“Da, militez pentru existenţa presei scrise ca parte a istoriei unui popor, dar recomand celor îndrăgostiţi de mediul on-line să citească produsele unor redacţii profesioniste, care au ales pasul spre tehnologia acestui secol”. Aşa îmi încheiam editorialul “De ce nu citeşte Robbie Williams ziarele pe tabletă”, publicat în EVZ după marele concert din Piaţa Constituţiei.

Am încercat să explic faptul că artistul ceruse organizatorilor să-i fie aduse în camera de hotel ziarele tipărite pe hârtie pentru că are încredere în presa britanică şi pentru că selectarea informaţiilor staffului editorial  al ziarelor se face în favoarea cititorului. Spuneam că Robbie Williams nu citeşte ziarele britanice în format electronic, fiindcă a realizat că site-ul unui ziar înghite tot, orice tip de informaţie sau articol, filtrele sunt puţine, şi că acolo cantitatea primează şi nu calitatea.

Nu mi-aş fi închipuit că, la doar câteva zile după ce am publicat opinia mea despre ceea ce face diferenţa între presa tipărită şi informaţiile care circulă în mediul online – „pe net”, unde responsabilitatea e estompată sau lipseşte cu desăvârşire, voi citi un punct de vedere asemănător, susţinut de marele scriitor Umberto Ecco, Doctor Honoris Causa în ”Comunicare și Cultură mass media” la Universitatea din Torino. O temă de dezbatere universală, deci, atât pentru jurnalişti cât şi pentru cititori.

Cu o duritate demnă doar de o personalitate de talia lui, Umberto Eco a spus studenţilor de la jurnalism ce crede el despre presă şi reţelele de socializare, în fapt despre informaţiile vehiculate în cele două medii, conştient că mesajul lui va fi distribuit în întreaga lume.

“Rețelele de socializare dau drept de cuvânt unor legiuni de imbecili care înainte vorbeau numai la bar după un pahar de vin, fără a dăuna colectivității. Erau imediat puși sub tăcere, în timp ce acum au același drept la cuvânt ca și un premiat cu Nobel. Este invazia imbecililor”. Frapant şi criticabil! Însă, Umberto Ecco nu s-a referit la dreptul oamenilor de a spune “imbecilităţi” pe facebook, aşa cum au interpretat unii, lezaţi de cuvântul dur folosit, ci la faptul că tot mai mulţi oameni simpli cred aceste “imbecilităţi”, vehiculate ca bârfele într-un bar.

Ecco merge mai departe şi atrage atenţia, în acelaşi mod şocant, asupra faptului că societăţile îşi schimbă rapid mentalităţile şi ideile de comunicare din cauza noianului de mesaje de pe reţelele de socializare, acolo unde nu există niciun fel de filtru şi unde oamenii par a deveni egali la nivel intelectual. Când zice că internetul îl promovează pe “idiotul satului”, eu cred că la asta se referă.

«Televiziunea a promovat idiotul satului față de care spectatorul se simțea superior. Drama internetului este că l-a promovat pe idiotul satului ca purtător de adevăr», observă Umberto Ecco. Recomandă ca “o echipă de specialiști să filtreze informațiile de pe internet, pentru că nimeni nu este în stare să priceapă astăzi dacă un site este credibil sau nu”, iar pentru asta “ziarele ar trebui să dedice cel puțin două pagini analizei critice a site-urilor, așa cum profesorii ar trebui să-i învețe pe elevi să utilizeze site-urile pentru a-și face temele”.

Spre deosebire de opiniile des exprimate în România care anunţă iminenta moarte a presei scrise, profesorul Umberto Ecco vede un viitor pentru hârtia tipărită şi exemplifică: “Există o reîntoarcere la tipăritură. Firme din SUA, care au trăit și triumfat pe internet, au cumpărat ziare. Acest lucru îmi spune că există un viitor, ziarul nu va dispărea, cel puțin pentru cât mi-e permis să trăiesc. Cu atât mai mult în era internetului în care se dezlănțuie sindromul complotului și proliferează scornelile”.

Reacţiile nu au întârziat să apară. Publicaţia Gazeta românească a publicat opinia scriitorului şi jurnalistului Gianluca Nicoletti, editorialist la cotidianul La Stampa, care fie critică, fie nuanţează alocuţiunea lui Ecco. El susține că ”astăzi adevărul trebuie apărat în orice colțișor, iar să faci asta necesită efort, gratifică mult mai puțin, dar în special necesită capacități de combatere până la capăt: nu se produce gândire în cultura digitală dacă nu se acceptă să se stea cot la cot cu latura imbecilă a forței.

Este adevărat, internetul este libera dezlănțuire a oricărei minciuni, consolidare a oricărei superstiții, sublimare a oricărei veleități. Tocmai din acest motiv ne fascinează lumea contemporană, este un tigru ce trebuie încălecat pentru a nu ne lăsa devorat de el. Să crezi că însă pot exista cuști capabile să-l îngrădească este cât se poate imagina de departe de realitate”.

Jurnalistul Gianluca Nicoletti nu este de acord cu opinia lui Umberto Ecco că se va reveni la hârtia tipărită, desi nu o esclude – ”se poate să fie așa cum spune profesorul Ecco, că se va reveni la hârtia tipărită, dar va echivala cu întoarcerea la vinil, la fotografiile cu Polaroid-ul”.  

Eu nu cred că întoarcerea în trecut înfrânează tehnologia de ultimă generație. Se vând e-book-uri și tablete, dar acestea n-au putut anihila sau diminua vizibil vânzarea de carte. Știți că în acest moment, în Occident, se comercializează cu succes discurile de vinil și au afaceri rentabile fotografii care lucrează pozele pe clasicul suport din albumele de familie? Chiar dacă oamenii continuă să imortalizeze cu telefonul sau cu aparatul digital. Știți cum e? S-a inventat cauciucul, dar roata primară nu a dispărut! Deci presă cu ”imbecilii” lui Ecco nu se poate face! 

*Opiniile exprimate în paginile ziarului aparțin autorilor.