Economia autohtonă are şanse să treacă prin prima ei criză de economie matură, cu alte trăsături decât cele cu care ne-am obişnuit în anii ’90.
Căderile recente ale Bursei din Bucureşti şi leului, în contextul turbulenţelor care au cuprins pieţele financiare ale lumii, reflectă un aspect ignorat al evoluţiei postcomuniste a României: economia autohtonă s-a integrat suficient de mult în cea globală pentru a suferi alături de ea. După ce a beneficiat de avantajele integrării în economia Uniunii Europene şi, implicit, a celei mondiale, a venit momentul să vedem şi reversul medaliei.
Fluctuaţiile pieţelor financiare ale lumii au început în vară şi continuă cu încăpăţânare de atunci. Ele au sfidat multiple eforturi de a calma situaţia, venite atât de la marile bănci centrale ale lumii, cât şi din partea guvernelor respective. Pentru tot mai mulţi analişti, acest lucru are aceeaşi semnificaţie: economia mondială se îndreaptă spre o perioadă caracterizată, în cel mai bun caz, de tulburenţe şi nervozitate şi, în cel mai rău caz, de panică şi pierderi masive.
Importanţa acesei conjuncturi ar trebui înţeleasă de România din două motive principale. Pe de o parte, economia autohtonă are şanse să treacă prin prima ei criză de economie matură, cu alte trăsături decât cele cu care ne-am obişnuit în anii ’90. Pe de altă parte, sunt multe caracteristici pe care economia românească le are în comun cu alte economii ale lumii şi care au băgat spaima în investitori, cauzând căderea Burselor din ultimele zile.
În ciuda multiplelor sale carenţe, economia românească are cam toate caracteristicile unei economii aproape de maturitate. Mai are, însă, şi o suită de dezechilibre şi vulnerabilităţi care riscă să-i pericliteze traiectoria în următoarele luni. Creşterea recentă a economiei româneşti se datorează în mare parte consumului, dar nu-i corespunde o creştere pe măsură a producţiei şi productivităţii, alimentând deficitul de cont curent. Cu alte cuvinte, ne întindem mai mult decât ne permite plapuma. Creşte gradul de îndatorare al populaţiei, iar salariile cresc mai repede decât creşte randamentul celor care le câştigă. Guvernul a cheltuit mult şi ameninţă să arunce cu şi mai mulţi bani în prag de alegeri.
Nervozitatea pieţelor financiare mondiale a fost pricinuită, în principal, de astfel de vulnerabilităţi, doar că ele au loc la case mai mari şi la o scară mai mare - în Statele Unite. Totul a început când analiştii şi-au dat seama că prea mulţi americani şi-au luat case pe care nu şi le puteau permite, cu împrumuturi costisitoare pe care nu aveau şanse să le plătească la timp. Aceiaşi americani cumpăraseră enorm de multe lucruri pe bani împrumutaţi. Semnalele din ultima vreme că economia americană gâfâie i-au dus pe analişti cu gândul la şomaj ridicat, consum scăzut şi din ce în ce mai multe credite neachitate. Cu alte cuvinte, bulgărele devine avalanşă.
În America, România sau oriunde altundeva, mai devreme sau mai târziu, excesele se plătesc. Dezechilibrele economice şi financiare majore, fie ele între consum şi producţie, importuri şi exporturi, tind spre echilibru, care implică ajustări şi corecţii. Invariabil, acestea implică o scadenţă dureroasă, care nu ţine cont de calendare electorale sau alţi factori. Impactul poate fi însă diferit, în funcţie de capacitatea de regenerare a economiei respective. De aceea, căderile recente ale Burselor mondiale trebuie privite ca un semnal de alarmă. Împinsă la extremă, bunăstarea devine exces, iar acesta se plăteşte scump.
Recomandările noastre
