În calitate de membru al Comisiei pentru Agricultură din Camera Deputaților, unde a deținut funcția de vicepreședinte, Oros l-a interpelat în aprilie 2019 pe președintele de atunci al ANCP, Marius Pârvu: „Operatorii alimentari utilizează uneori acești termeni, când folosesc rețete/formule cu o anumită vechime și tradiționalitate, ceea ce corespunde și așteptărilor consumatorilor”.

Mai mult, Oros a susținut că nu ar exista „niciun act sau normă care să definească ce înseamnă un produs alimentar „de casă” sau „țărănesc”, ce condiții necesită a întruni pentru a beneficia de aceste atribute și respectiv, în care situații încadrarea sa este neconformă. Aplicând principiul „ce nu este interzis, este permis” este greu de înțeles în baza cărei prevederi legale operatorii alimentari în cauză trebuie sancționați.

Deputatul i-a cerut șefului ANPC să precizeze ce norme legislative privind definirea produselor alimentare încalcă cei care utilizează acești termeni și când urmează a fi sancționați de ANPC.

Protecția Consumatorului a răspuns după o lună, în termeni categorici: utilizarea în etichetarea/publicitatea produselor alimentare de termeni precum „de casă”, „ca acasă”, „țărănești”, „gust tradițional”, „respectă tradiția”, „natural”, „savoarea unei vechi tradiții”, „rețetă tradițională”, „metodă tradițională”, etc, induce consumatorului ideea falsă de reîntoarcere la rețetele și calitatea de odinioară, de tradiționalitate, de produs fabricat după metode și rețete artizanale, în realitate, produsele fiind convenționale, produse în regim industrial, și la care nu se evidențiază elemente de autenticitate prin care să se diferențieze de produsele similare, aceasta constituind o practică comercială incorectă.

Din controalele desfășurate de comisariatele pentru protecția consumatorilor a rezultate utilizarea sintagmelor menționate pentru produse la care, din lista ingredientelor, rezultă utilizarea de aditivi alimentari ( agenți gelatinizanți, conservanți, acidifianți, coloranți, antioxidanți, etc. ), fiind fabricate în sistem industrial și nu într-o casă/gospodărie, deci nu sunt produse „de acasă”.

ANCP a invocat legea 393/2007, care definește la art.6 practicile comerciale înșelătoare: „O practică comercială este considerată ca fiind acţiune înşelătoare dacă aceasta conţine informaţii false sau, în orice situaţie, inclusiv în prezentarea generală, induce în eroare sau este susceptibilă să inducă în eroare consumatorul mediu, astfel încât, în ambele ipoteze, fie îl determină, fie este susceptibilă a-l determina pe consumator să ia o decizie de tranzacţionare pe care altfel nu ar fi luat-o, chiar dacă informaţiile sunt, în fapt, corecte în raport cu unul sau mai multe dintre următoarele elemente:
a) existenţa sau natura produsului;
b) principalele caracteristici ale produsului, cum ar fi: disponibilitatea, avantajele, riscurile, fabricarea, compoziţia, accesoriile, asistenţa acordată după vânzare şi instrumentarea reclamaţiilor, modul şi data fabricaţiei sau prestării, livrarea, capacitatea de a corespunde scopului, utilizarea, cantitatea, specificaţiile, originea geografică sau comercială, rezultatele care se pot obţine din utilizarea sa, rezultatele şi caracteristicile esenţiale ale testelor sau controalelor efectuate asupra produsului;”

Mai departe, ANCP a amintit că pentru produsele tradiționale există cadru legal pentru a fi înregistrate ca atare, dar că: „e adevărat că termeni precum „de casă” și „țărănesc” nu au fost încă definiți în vreun act legislativ”.

Numit, între timp, ministru al Agriculturii, Nechita-Adrian Oros, are în subordine o direcție care se ocupă de înregistrarea și promovarea produselor tradiționale. Prin urmare, ministrul va trebui să apere interesele producătărilor artizanali, inclusiv împotriva celor marilor procesatori care utilizează mențiuni ca „de casă”, „țărănesc”, etc, scrie lantulalimentar.ro.

Te-ar putea interesa și: