Premenopauza, risc crescut de depresie

Premenopauza, risc crescut de depresie Sursa foto: Pexels / Pixabay

Există cu 40% mai multe șanse pentru femei de a se confrunta cu depresia în perioada perimenopauzei (premenopauzei, cum mai este cunoscută această perioadă), comparativ cu acele femei care nu au intrat în respectiva perioadă, arată un nou studiu condus de cercetătorii de la University College (UCL) din Londra.

Risc diferit de depresie pentru etapele menopauzei

Un studiu publicat de curând în Journal of Affective Disorders cercetează dacă diferite etape ale menopauzei sunt asociate cu un risc diferit de depresie. Studiul nu se bazează pe date noi, ci face o meta-analiză a şapte studii anterioare la care au participat 9.141 de femei din întreaga lume (inclusiv din Australia, Statele Unite, China, Olanda şi Elveţia).

Menopauza de tranziţie sau perimenopauza („peri” în limba greacă înseamnă “în preajma”) sau premenopauza este o stare de tranziţie a organismului către menopauză, prin care se încheie perioada fertilă din viaţa unei femei.

Ne puteți urmări și pe Google News

Premenopauza se instalează, de obicei, cu 3-5 ani înainte de debutul menopauzei și se manifestă prin fluctuații ale nivelurilor de estrogen şi progesteron ale femeilor, care determină schimbări de dispoziţie, cicluri menstruale neregulate şi alte simptome , inclusiv sentimente sporite de depresie.

Această etapă continuă până la un an de la ultima menstruaţie a femeii şi poate dura adesea între patru şi opt ani în total.

Probabilitate mai mare de a se confrunta cu depresia

În urma studiului cercetătorii au ajuns la concluzia că femeile aflate la perimenopauză prezintă un risc semnificativ mai mare (aproximativ cu 40%) de a prezenta simptome depresive şi de a fi diagnosticate cu depresie, în comparaţie cu femeile care nu au intrat în această fază a menopauzei. Studiul a mai descoperit și că nu a existat o creştere semnificativă a riscului de depresie la femeile care se confruntă cu postmenopauză în comparaţie cu cele la premenopauză.

Simptomele au fost urmărite și scalate cu ajutorul unor instrumente standardizate, recunoscute la nivel internaţional, de auto-raportare. A fost utilizat inclusiv Chestionarul de sănătate al pacientului PHQ-9 (care ia în considerare factori precum lipsa de interes în a face lucruri, probleme cu somnul şi sentimente de dispoziţie scăzută).

„Acest studiu arată că femeile aflate în stadiul de perimenopauză au o probabilitate semnificativ mai mare de a se confrunta cu depresia decât înainte sau după această etapă”, a declarat autorul principal al studiului, dr. Roopal Desai de la UCL.

Forme eficiente de tratament la simptome non-fizice

Practic, femeile aflate în această etapă a vieţii sunt mai vulnerabile la depresie. Studiul subliniază de asemenea, necesitatea de a li oferi sprijin şi screening pentru aceste femei pentru a le ajuta să abordeze în mod eficient nevoile lor de sănătate mintală.

„Constatările noastre arată cât de mult poate suferi sănătatea mintală a femeilor aflate la perimenopauză în această perioadă. Avem nevoie de o mai mare conştientizare şi de sprijin pentru a ne asigura că acestea primesc ajutor şi îngrijire adecvată atât din punct de vedere medical, cât şi la locul de muncă şi acasă”, a precizat Aimee Spector de la UCL.

Noul studiu vine după un altul al aceleiași echipe de cercetători și care a constatat că terapia – cum ar fi conştientizarea şi terapia cognitiv-comportamentală – ar putea fi forme eficiente de tratament pentru simptomele non-fizice ale menopauzei.

„Femeile îşi petrec ani din viaţă confruntându-se cu simptomele menopauzei, care pot avea un impact uriaş asupra sănătăţii şi calităţii vieţii lor”, a declarat acesta.

Combinarea datelor din mai multe studii realizate în mai multe țări ale lumii indică faptul că respectivele concluzii nu pot fi atribuite doar factorilor culturali sau schimbărilor în stilul de viaţă, motive folosite deseori pentru a explica simptomele depresive pe care femeile le experimentează în timpul perimenopauzei, precizează autorii.

Totuși cercetătorii nu au putut lua în considerare dacă femeile implicate aveau un istoric anterior de depresie, lucru care s-a dovedit a fi relevant în studiile anterioare.

De asemenea, cercetătorii nu au putut să compare simptomele între femeile aflate în perimenopauză şi cele aflate în postmenopauză.