Regimul comunist de la Beijing a lansat o halucinantă operațiune propragandistică, de răsturnare a realității și de rescriere a istoriei.

Un editorial senzațional de Jean-Yves Heurtebise în Causeur.

COVID-19 este un virus teribil de modern. Ca tot ce este modern:

1.   Este „Made in China”;

2.   Nu iubește „bătrânii”;

3.   Se mișcă cu mare viteză;

4.   Îi face pe oameni să stea acasă și să se uite în ecrane;

5.   Justifică extinderea măsurilor de control la toți, oriunde și tot timpul.

Pentru că ne seamănă atât de mult, ne inspiră atâta teamă. Al dracului de modern, el devine un diavol modern.

Xi Jinping, marele conjurator care a salvat omenirea prin modul curajos și exemplar în care a gestionat epidemia (dixit Global Times și People’s Daily) și prin „metodele sale în stil vechi”) (dixit OMS), nu evoca el oare în legătură cu acest subiect o luptă împotriva „demonului”?

(Într-o discuție cu directorul OMS, Xi declara: „Epidemia este un demon. Nu vom permite demonului să rămână ascuns.”)

Asta pică bine: evoluționistul Richard Dawkins, într-un eseu celebru, intitulat „Viruses of the Mind”, compara religia cun virus.

Potrivit lui Dawkins, neavând nici un fundament rațional și deci nici un conținut semantic valid, Religia își datorează puterea sa doar capacității de transmitere de la purtător la purtător.

Așadar, religia și studiul său țin de „memetică”: știința propagării virale a „memeurilor”.

Semioticieni serioși au criticat ideea de meme, afirmând că acesta nu este decât un semn sărăcit, fără altă conținut decât replicarea sa.

Critică, oare? Mai degrabă definiția perfectă... Căci ce este fără conținut propriu, fără viață și există doar prin difuzarea sa? Da, un virus... Un virus și, evident, o falsă informație.

Motivul pentru care virusul se pretează atât de bine la propagandă, este că propaganda însăși este virală.

Or, cine este cel mai mare maestru în propagandă din era modernă decât Partidul-Imperiu post-maoist chinez?

Dacă este adevărat că „China este religia chinezilor” (Simon Leys) și că religia este un virus (Dawkins), atunci: China este „virusul” chinezilor.

Altfel zis: propaganda nu este la început decât un prozelitism de uz intern; dar, odată ce a „convins” pe toată lumea (sau aproape) în interior, produsul trebuie testat la export.