POSTELNICU: "Duşmanul umanităţii suntem noi înşine, dar nu în maniera în care ne-o imaginăm, a declarat zilele trecute un grup de experţi internaţionali".
Ei susţin că răul cel mai mare - cu potenţialul unor efecte dezastruoase asupra societăţii - vine din ceea ce facem, sau nu facem, individual: suntem graşi, leneşi şi fumăm prea mult. Alianţa Mondială a Sănătăţii, coordonată de Universitatea Oxford, a identificat o serie de afecţiuni cronice - aşa-zise „boli ale prosperităţii“ - ca fiind ameninţarea principală la adresa stabilităţii socio-economice mondiale, cu potenţial destabilizator mai mare decât terorismul sau poluarea mediului. Toate aceste afecţiuni pot fi prevenite, iar cauzele lor sunt aceleaşi: combinaţia dintre fumat, un regim alimentar nesănătos şi un stil de viaţă sedentar.
Ceea ce conferă credibilitate şi forţă argumentului prezentat este lipsa unui ton alarmist, precum şi combinaţia unor argumente solide cu o abordare interdisciplinară a problemei. Rezoluţia adoptată la Sydney de adunarea anuală a grupului în cauză aminteşte de primele manifestări ale mişcării ecologiste, când pericolul efectului de seră şi al poluării era fie aruncat în derizoriu, fie ignorat. Întrunind experţi din domeniul sănătăţii, ai dreptului, economiei şi urbanisticii, de la oameni de ştiinţă la avocaţi şi ingineri, Alianţa demonstrează însă un grad de coerenţă care dă şanse mari argumentelor prezentate de a fi luate în serios mai devreme.
Bolile cardiovasculare, diabetul, cancerul şi afecţiunile pulmonare au luat proporţii de epidemii, spun oamenii de ştiinţă ai Alianţei. Costurile socio-economice pe care le cauzează se manifestă prin suprasolicitarea sistemelor de sănătate şi câştiguri pierdute datorită absenteismului cronic de la muncă al celor afectaţi. Toate aceste boli afectează atât ţările dezvoltate, cât şi cele în curs de dezvoltare, iar prin ele familii întregi „sunt captive sărăciei şi disperării“, spune rezoluţia grupului.
În România se vorbeşte mult despre carenţele sistemului de sănătate şi începem să înţelegem consecinţele îmbătrânirii populaţiei active. Despre fumat se discută mai puţin, dar profiturile încasate de fabricanţii de ţigări, precum şi norii de fum din aproape orice restaurant sau cafenea, vorbesc de la sine. De asemenea, oferta largă de mâncăruri grase din magazine şi restaurante reflectă un apetit pe măsură. Creşterea numărului de maşini şi al congestiei circulaţiei pot constitui o dovadă a sedentarismului pe care l-a adus bunăstarea. Tendinţele subliniate de rezoluţia Alianţei se văd cu ochiul liber şi la noi, chiar dacă nu ne gândim încă la magnitudinea şi impactul lor pe termen lung.
Avertismentul grupului de la Sydney este un îndemn la concret, la imediat, dar şi o invitaţie la regândirea unui mod de viaţă ce coace în el pericole cu potenţiale devastatoare pentru sistemele socio-economice ale unei naţii. Mesajul aduce aminte de cuvintele lui Constantin Noica, pericolele societăţii moderne fiind descrise ca o „sinucidere prin bunăstare“. Iar dacă şi statele dezvoltate riscă să sufere de pe urma impactului acestor acumulări ignorate, ţările în curs de dezvoltare precum România riscă dezechilibre majore, cu dramatice şi dezastruoase implicaţii socio-economice.
