Pisicile obișnuite cu exteriorul pot renunța la ieșirile afară. Ce se întâmplă după primele zile

Pisicile obișnuite cu exteriorul pot renunța la ieșirile afară. Ce se întâmplă după primele zilePisică. Sursa foto: Freepik

Pisicile obișnuite să aibă acces la exterior se pot adapta mai repede decât se credea la viața exclusiv în interior, arată un studiu recent realizat în Noua Zeelandă pe baza experiențelor raportate de proprietari. Pentru mai mult de 40% dintre animalele incluse în cercetare, adaptarea a fost observată în doar câteva zile.

Cercetarea, publicată în revista Applied Animal Behaviour Science, a analizat experiențele a 87 de proprietari care și-au mutat pisicile de la un stil de viață cu acces în aer liber la unul exclusiv în casă.

Siguranța animalului a fost principalul motiv invocat pentru această schimbare, iar majoritatea proprietarilor au considerat ulterior că tranziția a fost mai ușoară decât se așteptau.

Peste 40% dintre pisici s-au adaptat în câteva zile

Studiul a arătat că perioada de acomodare diferă de la un animal la altul. Peste 40% dintre proprietari au spus că pisica lor s-a adaptat la viața în interior în decurs de câteva zile, în timp ce aproximativ un sfert au raportat că procesul a durat câteva săptămâni.

Există însă și cazuri în care tranziția a fost mai dificilă. În 12,6% dintre situații, proprietarii au declarat că pisica nu se adaptase încă la momentul completării chestionarului.

Vârsta pare să aibă un rol important. Pisicile mai tinere la momentul schimbării au fost asociate cu perioade mai scurte de adaptare. Cercetătorii subliniază însă că rezultatele se bazează pe observațiile proprietarilor și nu demonstrează că vârsta este singurul factor care determină succesul tranziției.

De ce își țin proprietarii pisicile în casă

Siguranța a fost menționată drept principal motiv pentru renunțarea la accesul liber în exterior, fiind indicată de 77% dintre participanți.

Printre celelalte motive importante s-au numărat protejarea faunei sălbatice și mutarea într-o locuință nouă, fiecare fiind menționată de 34,5% dintre proprietarii incluși în analiză.

Viața în aer liber poate expune pisicile la trafic, conflicte cu alte animale, boli, accidente sau dispariție. În același timp, accesul liber în exterior este asociat și cu impactul asupra faunei sălbatice, un aspect care a contribuit la creșterea interesului pentru menținerea pisicilor în spații controlate.

Unele pisici au devenit mai sociabile

Cercetătorii nu au identificat schimbări comportamentale majore la majoritatea animalelor. Totuși, proprietarii au observat mai frecvent anumite modificări legate de interacțiunea cu oamenii.

Cea mai des raportată schimbare a fost creșterea comportamentului de solicitare a atenției. Au fost raportate, de asemenea, creșteri ale vocalizării, somnului, jocului și comportamentului de zgâriere. În schimb, agresivitatea, alimentația și îngrijirea blănii au rămas în mare parte neschimbate pentru majoritatea pisicilor.

Cercetătorii atrag atenția că astfel de rezultate trebuie interpretate cu prudență, deoarece studiul s-a bazat pe observațiile proprietarilor. Percepția oamenilor asupra comportamentului pisicilor poate fi influențată de propriile așteptări și de modul în care interpretează semnalele animalului.

Tranziția poate fi mai dificilă pentru proprietari

Schimbarea nu este întotdeauna complicată din cauza pisicii. Participanții au descris și dificultăți legate de gestionarea locuinței, inclusiv controlul ușilor și întreținerea litierei.

Unii proprietari au spus că au avut sentimente de vinovăție pentru faptul că își țineau animalul închis în casă sau s-au temut că nu îi oferă suficientă stimulare. În plus, majoritatea au raportat o creștere a costurilor asociate menținerii pisicii în interior, chiar dacă cheltuielile veterinare au fost, în unele cazuri, mai mici.

Pisica Scottish Fold

Pisica Scottish Fold. Sursă foto: Pixabay

Un alt detaliu relevant este că doar 13,8% dintre participanți au spus că s-au pregătit înainte de tranziție. În schimb, 46% nu au făcut nicio pregătire, iar 35,6% au început procesul neplanificat, de exemplu din cauza unei probleme medicale sau a unei preocupări legate de siguranța animalului.

Mediul din casă contează pentru adaptare

Menținerea unei pisici exclusiv în interior nu înseamnă doar închiderea accesului către exterior. Cercetătorii arată că mediul trebuie adaptat pentru a-i permite animalului să manifeste comportamente naturale.

Printre modificările raportate de proprietari s-au numărat instalarea unor stâlpi pentru zgâriat, mobilier vertical, mai multe litiere, spații de joacă și, în unele cazuri, structuri de tip „catio”, care permit accesul la exterior într-un spațiu securizat.

Un studiu anterior, publicat în The Veterinary Journal și realizat cu 16 pisici, a urmărit tranziția de la accesul în aer liber la viața exclusiv în interior pe durata a patru săptămâni. Rezultatele au arătat diferențe importante între animale: unele s-au adaptat cu probleme minime, în timp ce altele au prezentat comportamente asociate stresului. Monitorizarea activității nu a indicat însă o diferență semnificativă între perioada de dinaintea și cea de după tranziție.

Majoritatea proprietarilor au considerat schimbarea mai ușoară decât se așteptau

Concluzia celui mai recent studiu este că tranziția la viața exclusiv în interior poate fi gestionabilă pentru multe pisici și proprietarii lor. Majoritatea participanților au considerat că procesul a fost mai ușor decât anticipaseră și au perceput pisicile ca fiind fericite după schimbare. De asemenea, cei mai mulți au spus că ar alege să își țină în casă și viitoarele pisici.

Rezultatele nu înseamnă însă că toate pisicile se adaptează rapid. O parte dintre animale au avut nevoie de mai mult timp, iar unele nu se adaptaseră încă la momentul evaluării. Cercetătorii recomandă ca particularitățile fiecărei pisici și condițiile din locuință să fie luate în calcul atunci când se face tranziția.