16 iulie 2018. În România se dau publicității propunerile Comisiei de la Veneția, sub forma unei poziții preliminare, de modificare a Legilor Justiției. Cu o lună înainte, mai precis în 11-12 iunie 2018, o delegație a Comisiei venise la București pentru a discuta cu autoritățile române despre Legile Justiției trecute de Parlamentul României.

Comisia fusese sesizată de Klaus Iohannis, printr-o scrisoare trimisă pe 3 mai 2018 în vederea unei opinii asupra celor trei Legi ale Justiției. Teoretic, Klaus Iohannis sesizase Comisia de la Veneția pentru a obține un punct de vedere profesionist despre Legile Justiției. Ceva asemănător solicitării adresate Departamentului juridic al Administrației prezidențiale. În realitate, sesizarea ținea de bătălia politică angajată de Klaus Iohannis, ca purtător de cuvînt al Sistemului, împotriva modificărilor la Legile Justiției menite a exclude pentru totdeauna repetarea abuzurilor incredibile la care se dedase Binomul SRI-DNA. Miercuri, 2 mai 2018, expunîndu-și opoziția categorică față de cele trei legi ale Justiției, Klaus Iohannis înscria printre mijloacele de luptă împotriva lor sesizarea Comisiei de la Veneția:

„Am decis, ca atare să trimit întregul pachet înapoi la CCR și în paralel să sesizez Comisia de la Veneția. De aceea fac un apel către CCR de a nu se grăbi și a conlucra cu organismul european care contribuie de aproape 30 de ani la dezvoltarea unui patrimoniu constituțional comun în Europa și care sprijină statele în materie de democrație, inclusiv prin acordarea unui sprijin constituțional de urgență. Sunt convins că judecătorii CCR vor avea toată deschiderea pentru un demers care își propune să asigure respectare principiilor și valorilor europene în România”.

Din această declarație se vede limpede că președintele României punea în aplicare un truc vechi al politicienilor români în păruiala internă: Apelul la instituții din afara țării, de regulă cu alte interese decît cele ale României.

Nu altfel făceau fosilele staliniste în anii lui Ceaușescu, de tip Silviu Brucan, Alexandru Bârlădeanu, trimițînd jalbe la Kremlin despre naționalismul antimarxist al lui Nicolae Ceaușescu. Din cîte se vede, președintele României, garantul Constituției, n-are încredere în nici o instituție democratică a țării, nici măcar în CCR, cîtă vreme acestea nu sînt simple bulane milițienești ale Binomului.

Sesizată să intervină ca arbitru suprastatal într-o chestiune internă a unei țări, Comisia de la Veneția se grăbește să dea curs solicitării lui Klaus Iohannis de a fi spray lacrimogen în confruntarea cu majoritatea parlamentară.

După publicarea Raportului Comisiei, în acord cu Divizia Presă a Binomului, Klaus Iohannis se grăbește să facă din propuneri reteveiul de stîlcire a Legilor Justiției.

Joi, 19 iulie 2018, Administrația prezidențială dă un Comunicat prin care Raportul Comisiei de la Veneția e înfățișat ca o confirmare a războiului angajat de el și de Sistem împotriva unor legi menite a exclude folosirea Justiției în bătălia politică: „Președintele României, Klaus Iohan nis, consideră că opinia preliminară a Comisiei de la Veneția referitoare la modificările aduse Legilor justiției constituie un semnal extrem de îngrijorător cu privire la independența justiției. Prin documentul făcut public astăzi, Comisia confirmă punctele de vedere exprimate de societatea civilă, de Consiliul Superior al Magistraturii, de judecători și procurori, cît și de Președintele României, inclusiv prin sesizările de neconstituționalitate și cererile de reexaminare formulate la aceste legi”.

După cum era de așteptat, propunerile Comisiei sînt pentru Klaus Iohannis literă de carte sfîntă. El cere concretizarea lor de urgență prin modificarea legilor Justiției:

„Președintele Klaus Iohannis solicită Parlamentului, în calitate de unică autoritate legiuitoare a țării, să nu ignore recomandările organismului european.” Simpla lectură a Raportului confirmă bănuiala că prin intermediul acestei instituții suprastatale Klaus Iohannis și Sistemul instituțiilor de forță voiau să impună Parlamentului și CCR modificări radicale, prin care Legile Justiției rămîneau fără dinți. Toate prevederile menite a asigura independența Justiției față de Poliția Politică prezidențială erau făcute praf de Comisia de la Veneția. De la scoaterea anchetării magistraților de sub puterea DNA pînă la eliminarea Președintelui din procesul de numire și demitere a șefilor de la Parchete.

De înțeles în aceste condiții că nimeni din Coaliția majoritară nu s-a grăbit să anunțe transpunerea în practică a indicațiilor date de organismul suprastatal, în genul celor create de Moscova pe vremea Lagărului socialist. Tudorel Toader, ministrul Justiției, a invocat și pe drept cuvînt dreptul legiuitorului român, ivit ca urmare a alegerilor libere și corecte de a face politica în domeniul Justiției. Călin Popescu Tăriceanu, într-un interviu din 25 iulie 2018, face pulbere Raportul Comisiei considerînd că „din punct de vedere juridic mi s-a părut extrem de subțire. Este un document politic, este o opinie politică exprimată din partea Comisiei de la Veneția”.

Deși Klaus Iohannis dăduse CCR înalta indicație de a ține cont de recomandările Comisiei în judecarea Legilor Justiției. În definitiv, prin ce ar fi mai profesioniste părerile unui organism suprastatal alcătuit din foști politruci din Lagărul capitalist? Miercuri, 3 octombrie 2018, seara.

Întors de la Bruxelles, unde României i s-a intentat un proces prin nimic deosebit în stalinismul lui de cele prin care Moscova punea pe coji de nucă orice țară rebelă din Lagăr, Tudorel Toader, ministrul Justiției, declară într-un interviu telefonic la România tv:

„Nici o lege nu e perfectă. Există anumite recomandări din partea Comisiei de la Veneţia în avizul pe care l-a formulat, există recomandări cu privire la îmbunătăţirea legilor justiţiei. (...) Eu personal am mers la Comisie cu mai multe posibile soluţii legislative prin care să fie preluate o parte dintre recomandările Comisiei de la Veneţia, (...) Am luat soluţie cu soluţie, am discu ta t-o cu argumente şi contraargumente, vreau să vă spun, şapte propuneri am avut, toate şapte au fost agreate, fiecare dintre soluţii, propunerile de modificare, a fost considerată ca fiind binevenită şi chiar necesară pentru evitarea, repet, unor disfuncţionalităţi.”

 

Prin aceasta am fost lămuriți și de ce s-a dus Tudorel Toader la Bruxelles, împreună cu Viorica Dăncilă. Ca să facă frumos pe lîngă Comisia de la Veneția, și prin aceasta pe lîngă Frans Timmermans care, luni seara, acuzase România că nu ține cont de recomandările Comisiei:

„Comisia de la Veneţia a fost întotdeauna foarte utilă în ceea ce priveşte statul de drept. Din păcate însă, Parlamentul din România pînă acum nu a dat semne să reacţioneze, să răspundă la recomandările făcute.”

Potrivit ministrului, aceste modificări menite a respecta propunerile Comisiei de la Veneția vor fi făcute prin Ordonanță de urgență. Andreea Crețulescu reacționează prompt: Uluirea realizatoarei Andreea Crețulescu are deplină justificare:

„Domnule ministru, dacă e să vorbesc în termeni jurnalistici, ăsta este un mega breaking news.”

Păi cum să nu fie mega breaking news? De doi ani aproape coaliția majoritară și-a concentrat activitatea pe promovarea a trei legi ale Justiției cu deplina respectare a tuturor procedeelor cerute de statul de drept. Legile au fost discutate și răsdiscutate în spațiul public; legile au fost contestate în stradă; legile au fost votate în Parlament; legile au trecut de controlul de constituționalitate al CCR; legile au fost trimise și retrimise de președinte de la o instituție la alta. A fost un proces lung, complicat, greoi, un proces pe parcursul căruia s-au cheltuit energii uriașe. A fost însă un proces necesar. Pentru că, așa cum ni s-a spus de către Profesorii de democrație din afara țării, legile Justiției nu pot fi subiect de Ordonanță de urgență. Și iată, după ce în urmă cu trei luni, Tudorel Toader și liderii Coaliției majoritare declarau că nici vorbă să ținem cont de recomandările „politice” ale Comisiei, acum, același Tudorel Toader merge la Bruxelles pentru a informa Comisia că România va aplica recomandările, ba mai mult, că le va rezolva printr-o Ordonanță de urgență.

Așa cum liderii coaliției majoritare susțineau, în urmă cu trei luni, recomandările Comisiei lasă fără dinți Legile justiției. Și deodată la inițiativa României, repet, a României, aceste recomandări vor fi transpuse în practică printr-o OUG. Așadar, doi ani de bătălie democratică, de consum de timp, de energie, sînt practic spulberați printr-o OUG. Păi dacă tot ținem cont de recomandările Comisiei de la Veneția, care sînt și recomandările lui Klaus Iohannis, n-ar fi fost mai practic, mai corect chiar, să fi alcătuit drafturile unei Ordonanțe de Urgență cu cele trei Legi, s-o trimitem la Comisia de la Veneția sau doar lui Klaus Iohannis, că e cam același lucru, să ne redacteze Comisia textul OUG și noi doar s-o promovăm? S-ar fi cîștigat timp, energie, și pe deasupra nu ne-ar mai fi criticat Bruxellesul că vrem să afectăm independența Justiției.

S-a crezut un timp că această dare înapoi e a lui Tudorel Toader, suspectat de jocuri în favoarea Sistemului.

Sîmbătă, 6 octombrie 2018, într-o conferință de presă ad-hoc, întrebat fiind de inițiativa lui Tudorel Toader, Liviu Dragnea a declarat: „Noi l-am rugat şi eu l-am rugat să analizeze şi o să analizăm şi noi din raportul preliminar al Comisiei de la Veneţia care sînt, mă rog, observaţiile care pot fi adoptate sau cuprinse într-o ordonanţă de urgenţă.”

Se înțelege că Tudorel Toader a fost trimis la Bruxelles de însuși Liviu Dragnea pentru a face frumos pe lîngă Comisia de la Veneția și pe lîngă Frans Timmermans.

Prin Ordonanță de urgență, Legile Justiției vor rămîne fără dinți.

Le dă un cap în gură coaliția PSD- ALDE.