Istoria prăbușirii comunismului în Europa de Est a anului 1989 este presărată de evenimente interesante, multe căpătând înțeles abia după ce toate regimurile din lagărul socialist s-au preschimbat.

Un astfel de episod reiese dintr-un document desecretizat de CIA, document din seria ”National Intelligence Daily”, buletinele informative primite zilnic de președintele Statelor Unite, la acea dată George H. W. Bush, din 13 iulie 1989. Situația era dramatică pentru ultimii lideri comuniști rămași pe funcții: URSS-ul lui Mihail Gorbaciov presa pentru reforme, celebra Perestroika, Ungaria ți Polonia erau deja în vârtejul schimbărilor, dar România era condusă încă de Nicolae Ceaușescu, cu metodele de fier ale ”școlii vechi”, iar Cehoslovacia nu ajunsese la ”Revoluția de Catifea”. Timpul liderilor din vechiul val se măsura în luni, poate chiar săptămâni, zile. Orice scânteie era de ajuns pentru a răsturna regimurile slăbite.

Era normal, din acest punct de vedere ca americanii să dea crezare mesajelor venite dinspre țările unde lucrurile se mișcau în direcția dorită de Casa Albă. Pe de altă parte, documentele publicate de Evenimentul Istoric despre informațiile deținute de americani în preajma și în timpul Revoluției demonstrează că americanii nu aveau surse bune în România Socialistă. De exemplu, pe 19 decembrie 1989, nu credeau că Nicolae Ceaușescu va cădea! Serialul CIA-Revoluție îl găsiți pe site-urile noastre.

Revenind la documentul din 13 iulie 1989, trebuie spus că toate documentele publicate de noi arată interesul Ungariei pentru schimbarea lui Nicolae Ceaușescu.

În decembrie 1989 sunt cunoscute rolurile jucate de maghiari în declanșarea evenimentelor de la Timișoara și apoi este amplu documentat interesul agenților pentru țara noastră până în primăvara lui 1990.

În vara lui 1989, însă, antagonismul manifest al ungurilor cu regimul de la București era de bun augur, fiind o sursă de presiune externă pentru schimbarea lui Ceaușescu, presiuni similare celei pe care urmează să o dezvăluim manifestându-se până în zilele Revoluției.

Pur și simplu, Ungaria a susținut pe tot parcursul acelui an că România este o amenințare militară pentru ea, ajungând ca, în zilele evenimentelor din Decembrie, să se discute de amplasarea de forțe militare.

Iată ce informații primea George H. W. Bush despre situația de la graniâa româno-maghiară, în 13 iulie 1989. Mai trebuie spus că NID este un raport-analiză făcut având la bază toate informațiile culese de serviciile americane.

”Liderii reformiști din Ungaria cred că atitudinea regimurilor ortodoxe din România și Cehoslovacia cresc amenințările și obligă la reevaluarea intereselor securității naționale ungare.”

Evident, când este folosit termenul ”ortodox” nu e vorba de credință, ci de conducătorii care păstrau ”linia dreaptă” a regimurilor staliniste.

”Budapesta crede că Praga și Bucureștiul își unesc forțele de securitate, având ca țintă Ungaria. (...) Mai mult (...) oficialii români (...) au avertizat Ungaria că o înfruntare armată nu este exclusă dacă Budapesta continuă să preseze Bucureștiul privind tratamentul la care este supusă minoritatea etnică maghiară în România.

Cehoslovacia și România au denunțat strident reînhumarea lui Imre Nagy, liderul executat al revoluției din 1956, acuzând Budapesta de tendințe contrarevoluționare. Ca reacție, Ungaria a cerut Partidului Social Democrat din Germania de Vest să includă în rezoluția bipartită din Bundestag o clauză care să avertizeze asupra destabilizării din afara granițelor ungare.

(...)

Comentariu: Reformiștii din Budapesta (...) aparent consideră că cea mai mare amenințare nu este din partea NATO, ci dinspre aliații din Tratatul de la Varșovia care se simt amenințați de liberalizarea sa și de vocea tot mai puternică în apărarea minorităților maghiare de dincolo de granițe. Moscova a refuzat să se implice direct în aceste șicane iar Ungaria se va îndrepta tot mai des spre Vest, pentru sprijin. Amenințarea României de a folosi armele este probabil un truc, menit să oblige Budapestaa să slăbeasccă valul de critici publice; o confruntare militară este puțin probabilă.”