Pe vremuri, prin iarmaroacele noastre, niște șmecheri trăgeau pe sfoară publicul credul, pentru că era analfabet, cu spectacole de bîlci în care afară se publicitau chestii fantastice, nemaivăzute, de la femeia cu barbă pînă la șarpele care se ștergea la gură după ce halea, iar înăuntru se găsea, după plătirea intrării, o banală amenajare de paie cu balegă.

Astfel, proștilor li se lua banul. DNA ne ia banul prin sumele uriașe scoase din buget pentru privilegiile unice în felul lor pe plan european ale procurorilor DNA, în frunte cu Codruța Kovesi.

Ca și șmecherii din iarmaroace, procurorii DNA ne dau în schimb dezastre în materie de dosare prin care se investighează corupția. Dosarul Microsoft e un excelent exemplu. Din 26 septembrie 2014 și pînă azi, Dosarul Microsoft a fost obiectul unei publicități cum rar se întîlnește în spațiul universal al investigațiilor.

Divizia Presă a Binomului SRI-DNA l-a prezentat drept un nou și strălucit exemplu de curaj al Codruței Kovesi de a se lua la trîntă cu balaurul corupției. Prin publicațiile occidentale, cărora DNA le plătește publicitate grasă din fonduri obscure, cu ajutorul SIE, Dosarul a fost dat drept nouă dovadă că România e coruptă pînă în măduva oaselor, astfel încît Puterile Garante trebuie s-o țină în funcție pe Codruța Kovesi, luptătoarea neînfricată împotriva corupției pînă la moarte și chiar dincolo de ea, dacă ne gîndim că duhul ei ar putea pluti prin spațiul intergalactic. Codruța Kovesi n-a pregetat să se fălească pe cai mari cu acest Dosar.

Răspunzînd întrebărilor unsuroase gen Nu vă e frică? ea a vorbit pe larg despre cum coordonează investigația procurorilor, și cum are de gînd să meargă pînă în pînzele albe.

2 februarie 2018. După trei ani şi ceva de investigare de către DNA, a ceea ce Divizia Presă n-a obosit a-l numi cel mai spectaculos dosar postdecembrist, în Dosarul care cutremură societatea românească din temelii, bilanţul arată astfel:

Patru inși - Gheorghe Ştefan, Dorin Cocoş, Gabriel Sandu, Niro Nicolae – trimişi în judecată, pe 24 martie 2015. Cei patru au fost condamnați de ICCJ pe 3 octombrie 2016.

Patru inşi – Gabriel Sandu, Claudiu Florică, Dinu Pescariu, Călin Tatomir – trimişi în judecată pe 27 septembrie 2017. Dosarul se află în curs de judecare. Un ins – Valeriu Vreme – trimis în judecată pe 12 septembrie 2017. Dosarul e în curs de judecare.

Şase persoane – Ecaterina Andronescu, Mihai Tănăsescu, Dan Nica, Adriana Țicău, Alexandru Atanasiu, Şerban Mihăilescu – cu dosarul clasat, pentru că s-a prescris cauza. Două persoane – Daniel Funeriu şi Şerban Mihăilescu – cu dosare clasate, pentru că nu există fapta. Doi inşi – Claudiu Florică, Dinu Pescariu – trimişi în judecată pe 1 februarie 2018 . Dosarul n-a început la Tribunalul Bucureşti.

Dacă ținem cont că Claudiu Florică și Dinu Pescariu sînt trimiși în judecată în două dosare, numărul acuzaților trimiși în judecată din uriașul lot de 100 de persoane, de care se vorbea la un moment dat, se reduce la cinci. Se știe că în cazul unui proces, procurorul propune și judecătorul dispune. Nu-i exclus ca în cazul celor care se judecă doar sentința să fie achitarea. Cum respectivii sînt Claudiu Florică și Dinu Pescariu, instrumentele SRI atît în afacerea Microsoft, cît și în declanșarea Dosarului, ne putem aștepta în cazul lor la achitare, atît de prost dinadins a fost întocmit dosarul.

Raportînd rezultatele nu numai la publicitatea făcută Dosarului, dar și la Breaking news -urile constituite de percheziții cu tărăboi, convocări la DNA pe bandă rulantă, cereri de ridicare a imunității, putem spune, parafrazînd o zicală-clișeu: S-a scremut un munte și n-a ieșit nici măcar un pîrț.

Dosarul Microsoft e un dezastru pentru DNA, pentru lupta împotriva corupției, pentru sănătatea morală a națiunii, un exemplu strălucit de transformare a unei instituții a cărei stare de esență trebuie să fie profesionalismul respectat în tăcere, într-o mașinărie de lansat artificii, de sunete și lumini, de produs gălăgie cu sclipici.

Te-ai fi așteptat ca dezastrul să cutremure societatea românească, să-i scoată în stradă pe TeFeLiști (în definitiv nu sînt ei gata să se prăjească pe altarul anticorupției!?), s-o oblige pe Codruța Kovesi să-și dea foc singură în Piața Publică și pe Tudorel Toader, ministrul Justiției, să facă infarct de revoltă.

Mult mai important, te-ai fi așteptat ca victimele, toate din zona de foști demnitari și actuali lideri politici, să iasă în public pentru a cere demisia Suitei în copac, ba chiar s-o dea în judecată pentru terfelirea imaginii lor timp de trei ani și ceva. Nici una dintre victimele Codruței Kovesi în dosarul Microsoft n-a lăsat impresia că are de gînd să nu se lase, să moară de gît, cum se spune, cu Lulutza.

Ecaterina Andronescu, după opinia mea, cea mai nevinovată dintre victime, s-a mulțumit să se smiorcăie în direct la două televiziuni. Ecaterina Andronescu e unul dintre liderii partidului de la Putere. Mai mult, e unul dintre politicienii prezenți intens în media. E fostă ministru al Educației, infinit parlamentară, rector al Politehnicii.

Și această personalitate a lumii de azi, față în față cu una dintre marile ticăloșii comise împotriva ei de Binomul SRIDNA, nu se revoltă, nu se apucă cu mîinile de torțile cerului pentru a-l trînti peste Codruța Kovesi, nu cere PSD, partidului din care face parte, o altă reacție decît plimbatul limbii peste mustață în genul lui Liviu Dragnea.

Ea se smiorcăie. Celelalte victime au fost și mai și. Șerban Mihăilescu, Daniel Funeriu, Dan Nica, Mihai Tănăsescu s-au dat de ceasul morții ca nu cumva să-i întrebe cineva ce părere au.

Cum se explică aberația că într-o țară pretins democratică și prin asta o țară în care demnitarul trebuie să plătească în clipa în care greșește, Codruța Kovesi, demnitar al statului român, e mai de neclintit ca niciodată și după acest dezastru. Ani întregi s-a fălit cu succesele DNA pe care și le-a asumat în chip incorect.

De ce nu-și asumă și eșecurile DNA, precum cel cu Dosarul Microsoft? Dincolo de situația unică în felul ei a Codruței Kovesi în istoria României – cazul unei persoane numite, doar procuror adjunct al Parchetului general, care beneficiază de protecția unor forțe uriașe, din țară și din străinătate – un răspuns ni-l dă ceea ce aș putea numi șmecheria cu prescripția. Șase persoane n-au fost trimise în judecată, pentru că fapta s-a prescris. Divizia Presă a Binomului, în frunte cu Digtv, televiziunea înființată de Florian Coldea și lăsată moștenire, după plecarea în rezervă, pupilei sale, Codruța Kovesi, a făcut mare caz de prescriere. Ce înseamnă că fapta s-a prescris? Înseamnă că acuzatul n-a fost declarat nevinovat, ci că doar n-a fost trimis în judecată. Cum a manipulat Divizia Presă dezastrul Dosarului Microsoft? Micșorîndu-i eșecul prin insistența pe prescriere.

Așadar, Divizia Presă susține că punerea sub urmărire penală a celor șase demnitari n-a fost un abuz. Fapta s-a prescris. Asta nu înseamnă că ei nu sînt corupți. Augustin Lazăr, Bibicul Codruței Kovesi, intrînd în planul diversionist de micșorare a dezastrului, a anunțat că Parchetul ar putea să declare recurs în interesul legii împotriva deciziei de prescripție.

Aparent, o unghie în gît pusă Codruței Kovesi. În realitate, o mînă de ajutor. Dacă Parchetul se gîndește să deschidă recurs înseamnă că victimele sînt, totuși, vinovate de corupție, și că le-a salvat doar faptul c-a intervenit prescripția.

Datele din dosar arată însă că și cei șase sînt nevinovați și c-au fost înhățați din motive politice. Clasarea dosarului pe motiv că fapta nu există ar fi dovedit caracterul abuziv al anchetei. Și atunci s-a apelat la tărăgănarea dosarului pentru a se ajunge la prescriere. Recent, Înalta Curte de Casație și Justiție a obligat DNA să urgenteze dosarele lui Gabriel Oprea în cazul Gigină și al lui Tiberiu Nițu, în cazul folosirii antemergătorului.

La vremea respectivă cele două dosare au fost instrumentele prin care cei doi au fost scoși din joc. DNA știind asta, știind că totul a fost doar un pretext de răfuială politicomafiotă, ar fi trebuit să încheie de mult cele două dosare pe motiv că fapta nu există.

Asta ar fi însemnat recunoașterea c-a deschis cele două dosare din motive strict politice și mafiote (Tiberiu Nițu trebuia înlocuit cu Augustin Lazăr, sluga de la poarta casei din Sibiu a lui Klaus Iohannis). Dacă dosarele vor fi clasate pe motiv de prescriere a faptei, nu se va putea spune că DNA a comis abuzuri. Fiind vorba de dosare grele și procurorii fiind ocupați și cu alte dosare, nici nu s-a simțit cînd a trecut timpul și a venit prescrierea!

Șmecheria cu prescrierea e manevra descoperită de Codruța Kovesi pentru a ascunde cruntul adevăr: Lupta împotriva corupției în varianta DNA e practic un pretext de răfuieli politico- mafiote.