Sfanta Parascheva, ocrotitoarea copiilor. sursa: doxologia.ro
Din cuprinsul articolului
Povestea Sfintei Cuvioase Parascheva, cinstită ca Ocrotitoarea Moldovei și a orașului Iași, numai bună de spus copiilor. Dar și oamenilor mari. Eu o voi spune fetiței mele și tuturor celor care vor să o asculte. Pentru a înțelege evlavia care face ca sute de mii de oameni să participe la cel mai mare pelerinaj religios din România. Iar când vezi în calendar ziua de 14 octombrie, adu-ți aminte: la Iași se aprind multe lumini, iar în cer se aprinde una pentru fiecare faptă bună.
A fost odată, demult, într-un orășel de la malul mării, o fetiță pe nume Parascheva. Orășelul se numea Epivates, lângă Constantinopo, azi Selimpașa, Turcia. Fetiței îi plăcea să asculte clopotele bisericii, să meargă la slujbă și să-și ajute vecinii și prietenii. Auzind la biserică cuvântul Evangheliei despre lepădarea de sine, a început să dăruiască hainele ei celor mai săraci.
Într-o dimineață friguroasă, Parascheva a văzut o bătrânică tremurând la colțul unei case. Fără să stea pe gânduri, și-a scos hăinuța cea mai bună, de culoare albă și a pus-o pe umerii femeii. „Mulțumesc, copil bun”, a șoptit bătrânica, iar fetița a simțit cum inima i se încălzește mai tare decât orice haină.
Sfanta Parascheva, un suflet plin de dragoste și milă
Au trecut anii, iar Parascheva a crescut. Își dorea să iubească pe toată lumea nu doar cu vorbe, ci cu fapte. A plecat într-o călătorie: a poposit la Constantinopol, apoi a ajuns în Țara Sfântă, lângă râul Iordan. Acolo se ruga, muncea și ajuta: împărțea pâine cu cei flămânzi, îngrijea bolnavi, mângâia pe cei triști. A învățat că binele făcut în taină luminează sufletul cel mai puternic.
Când puterile i-au slăbit, Parascheva s-a întors în ținutul ei. A trăit simplu, ca o prietenă a tuturor. Iar într-o zi liniștită, Dumnezeu a chemat-o la El. Oamenii au plâns-o ca pe o soră bună, dar n-au uitat lecția ei: „Dăruiește cu bucurie.”
O lumânare care nu se stinge
După o vreme s-a întâmplat ceva minunat: trupul ei a fost găsit frumos și nevătămat, ca o lumânare care nu se stinge. Mulți au simțit mângâiere la rugăciune, bolnavii căpătau nădejde, iar cei certați se împăcau. Sfintele ei moaște au călătorit prin mai multe locuri și, în cele din urmă, au ajuns la Iași, în Moldova.
În 1238 au fost aduse în capitala de atunci a Țaratului Bulgar. Apoi au ajuns la Belgrad (sfârșitul sec. XIV). Erau în vremuri tulburi, au fost mutată pentru ocrotire. De la Belgrad la Constantinopol (sec. XVI), după cucerirea otomană a Serbiei. De la Constantinopol au ajuns la Iași (1641) fiind dăruite Moldovei, prin mijlocirea Patriarhiei, în vremea domnitorului Vasile Lupu. Sfintele moaște au fost așezate la Biserica Trei Ierarhi și apoi la Catedrala Mitropolitană.
Moaștele ajung la Iași în 1641
Domnitorul Vasile Lupu le-a primit cu bucurie, iar oamenii au simțit că peste țară s-a așternut o mantie de pace. De atunci, Sfânta Cuvioasă Parascheva este numită Ocrotitoarea Moldovei.
În fiecare toamnă, pe 14 octombrie, mii de oameni vin la Iași cu lumânări, flori și rugăciuni. Printre ei sunt mulți copii. Se spune că Sfânta are un loc special în inimă pentru cei mici. Când un copil împarte un sandviș la școală, când își cere iertare sau oferă o mână de ajutor, Sfânta zâmbește: acestea sunt „hăinuțe invizibile” puse pe umerii cuiva care are nevoie.
Sau cum spunea un preot, părintele Hrisostom Filipescu: „Nu uitați să zâmbiți și să iubiți! Un zâmbet este o poartă deschisă către suflet. Iubirea vindecă.”
Fii prietenul Sfintei Cuvioase
Și noi, cei mari, putem fi prietenii Sfintei Parascheva. Și voi, cei mici, puteți fi prietenii Sfintei Cuvioase. Nu avem nevoie de lucruri mari: e destul un zâmbet, o vorbă bună, o prăjitură împărțită în două. Un bănuț dat celor aflați în nevoie.
Mai ții minte hăinuța albă de la începutul poveștii? De atunci, se spune că hăinuța albă s-a transformat, crescând cu fiecare faptă bună. Unii zic că a devenit o mantie atât de mare, încât poate acoperi un oraș întreg în nopțile reci. Alții zic că s-a transformat într-o lumină nevăzută, care se aprinde în inimă când spui „Mulțumesc”, „Iartă-mă” sau „Hai să te ajut”.
Iar dacă într-o zi treci pe lângă cineva care tremură la colțul unei case, amintește-ți de Parascheva și de hăinuța ei albă. Poate ai și tu o mică lumină de împărțit: o mănușă, un sandviș, o vorbă bună, un acatist. Și poate, fără să știi, lumea va fi cu o lampă mai luminoasă.
Așa se aprind micile lumini în lume.
