Un editorial de Giulio Meotti pentru Gatestone Institute.

„Posibilitatea ca Europa să devin un muzeu sau un parc de distracții pentru noii îmbogățiți ai globalizării nu este exclusă.”

Această idee a unei Europe ca vast parc cu tematică culturală a fost prezentată de regretatul istoric Walter Laqueur, care, din cauza prognozei sale pe termen lung privind criza Europei a fost numit „pesimistul indispensabil”.

Laqueur a fost unul dintre primii care au înțeles că impasul actual în care se găsește continentul merge dincolo de cauzele economice. Ideea este că zilele când Europa reprezenta o forță s-au încheiat. Din cauza nivelului redus de natalitate, Europa scade dramatic. Dacă actuala tendință continuă, spune Laqueur, peste o sută de ani, „populația Europei va fi doar o fărâmă din ce este acum, iar anumite țări ar putea dispărea”.

Din păcate, „moartea Europei” este tot mai aproape, devine din ce în ce mai vizibilă și din ce în ce mai discutată de scriitorii populari.

„Într-o vreme în care literatura este tot mai marginalizată în viața publică, Michel Houellebecq readuce șocant aminte că romancierii pot oferi viziuni despre societate care le scapă experților și savanților”, scria New York Times despre probabil cel mai important autor francez. Houellebecq „vorbește” prin romanele sale excepțional de bine vândute, precum Supunerea, ca și prin lecturile sale publice.

Ultima conferință la care Houellebecq a participat la Bruxelles – cu ocazia decernării premiului Oswald Spengler, comemorându-l pe autorul „Declinului Occidentului” – a fost dedicată chiar acestui subiect. „Pe scurt”, a spus Houellebecq, „lumea occidentală se sinucide.”

De ce a ajuns Europa atât de obsedată de fatalitatea declinului său demografic și de apariția unei imigrații fertile din Africa?

Potrivit lui Ross Douthat, în New York Times, „eforturile Occidentului de control al populației lumii în curs de dezvoltare revin acum în discuție” din trei motive:

„Pentru că ritmul nașterilor în Africa nu a încetinit atât de rapid pe cât se prevedea de către experții occidentali, pentru că demografia europeană urmează legea lui Macron către mormânt și pentru că liderii europeni nu mai sunt atât de optimiști în ceea ce privește asimilarea imigranților ca acum câțiva ani.”

Douthat se referă la două discursuri ale lui Emmanuel Macron. În 2017, președintele francez a calificat problemele Africii drept „civilizaționale” și a deplând faptul că „au șapte sau opt copii pe femeie”.

Într-un al doilea discurs, la Fundația Gates, săptămâna trecută, Macron a spus: „Arătați-mi-o pe femeia care a decis, fiind perfect educată, să aibă șapte, opt sau nouă copii”.

Întrebarea pe care Macron a ridicat-o implicit este: cum poate Europa să se descurce cu propriii săi cetățeni educați, cu o rată slabă a natalități, făcând în același timp față unei rate masive de fecunditate și de imigrație dinspre Africa și Orientul Mijlociu?

Se pare că Europa se află înc onflict demografic cu restul lumii și nu poate decât să piardă.

În fața acestei provocări existențiale, o spirală descendentă în care europenii sunt pe cale să moară deoarece sunt incapabili să se reproducă, se pare că Europa și-a pierdut și încrederea în valorile sale călăuzitoare, precum libertățile personale, rațiunea și știința în locul superstiției și separarea bisericii de stat.

Acestea sunt esențiale, dacă Europa vrea cu aedvărat să supraviețuiască. Distinsul istoric Victor Davis Hanson scria recent:

„Judecând după marii determinanți istorici ai puterii civilizaționale – carburantul, energia, educația, demografia, stabilitatea politică și puterea militară – Europa se anemiază. Ea nu mai cheltuiește decât 1,4% din PIB-ul său colectiv pentru apărare… Și cu o rată a fecundității de 0,4% Europa scade treptat și îmbătrânește, de unde politica de imigrație cu bătaie scurtă a Angelei Merkel, care pare să considere imigrația drept o soluție la criza demografică și o scurtătură către o mână de lucru ieftină.”

Totuși, așa cu Walter Laqueur scria, „chiar dacă declinul Europei este ireversibil, nu există nici un motiv pentru ca acesta să devină un colaps.”

Cum se poate evita un colaps?

La o recentă întâlnirem ministrul italian de Interne, Matteo Salvini, care conduce partidul anti-imigrație Liga, spunea:

„Am auzit unii colegi spunând că avem nevoie de imigrație pentru că populația Europei îmbătrânește, dar eu am un punct de vedere total diferit… Consider că mă aflu în guvern pentru a vedea cum tinerii noștri pot avea celași număr de copii pe care îl aveau cu câțiva an în urmă și nu să transplantez ce este mai bun din tinerimea africană în Europa. Poate că la Luxemburg au nevoie să facă asta (aluzie transparentă la bătrânul Juncker și la premierul luxemburghez homosexual – n.r.), dar noi aici în Italia trebuie să-i ajutăm pe oameni să poată avea mai mulți copii, mai degrabă decât să aducem sclavi moderni din Africa pentru a-i înlocui pe copiii pe care nu-i avem.”

Apoi, adresându-se direct ministrului de Externe luxemburghez, Jean Asselborn, Salvini a spus:

„Cu calm răspund punctului dvs de vedere, care diferă de al meu. Dacă în Luxemburg aveți nevoie de o nouă imigrație, eu prefer să păstrez Italia pentru italieni și să începem să facem copii din nou.”

 

 

Te-ar putea interesa și: