Bronzul care a intrat în istorie. Cum a luat România prima medalie olimpică fără să câștige vreun meci
- Florian Olteanu
- 1 mai 2026, 12:38
Sursă foto: Freepik- Primul român medaliat olimpic din istorie a concurat pentru Austro-Ungaria
- Prima medalie olimpică - un drum greu și plin de peripeții
- Prima medalie olimpică - trei echipe, trei medalii, românii pierzând ambele partide
- Naționala Angliei s-a retras, au fost trei echipe, exact numărul de medalii acordate
- Lotul medaliat la Paris
Prima medalie olimpică românească a fost una de bronz. A fost obținută la un sport care e în general iubit în România, dar nu atât de popular. Bronzul din 1924, de la Paris s-a datorat unei ambiții răsplătite, deși pe terenul de rugby, băieții noștri nu au strălucit.
Primul român medaliat olimpic din istorie a concurat pentru Austro-Ungaria
La Jocurile Olimpice de la Londra din 1908, pentru Austro-Ungaria a concurat un atlet român din Cluj. Se numea Ștefan Somodi (creditat Somodi Isztvan). El a trăit între 22 august 1885 și 8 iunie 1963. Atât locul nașterii cât și al decesului au fost orașul Cluj. El a obținut medalia de argint la săritura în înălțime.
Prima medalie olimpică - un drum greu și plin de peripeții
La 1900, un nobil român George Plagino participă la Jocurile Olimpice de la Paris din 1900. Concurează la Tir și punctează de 11 ori. La final, termină pe locul 13. Urmează apoi o absență datorată și preliminariilor, apoi Primului Război Mondial în sine. Abia în 1924, România mai ajunge la Jocuri Olimpice.
Prima medalie olimpică românească a fost câștigată la Jocurile Olimpice de la Paris din 4 mai-27 iulie 1924, la rugby.România a fost una din cele 44 state participante.România a avut 35 de atleți care au concurat la 4 sporturi, alături de echipa de rugby.
Grigore Caracostea, Președintele Comisiei Centrale de Rugby, conducătorul delegației române, a acordat un interviu ziarului „Ecoul Sportiv”, nr. 102, apărut sâmbătă 10 mai 1924 în care a spus că trenul a mers pe traseul: București – Cărpiniș – Zagreb – Triest- Milano- Torino- Modena – Nisa – Paris. Românii au avut 75% reducere pe traseul intern de la CFR, italienii au dat bilete cu 50% mai ieftine, iar Franța și Iugoslavia au suportat costurile de vize.
Prima medalie olimpică - trei echipe, trei medalii, românii pierzând ambele partide
Debutul naționalei a avut loc pe 4 martie 1924, pe Stadionul din Colombes, numit Olimpic Yves du Manoir. A fost primul meci din istoria acestei arene. Peste 15.000 de spectatori, evident francezi și din alte state, au văzut echipa României care se înfrunta cu Franța, țara gazdă. Scorul a fost în favoarea Franței, 59-3.
La 11 mai 1924, România a întâlnit SUA, medaliata cu aur la acea ediție, românii pierzând cu 37-0. Și totuși, deși am pierdut, am luat prima medalie olimpică, aceea de bronz
Naționala Angliei s-a retras, au fost trei echipe, exact numărul de medalii acordate
Cum în acel an au fost doar trei echipe de rugby, evident, echipa SUA a obținut Aurul după ce a învins Franța, iar Franța a luat Argintul. România, învinsă fără drept de apel, a obținut bronzul.
Se mai înscrisese și naționala Angliei, care însă s-a retras. Așa se face că acea competiție s-a organizat cu numărul minim de echipe. Singura consolare a românilor a fost că fundașul Tudor Florian, care a fost declarat cel mai bun „placheur”. El a înscris singurele puncte ale României la acea competiție. În prezent, această reprezentativă face parte din Hall of Fame of Rugby, începând din anul 2012.
Lotul medaliat la Paris
Echipa României care a obținut aceasă medalie a fost compusă din titularii:
1.Dumitru Armăşel, 2. Eugen "Gogu" Sfetescu, 3. Sorin Mihăilescu, 4.Teodor Marian, 5 Soare Sterian, 6. Iosif A. Nemeş, 7. Paul Nedelcovici, 8. Mihai Vardala, 9. Atanasie Tănăsescu, 10. Dumitru "Puia" Volvoreanu, 11. Paul Vidraşcu, 12. Mircea Sfetescu, 13. Nicolae "Nae" Mărăscu (Căpitan), 14. Gheorghe Benţia, 15. Teodor Florian.
Rezervele au fost: 16. Nicolae Anastasiade, 17. Constantin Cratunescu, 18. Ion Gîrleşteanu, 19. Constantin Ionescu, 20. Petre Ghiţulescu, 21. Octav Luchide, 22. Henry Manu, 23. Ion Cociocianu.
Se încadrau cumva în media de vârstă a celorlalte naționale (1894-1905), pentru că jucătorul român cel mai vârstnic se născuse în 1892 și cel mai tânăr în 1906.