentru ea de Codruța Kovesi. Va avea parte și Codruța Kovesi de un infern asemănător?
N.B. Am reprodus aici doar cîteva secvențe demne de a fi publicate la rubrica Secvențe de neuitat din Marele Spectacol al Politicii postdecembriste. Dumneavoastră știți și altele de acest gen? Dacă da, vă rog să-mi le reamintiți.
Recomandările noastre
