Potrivit unui studiu coordonat de cercetători de la Universitatea Complutense şi de la Spitalul Clinic San Carlos din Madrid, pierderea mirosului este unul dintre cei mai importanți factori care indică infectarea cu COVID-19.

Prin intermediul studiului realizat în numeroase centre, cu participarea a 5.868 de pacienţi internaţi, oamenii de știință din Spania au ajuns la concluzia că, deşi constituie încă un mister, pierderea mirosului, cunoscută drept anosimie, reprezintă un bun pronostic în ceea ce privește evoluţia bolii.

Jesus Porta-Etessam, profesor la Facultatea de Medicină a Universităţii Complutense din Madrid (UCM) şi principalul autor al studiului, a explicat că „aceste rezultate au multe implicaţii, de la evaluarea iniţială a pacienţilor şi până la capacitatea de a înţelege fiziopatologia. Este posibil ca invazia epileliului nazal să activeze o imunitate adecvată, evitând astfel furtuna de citokine”.

În afară de identificarea anosmiei ca principal factor ce favorizează un pronostic bun al bolii, cercetătorii spanioli au descoperit că disfuncţiile olfactive şi gustative sunt mai frecvente la femei (12,41% comparativ cu 8,67%), la cei cu vârste sub 65 de ani şi la pacienţi cu patologii renale, pulmonare, cardiace şi oncologice.

Pierderea mirosului, un pronostic bun pentru infectarea cu COVID-19

Aceste rezultate pot servi drept criteriu în momentul clasificării pacienţilor sau luării unor decizii terapeutice, potrivit unui comunicat difuzat luni de Universitatea Complutense din Madrid (UCM).

La acest studiu au participat pe lângă UCM şi Spitalul Clinic San Carlos din Madrid, spitalele madrilene Infanta Sofia, Nuestra Senora de America, Puerta de Hierro sau Getafe; spitalele universitare Clinico din Valladolid, Virgen de La Arraixaca din Murcia şi Alvaro Cunqueiro din Vigo, alături de Instituto de Cardiología y Cirugía Cardiovascular din Havana (Cuba); Hospital General del Norte de Guayaquil IESS Los Ceibos (Ecuador) şi Clinica San Carlo din Milano (Italia).

De asemenea, concluziile acestui studiu pot servi şi la elaborarea ”indicilor de risc” care anticipează o eventuală complicare a bolii, ceea ce, potrivit profesorului Porta-Etessam, ar fi extrem de util la momentul observării, tratării sau externării pacienţilor.