Opinii EVZ
Președintele Erdogan a depășit linia roșie: pedeapsa cu moartea aruncă în aer relația cu UE | PULSUL PLANETEI
Preşedintele turc Recep Tayyip Erdogan a anunţat sâmbătă, 29 octombrie, că va prezenta Parlamentului propunerea de reintroducere a pedepsei cu moartea, după tentativa de puci din 15 iulie.
Mai mult, potrivit AFP, el a subliniat că Occidentul şi criticile sale „nu contează”. „Guvernul nostru va prezenta (proiectul de reintroducere a pedepsei cu moartea – n.r.) în Parlament. Şi sunt convins că Parlamentul îl va aproba, iar când va ajunge în faţa mea, eu îl voi ratifica”, a spus Erdogan, într-un discurs la Ankara.
Acest anunț marchează o cotitură în istoria relațiilor cu Uniunea Europeană și anunță, de fapt, aruncarea în aer a negocierilor de aderare. Oricum accederea Turciei în UE era deja blocată prin multiple luări de poziție și gesturi ale unor state europene, cu precădere Franța, Austria, chiar Germania. Susținerea majoritară a populației pentru integrarea europeană a Turciei exista doar în trei țări, Suedia, Polonia și România. Dar gestul reintroducerii pedepsei cu moartea este linia roșie care încheie orice discuție, odată ce acest pas este o condiție esențială pentru orice negociere.
Până la această oră, abordarea Turciei era făcută de către statele europene din unghiul unui partener dificil. Complicat. Dar partener cu care erau deschise negocierile de aderare. Și evenimentul cu puciul din 15 iulie a fost unul definitor, respectiv a determinat susținerea evidentă a puterii legitim alese. Însă acțiunile de după au intrat într-o altă logică, sancționată de organizațiile de apărare a drepturilor omului, de organizațiile profesionale europene omoloage – ale ziariștilor, avocaților, judecătorilor, profesorilor.
Ne puteți urmări și pe Google News
Relațiile interstatale rămân aceleași, stabile, pentru că, de principiu, nu se întâmplă modificări majore astfel. Deci Turcia rămâne un partener al UE, există un acord de stopare a valurilor de migranți, însă partea a doua, liberalizarea vizelor, a devenit imposibilă astăzi, de fapt la data la care pedeapsa cu moartea va fi aprobată. În egală măsură, chiar dacă dimensiunea strategică, de apărare și Securitate, cea comercială este de prim plan, în subsidiar, nici un stat european nu poate să ignore evoluțiile din Turcia de după puci.
E adevărat că susținerea Președintelui Erdogan în societatea turcă e reală, așa cum reală a fost și opoziția generală față de puci. Însă nu la fel de legitime sunt acțiunile ulterioare, de concediere în masă a unor categorii profesionale și de epurare a aparținătorilor unei grupări cu convingeri speciale, absolvenți de școli guleniste. Aici, dificultatea de înțelegere e majoră, cum e dificil de înțeles cum poate asociația respectivă fi grupare teroristă. În Europa, libertatea întrunirilor și asocierilor e clară, apărată de norme și de lege, la fel și cea de credință sau funcționarea grupurilor de interese. Scoaterea în afara legii a unei grupări care a încercat o lovitură de stat, dacă e cazul, e de asemenea normală, legală, dar nu epurarea completă a unei societăți de toți absolvenții unor anumite școli.
Și aici sunt nuanțe de introdus. E adevărat că au existat manifestări vizibile ale așa numitului statparalel. Când o operațiune specială a MIT, serviciul de informații turc, e blocată de procurori și poliție, când se bat instituțiile statului sau oameni din instituții pe baza unor ordine date de o putere subiectivă, din exteriorul instituțiilor legitime, democratice, firește că lucrul e anormal. Dar una e criminalitatea organizată, fie și uzurparea ilegală a puterii în stat, infracțională, criminală, nu și teroristă în sine. E adevărat că fiecare stat e suveran să declare anumite organizații drept teroriste, iar FETO (organizația lui Fehtullah Gulen) este recunoscută drept teroristă și de statele arabe. Însă pentru europeni, aici e o dificultate majoră de a înțelege acțiunea Turciei lui Erdogan.
Pentru România, Turcia este un partener strategic de primă importanță. Formatul București (al statelor de flanc) și trilaterala România-Polonia-Turcia sunt de primă importanță pentru apărarea și securitatea României. Relațiile bilaterale comerciale și economice sunt excelente. Însă eventuala promovare a pedepsei cu moartea sau o tensionare a relațiilor bilaterale ale Turciei cu UE nu au cum să nu conteze și în relațiile bilaterale cu România.
Recomandările noastre
