În timpul unei bătălii între armata cruciată şi cea a turcilor, vicontele Medardo este lovit în piept de o ghiulea inamică.

Este despicat în două devenind, practic, două persoane. Unul este Gramo, şi reprezintă natura umană întunecată, celălalt este Buono, aflat în perfectă antiteză cu Gramo.

Dacă Gramo este insuportabil din cauza cruzimii pe cât de lipsită de limite, pe atât de rafinată, pe Buono îl caracterizează altruismul dus la extrem, receptat de ceilalţi ca fiind de-a dreptul sufocant şi stânjenitor.

După o serie de evenimente tragi-comice ale căror protagonişti sunt cele două jumătăţi de personaj, aflăm că Pamela, o tânără din Terralba, doreşte să-l ia de bărbat pe Buono, deşi părinţii săi o încurajează să îl aleagă pe Gramo.

Printr-o conjunctură fericită, Pamela se va mărita, până la urmă, cu Buono, însă Gramo îl provoacă pe acesta la un duel.

O luptă crâncenă are loc, în urma căreia combatanţii sunt la un pas de moarte.

Doctorul Trelawney reuşeşte, printr-un miracol medical, să îi coase pe cei doi, combinaţie prin care vicontele Medardo este întregit.

Devenind, din nou, un om normal, fără excese de caracter, Medardo este primit cu braţele deschise în comunitate şi va trăi împreună cu Pamela până la adânci bătrâneţi.

Italo Calvino

„Vicontele tăiat în două” (Il visconte dimezzato) este numele unui roman semnat de scriitorul italian Italo Calvino (1923-1985).

Textul a fost publicat în 1952 şi este inclus, alături de „Baronul din copaci” şi „Cavalerul inexistent”, în trilogia „Strămoşii noştri” (I Nostri Antenati), pentru care Calvino a primit, în 1960, Premiul Salento.

Citește toată POVESTEA pe Evenimentul Istoric