„Ca urmare a dezastrelor militare din 1916, a ocupării a trei sferturi din teritoriul României de către militarii Puterilor Centrale, Iașii s-au pomenit transformați în capitală vremelnică, de facto, a cât mai rămăsese din țară. Curtea Regală, Guvernul, Parlamentul au fost mutate la Iași…”, Cristian Hadji-Culea

Teatrul Național Iași anunță premiera spectacolului

TEATRU DE RĂZBOI

SPECTACOL DEDICAT CENTENARULUI MARII UNIRI

 

27 MAI, ORA 19:00, SALA MARE

 

scenariul: Florin Lăzărescu, Lucian Dan Teodorovici, Cristian Hadji-Culea

regie: Cristian Hadji-Culea

decor: Dragoș Buhagiar

costume: Rodica Arghir

coregrafie: Attila  Bordás

muzica: Tibor Cári

video: Andrei Cozlac

documentare text: Ioana Bujoreanu

asistent regie: Irina Crețu

 

distribuție: Brândușa Aciobăniței, Andreea Boboc, Diana Chirilă, Haruna Condurache, Pușa Darie, Petronela Grigorescu, Livia Iorga, Irina Răduțu Codreanu, Diana Roman, Oana Sandu, Doru Aftanasiu, Adi Carauleanu, Ionuț Cornilă, Radu Ghilaș, Radu Homiceanu, Mădălin Marius Munteanu, Cosmin Maxim, Dumitru Năstrușnicu, Constantin Pușcașu, Andrei Sava, Horia Veriveș

și Toma Ghilaș

studenții: Ioana Apetrei, Oana Asofiei, Andrei Bordianu, Teodora Burdujan, Georgiana Cincu, Adelina Cojocariu, Pavel Petrași, Cosmin Tanasă, Renata Voloșcu (anului II Păpuși – Marionete, clasa: Ciprian Huțanu, Călin Chirilă)

 

 

Un spectacol care spune povestea unui oraș devenit capitală de război, în perioada refugiului dintre 1916 și 1918. Vorbește despre destinul trupei ieșene de teatru, trupă la care s-au alăturat artiști refugiați din teatrele din București și Craiova, despre marile evenimente politice care au avut loc în clădirea Teatrului Național, despre tragicul accident feroviar din acea perioadă, despre foamete și tifos.

Cristian Hadji-Culea:

„Ca urmare a dezastrelor militare din 1916, a ocupării a trei sferturi din teritoriul României de către militarii Puterilor Centrale, Iașii s-au pomenit transformați în capitală vremelnică, de facto, a cât mai rămăsese din țară. Curtea Regală, Guvernul, Parlamentul au fost mutate la Iași. Teatrul Național s-a găsit în mijlocul acestor schimbări. În teatru jucau pe rând trupele Naționalelor din Iași, București și Craiova, în teatru s-a mutat Parlamentul și a ținut ședințele, în teatru cânta Enescu…Odată cu venirea a sute de mii de refugiați, a marilor unități românești și rusești, orașul s-a scufundat în nenorociri: foamete, frig, tifos. Miracolul e că în toată această cascadă de nenorociri apare, rodește și se împlinește Marea Unire a românilor din 1918. Speranța trăiește în oameni, se rostește în Parlament și duce la construcția noii Românii.”

 

Florin Lăzărescu:

„Pentru mine, munca la Teatru de război a însemnat îndrăgostirea definitivă de teatru. Cochetam de foarte multă vreme cu ideea de a scrie o piesă, dar am tot amânat, convins fiind că nu-i același lucru cu literatura sau filmul, domenii în care aveam deja experiență. Iar întâmplarea a făcut să apară propunerea de a face echipă cu Lucian Dan Teodorovici și Cristian Hadji-Culea, provocarea de a pune în scenă – fără festivism, cu dramatism și umor – miracolul Marii Uniri și grozăviile întâmplate în Iași acum o sută de ani.

Evident, doar publicul  poate spune dacă noi am și reușit. Cert e că mie mi-a plăcut foarte mult provocarea asta care m-a ajutat să mă apropii la maximum – până la identificare – atât de teatru, cât și de istoria orașului meu.”

 

Lucian Dan Teodorovici:

„Cred că, dincolo de ceea ce reprezintă acest spectacol în anul Centenarului României Mari, textul nostru s-a dorit a fi unul despre cum poate supraviețui speranța, chiar atunci când nu mai are aproape nici o susținere în realitate. Istoria lucrează uneori cu miracole, chiar dacă lor li se vor da, în timp, explicații aparent raționale. România Mare s-a născut dintr-un astfel de miracol. Iar înainte de a apărea pe harta Europei, țara aceea „dodoloață” s-a sprijinit doar pe niște speranțe tot mai înghesuite de nenorociri: de la foamete și tifos, la înfrângeri în tranșee, la dezastre neanunțate de nimic, la o cumplită lipsă de orizont. Așa încât ne-am axat pe acest context al miracolului istoric în textul nostru, iar mulțumirea mea ar fi ca spectatorul, în special cel ieșean, să privească spectacolul și din acest punct de vedere, adică al rezistenței speranței, indiferent de circumstanțe. Cu atât mai mult cu cât speranța României Mari, deși cu serioase rădăcini istorice, a trecut prin cel mai greu moment al existenței ei chiar aici, în Iași – și a supraviețuit cu ajutorul indiscutabil al orașului nostru.”                    

 

Spectacolul a fost realizat cu sprijinul Ministerului Culturii și Identității Naționale și al Primăriei Iași, în cadrul Programului Centenar.