Planul Chinei de a cuceri faţa ascunsă a Lunii. De ce vor să ajungă acolo?
- Căt ălina Curceanu
- 11 octombrie 2015, 13:16
Satelitul natural al Pamantului, Luna ne fascineaza si ne scalda noptile cu lumina ei diafana. Luna ii atrage atat pe poeti cat si pe oamenii de stiinta; ba mai mult, in viitor s-ar putea sa ii atraga si pe cei care vor sa investeasca bani in noi tehnologii pentru care multe resurse strategice s-ar putea gasi chiar pe Luna. Chinezii au pus la punct un plan de a ajunge pe fata ascunsa a Lunii cu un robot in urmatorii ani – ar fi prima misiune care reuseste acest lucru.
Situata la o distanta de circa 400.000 km fata de Terra, Luna este singurul nostru satelit natural. Avand un diametru circa o patrime din cel al Pamantului, Luna exercita o atractie gravitationala de 6 ori mai mica decat Terra – ceea ce ar insemna ca ne-am simti de 6 ori mai usori pe Luna si am putea efectua sarituri in lungime sau inaltime care doboara recordurile mondiale de pe Pamant. La ora actuala cunostem destul de bine Luna – aceasta fiind studiata de multe misiuni spatiale si chiar si de astronautii americani care au pasit pe solul lunar.
Luna ne arata mereu insa aceeasi fata – vedem doar o parte a ei, cealalta fiind asa-numita fata ascunsa (sau invizibila) a Lunii. Primele fotografii ale partii invizibile de pe Pamant ale Lunii au fost efectuate de catre misiunea sovietica Luna 3 în 1959, la doar 2 ani de cand fusese lansat primul satelit Sputnik. Partea ascunsa a Lunii are mai puține „mări” de lava si mai multe cratere generate de impactul asteroizilor sau al cometelor. Este deci destul de diferita fata de partea Lunii pe care o vedem de pe Pamant.
In perioada 1969 si 1972 12 astronauti americani au pasit pe solul lunar, pe fata vizibila a Lunii. Toate misiunile care au ajuns pe Luna au explorat fata vizibila a Lunii, deoarece de pe aceasta se poate stabili un contact radio direct cu Terra. Fata ascunsa a Lunii o cunoastem din fotografii, nu au existat misiuni care au selenizat pe aceasta, tocmai datorita dificultatilor de a comunica cu Pamantul.
Iata insa ca China are un plan ambitios de a trimite prima misiune (un rover) fara echipaj uman pe partea invizibila de pe Pamant a Lunii.
Anuntul a fost dat recent de catre Zou Yongliao de la Academia chineza de stiinte, care a vorbit despre planul Chinei de a trimite inainte de 2020 o misiune spre fata ascunsa a Lunii. Nu ar fi prima misiune spatiala a Chinei: acum 2 ani misiunea Chang’e-3 a dus pe Luna robotul Yutu.
Noua misiune, Chang’e-4 ar urma deci sa aseleizeze pe fata invizibila a Lunii in viitorul apropiat si sa verifice tehnologiile care ar putea fi folosite in viitor pentru stabilirea unor misiune pe Luna cu obiective stiintifice si strategice.
Ce anume doresc sa studieze oamenii de stiinta pe Luna, mai precis pe fata ei invizibila de pe Pamant?
Pe aceasta ar putea fi instalate radiotelescoape care studiaza Universul fara sa sufere de poluarea cu unde electromagnetice care provin de pe Pamant (pe cat pare de incredibil pe partea Lunii vizibila de pe Pamant ajung unde electromagnetice de la noi). Studiile Universului in aceste conditii ar putea sa ne ajute sa intelegem evolutia acestuia si sa descifram misterul materiei si al energiei intunecate.
Luna este si o posibila resursa de materiale strategice, cum ar fi heliul 3 (izotopul rar al heliului care are in nucleu doi protoni si un singur neutron) sau chiar apa. Heliul 3 ar putea alimenta reactoarele nucleare care se bazeaza pe porcesul de fuziune nucleara – care inca sunt in faza de studiu. Se spera ca vom ajunge in viitorul apropiat folosim reactoarele pe baza de fuziune nucleara in locul celor care se bazeaza pe fisiune (precum cea a uraniului). Fuziunea este un proces mai „curat” din punct de vedere radioactiv decat fisiunea. Apa pe Luna ar reprezenta la randul ei o resursa extrem de importanta pentru stabilirea in viitor de baze lunare.
China deci are planuri ambitiose si importante; pe langa misiunea pe Luna, China doreste sa ajunga in viitorul apropiat sa isi construiasca propria statie spatiala si sa ajunga pe Marte.
Articol scris de Cătălina Oana Curceanu, prim cercetător în domeniul fizicii particulelor elementare şi al fizicii nucleare, Laboratori Nazionali di Frascati, Istituto Nazionale di Fisica Nucleare (Roma, Italia) şi colaborator al Scientia.ro